3,289 matches
-
apex; aproape; ascuțitură; aspirații; atacant; atingerea dorinței; atitudine; avion; bani; băț; bază; biruință; de brad; bucurie; cădere; cap; capului; la capăt; cer; aproape de cer; ciclon; cîștig; cîștigător; colb; colț; concurs; corn; cui; curiozitate; deasupra; departe; dorință; drum; durere; etalon; excelență; fîn; final; foarte înalt; frate; fruntaș; frunte; glorie; grămadă; grea; greu; grif; groapă; important; imposibilitate; inteligent; intensitate; împlinire; încercare; jos; lumină; mare; mic; moldovean; montan; mult; muncă; de munte, omul; muntelui; unui munte; muntos; murdărie; neliniște; nisip; obositor; omul; pace; pahar
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
după "scăldăciune", se desfășoară "scăldătoarea nepoatei", moașa scăldând-o pe femeia care a născut într-o apă în care s-au pus diferite plante mintă neagră, mărar, romaniță, gălbinele, tămâiță, zmeurică, sulfină, nalbă, poala Sântă-Măriei, calapăr, lemnul Domnului, strohuri de fân. Apoi, moașa îi toarnă în vârful capului femeii apă sfințită și o spală pe tot corpul, iar "nepoata" (femeia) spală, apoi, mâinile moașei tot cu apă sfințită 207. După ce spală și cămașa femeii în aceeași apă, moașa ia "scăldătoarea" și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca pe o ofrandă, moașa așezându-l pe pământ sau sub masă, datină moștenită de la romani 252. La huțuli, după naștere, moașa ("baba") îi dă mamei "holercă" (rachiu) fiartă cu unt de oaie, apoi o așază jos, pe podea, pe fân sau pe pământ. Pentru a vesti nașterea unui copil, pe prispă se așternea o velință, iar în fereastră se punea o carafă cu must de sfeclă. Pentru a dezlega casa de toate făcăturile, moașa deznoda toate lucrurile pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ce-am plecat / O stea ni s-a arătat, / O stea mândră, luminoasă, / Ce lucea spre această casă."78 Cosmicul devine cadrul nupțial atunci când "unirea" este interzisă de anumiți factori sociali: "Constantine, Balucele! Leagă calul de zăbrele / Și-i dă fân cu floricele / Și-l adapă-n covățele, / Și ia-n mână două mere / Vin-la mama de mă cere.../ de m-a da, de nu m-a da, / Scrie-n carte că-s a ta.../ Pe fereastră mi-i fura / Și-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu mijlocul / Ș-apoi cum mi-a fi norocul!"106 Natura personificată devine participantă directă la împlinirea unui destin "scris în carte", paralelismul semantic punând în valoare relația om cosmos: " Măi bădiță, Ioniță, / Leagă calul la portiță / Și-i dă fân cu floricele, / Vin` la mama de mă cere. / De m-a da, de nu m-a da, / Scrie-n carte că-s a ta, / Pe fereastră mi-i fura / Și-oi veni cu dumneata, / Toată lumea vom umbla, / Numai noi și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
DES PLANTES OSTER-MANOTH (luna de Paști) MALI-TRAVEN (la lune de la petite verdure) MAI DES FLEURS WUNNE-MANOTH (luna de bucurie) VELIKI-TRAVEN (la lune de la grande verdure) IUNIE CHAUDE PRACH-MANOTH (luna aratului) RESHNI-ZVET (la fleur du blé) IULIE DU CHEVREUIL HEU-MANOTH (luna fânului) MALI-SERPAN (la lune de la petite faucille) AUGUST DES ESTURGEONS ARN MANOTH (luna secerișului) VELIKI-SERPAN (la lune de la grande faucille) SEPTEMBRIE DU MAÏS HERBST-MANOTH (luna de toamnă) KIMOUZ (la lune de la boiteuse) OCTOMBRIE DES VOYAGES WYN MANOTH (luna de cules viile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
traducere de Cezar Baltag, Editura Științifică, București, 1991, p. 37. 280 S. Fl. Marian, Nașterea la români, Ed. cit., p. 19. 281 Ibidem, p. 43. 282 Nicolae Cojocaru, Op. cit., p. 272. Numele "Svarog" se mai întâlnește azi în Bucovina: Când fânul cosit pe câmp s-a uscat prea tare de arșiță, se spune că-i "sfarog". (p. 272) 283 Ibidem, p. 283. 284 Nicolae Macovei, mss. 285S. Fl. Marian, Nașterea la români, Ed. cit , p. 48. 286 Ibidem, p. 32. 287
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pierzanie" și ea se potențează de-a lungul existenței poetice, pentru ca în volumul "Arderi" (cum a remarcat critica) să devină idee nucleu în jurul căreia gravitează problematica operei. Arderea se desfășoară pe același fond rural: "Adun durerea de pe-ntreaga țară/ Ca fânul un țăran de pe hotară/ Și-o fac porșori, căpițe și jireji/ Din umbra cărora nu te mai vezi./ Apoi iau foc durerii să răsaie/ Pe tot cuprinsul zării vâlvătaie./ Acesta este jocul meu cu focul/ În care ține suferința locul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este îndeajuns de transfigurată: "Dealurile noastre par morminte misterioase/ Cine doarme sub ