5,420 matches
-
aici e Zenobia, à jamais, și voi toți, aici am să vă culc și am să vă învelesc, în fiecare seară...“. Apoi s-a pierdut printre balansurile trestiilor, iar Zenobia și-a lipit de umărul meu umărul ei învelit în fâșia de plastic murdară, neplăcută la atingere, cârpele se aflau înăuntru, mă simțeam bine în ele și am plecat amândoi, umăr la umăr, fără să-i aruncăm măcar o privire lui Iason. Bineînțeles, înainte de a pleca i-am mulțumit domnului Sima
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
avea doi metri lungime și doi lățime. O găsise Zenobia. Avea și mobilă : o sofa ieșită de mult la pensie și un scaun, încă bun. Altceva n-ar mai fi încăput. Am completat mobilierul cumpărând o pernă mare și o fâșie de pânză albă, pentru cearceafuri. Am bătut câteva cuie în pereți pentru cele două cămăși de rezervă ale mele și cele două rochii dobândite prin muncă cinstită de Zenobia. Cărțile (posedam un număr oarecare), împreună cu celelalte bunuri proprii (farfuria comună
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Nu puteam să adorm. Nu-mi puteam lua gândul de la Petru. Târziu, mi s-a părut că aud ceva ca o bufnitură sau ca un geamăt înfundat. M-am ridicat și m-am dus din nou la fereastra luminatorului. O fâșie de lumină plutea în dreptul celei de-a doua ferestre de sub etajul nostru, formând o perdea ca de aburi. Dincolo de ea, bezna părea și mai neagră. Întors în cameră, m-am întins iar lângă Zenobia. Simțeam cum mă învăluie liniștea ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ocupa străzile pariziene. Comunitatea tamil, originară din Sri Lanka, organizează de cîțiva ani, în septembrie, o paradă care celebrează sărbătoarea lui Ganesh, divinitatea cu cap de elefant din panteonul hindus. Carele împodobite cu flori, trase de bărbați cu coapsele înfășurate în fîșii de pînză, cu picioarele și pieptul goale, străbat străzile arondismentelor 10 și 18, între gara de Nord și cea din Est, printre resturile de nuci de cocos sparte care acoperă caldarîmul, prin alaiul sariurilor sclipitoare ale femeilor și obiectivele aparatelor
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
uși. O deschise pe cea mai apropiată. Era un dormitor spațios cu o mare fereastră boltită, care dădea spre o pădurice de arbori ci-clopeeni. Gosseyn îl trânti pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de bucătărie avu darul să-i alunge crisparea. După toate aparențele, femeia nu auzise nimic. Gosseyn traversă livingul, se opri o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui, Grosvenor nu se putu opri să nu fluiere: cucerise cea dintâi victorie și senzația era foarte plăcută. 8 A doua zi dimineață, când se apropie de biroul său, Grosvenor văzu cu uimire că ușa era deschisă, în dreptul ei, o fâșie de lumina brazda coridorul. Grosvenor iuți pasul, dar se opri brusc în prag: în încăpere se aflau șapte tehnicieni din secția de chimie, printre care cei doi veniți în ajun la conferința lui. Aduseseră cu ei o sumedenie de aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
toate cele patru doamne și o luaseră pe jos, iar lui Dan i se păru ciudat aerul posac al celei care conducea. Avea o sonerie de avertisment din care suna mereu, metodic. Nu nervos, ci maniacal. Trecea mereu de pe o fâșie de drum pe alta ca să câștige câțiva metri, pe care-i pierdea imediat apoi. Uneori, când ajungeau în paralel, Dan îi vedea profilul: fuma. Semăna puțin cu cineva cunoscut, dar Dan nu reuși să-și aducă aminte cu cine. Avea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Deasupra, pe cer, un nor artificial se destramă, își schimbă de mai multe ori culoarea și apoi se iviră strălucind aprins literele care formau inscripția: PARADISUL GALANTERIEI. Cayle spuse: - Phii, am văzut aseară reclama lor. Uitase, dar acum își aminti fâșiile de lumină care se înălțau spre cer în seara trecută, când pleca de la bufetul automat către camera închiriată de el. PARADISUL RECLAMELOR îi informa pe bărbații de toate vârstele ca aici era locul ideal pentru cumpărături, aici era magazinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
era ca o pistă a angoasei, de acolo îi venea neliniștea. Limbul acela de sec, fără pomi, fără iarbă, așezat ca o cicatrice între benzinărie și câmp, trebuia umplut, îmblânzit, așa că se pomeni spunând tare: — Tu vezi ce urâtă-i fâșia asta dintre benzinărie și câmp, arată ca o chelie în toată priveliștea! Vorbea cu îngrijitoarea, care tocmai intrase în tura de noapte, pregătită să spele holul și toaletele. Femeia se opri pentru o clipă și fixă cu privirea, prin ferestrele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dintre benzinărie și câmp, arată ca o chelie în toată priveliștea! Vorbea cu îngrijitoarea, care tocmai intrase în tura de noapte, pregătită să spele holul și toaletele. Femeia se opri pentru o clipă și fixă cu privirea, prin ferestrele restaurantului, fâșia de gol, apoi nu spuse nimic, doar oftă. „Trebuie să afle Godun“, se gândi dintr-odată și chiar o apucă înspre casă, hotărât să îi spună. În livingul mare, de la parter, se vedea lumină și Omar ciocăni la ușă, iar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înăuntru. — Ești aici? întrebă. Hei, Godun! Grăsunul apăru dinspre dreapta, unde, într-o încăpere mai mică decât mansarda, își improvizase biroul. — E ceva? zise îngrijorat. — Cred că mi-a venit o idee, îi spuse rușinat că deodată dăduse buzna. Vezi fâșia asta golașă din fața vitrinelor? Ne alungă clienții... — Homare, e noapte, ce tot vorbești? Dar, în timp ce privea împreună cu prietenul lui în direcția pompelor de benzină, fu ca al doilea ochi, ca a doua ureche a aceluiași corp: — Știi că ai dreptate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
orbirea i se părea că e geamănă cu argintul unei oglinzi care te reflectă în afară, dar care îți pierde imaginea până să ți-o dea înapoi. Locuia așadar într-un limb strecurat între lumină și moarte, ca pe o fâșie de insulă. Orbirea îi rupsese granițele, îi pusese altele noi și, în tăcerea schimbată, primise vestea, ca un pumnal: Ghazal era condamnată și se afla la Evin. Fu întâia oară când îndrăzni să-și audă fiul la telefon: — Pentru ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Simți că-i e greață, o greață violentă. Camera se învîrtea cu el și ar fi vrut să strige atât timp cât degetele mai aveau puterea să se agațe în anourile de fier: "Opriți!" Un carusel înnebunitor unde roșul, verdele, galbenul întind fâșii lungi, curcubee rare te strangulează. Cârnul ridică bărbia ofensat: ― De ce crezi că m-am întors? Îți închipui că macaroana aia de ciment e un bulevard? Șerbănică schimbă o privire cu Ioniță Dragu. Profesorul sorbea încetișor dintr-un pahar cu apă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
buchet de trandafiri de un roșu adânc. Pe panglica din șaten, literele strident imprimate păreau ude. Matei citi printre dinți. ― ... așa..."în veci neconsolați, Melania, Grigore, Valerica, Doru..." ― Hm, făcu Popa. Nu-i plăcea să-și vadă numele acolo, pe fâșia de mătase lucioasă. Putea fi un semn rău. Chema parcă nenorocirea. ― E superbă, conchise Melania Lupu. Sânt absolut sigură că va face o impresie admirabilă. * Mașina se opri în fața cimitirului. Cristescu aruncă țigara și-l luă de braț pe locotenentul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fiind când prea rezervat, când prea îndrăzneț. Cauza gafelor fiind mereu aceeași: nu mă gândeam decât la mine, nu judecam decât din punctul meu de vedere. Dar parcă niciodată nu mi-am dat, mai rău ca atunci; în petic. În fâșia de lumină care pătrundea de-afară prin ușa rămasă deschisă, am zărit o femeie căutând înfrigurată ceva. " Ce vrei? Ce cauți aici?" mi se adresă ea pe un ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să aud?" Și totul se relua de la capăt. Îi plăcea mai ales să-l incit să-mi povestească și să-mi repovestească tinerețea lui petrecută cu nasul în vânt, după avioane, când din hârtie de la saci de ciment și cu fâșii de lemn de plop își făcuse un planor și rugase pe cineva să-l tragă cu mașina pe câmp. Din nefericire, la capătul câmpului era o groapă mare, mașina a frânat și, înainte de a decola, planorul s-a zdrobit în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
însăși își pierduse albastrul ei adânc și, sub cerul de pâclă, căpăta luciri de argint sau de fier, dureroase pentru privire. Căldura umedă a acestei primăveri te făcea să dorești arșițele verii. În orașul clădit în formă de melc pe fâșia lui de podiș, destul de puțin deschis spre mare, domnea o toropeală posomorâtă. Între zidurile sale lungi și tencuite, pe străzile cu vitrine prăfuite, în tramvaiele de un galben murdar, te simțeai oarecum prizonier al cerului. Singur, bătrânul bolnav al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
excelentă, accentuându-le inteligent pe primele și expunându-le pe celelalte atât de concis, încât fuseseră de-ajuns doar câteva cuvinte. Yariv respiră adânc, gândindu-se că acele scurte jumătăți de frază - unele din ele descriind discuțiile pe marginea unor fâșii de teritoriu nu mai late de doi metri și nici foarte lungi - le păreau probabil neinițiaților niște simple chestiuni tehnice, detalii adiționale care ar putea fi rezolvate fără probleme de două echipe de avocați. Dar Yariv știa că, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
electric. Înăuntru străluceau lumini fluorescente, dezvăluind ceea ce părea a fi un magazin de suvenire: vitrine mari de sticlă și, în spatele lor, o grămadă de fleacuri. Haide, haide. Niște ceai? Mahmud încuviință din cap în timp ce studia marfa. Cadrane de ceas pe fâșii de lemn fin lustruite; borcane cu nisip colorat și sticle cu apă „Garantat din râul Iordan“. Numai prostii, cumpărătorii fiind cu siguranță pelerinii creștini. Într-o zi, își zise Mahmud, vom avea gunoaie din astea la vânzare și în Bagdad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
figura înspăimântată a lui Mahmud și râzând cu poftă. —Nawaf n-o să te lovească. Lopata e ca să-ți poată arăta colecția noastră. Capul lui Mahmud se învârtea. Nedormit și zăpăcit, când ochii i se obișnuiră cu întunericul, văzu că această fâșie de pământ sterp era de fapt acoperită cu pământ brun, nisipos, asemenea celui dintr-o grădină de legume. Iar acum, îndemnat de tatăl său și deloc deranjat de amenințarea cu cuțitul a lui Mahmud, Nawaf sărise în mijlocul ei și săpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în cincisprezece minute. Ne întâlnim jos. La o cafea, Robert Sanchez rezumă cam cât de prost stăteau lucrurile. Ambele tabere păreau să încerce să stăvilească violențele, deși fuseseră confruntări armate în Jenin și Qaliqilya, iar Israelul recucerise porțiuni întregi din fâșia Gaza. Între timp, palestinienii pretindeau că au fost uciși doisprezece copii în ultimele două zile de luptă, în timp ce tocmai se răspândea zvonul despre un autobuz cu elevi care a fost aruncat în aer de un atentator sinucigaș chiar la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
8.53 a.m. Niște mâini înmănușate o apucară de încheieturi atât de strâns, încât i se păru erau făcute din oțel, nu din carne și oase. Gâfâi, dar nu scoase nici un sunet; alte mâini îi puseseră deja la gură o fâșie de material, ca un batic făcut sul. Nimeni nu spunea nimic. O traseră din stradă înapoi în tunele - departe de ochii lumii. Ce se întâmplă? Cine sunteți? încercă ea să spună prin căluș. Știind că vorbele erau inutile, adăugă: și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
către el, sperând să găsească acolo vreo licărire de umanitate. Dar ceea ce văzu îi dădu fiori. Căci ochii verzi ai acestui om trădau într-adevăr o emoție; iar emoția aceasta era dorința. Bărbatul acesta se apropia de ea cu altă fâșie de material negru în mâini. Când îi puse mâinile pe ceafă, fața lui aflându-se la doar câțiva centimetri de a ei, Maggie avu o revelație îngrozitoare. Acesta era bărbatul care o atacase la câteva sute de metri de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mătușă Santa, spuse agentul Mancuso mohorât. — Drace! Doar n-am să mă opresc acu’, când am ajuns aici, răspunse femeia, ridicându-se ritmic. Cine zice c-o bunică nu mai poate dansa? Ținând brațele ridicate în sus, femeia tropăia pe fâșia de linoleum. — Doamne! exclamă doamna Reilly, râzând în hohote și aplecând sticla de whisky spre paharul ei. Ce-ar fi dacă Ignatius s-ar întoarce acasă și ar vedea asta! — Mai dă-l în mă-sa pe Ignatius! — Santa! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe umărul său. Dragă cititorule, Natura a creat uneori câte un nebun; dar filfizonii sunt întotdeauna creația omului. Addison În timp ce pe străzile pavate cu piatră ale Cartierului Francez mi-am uzat tălpile cizmelor până n-a mai rămas decât o fâșie subțire de crep, în lupta mea înverșunată pentru a-mi câștiga existența în mijlocul unei societăți ușuratice și nepăsătoare, am fost oprit de o veche și scumpă cunoștință (pederast). După câteva minute de conversație, prin care fără nici o greutate mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]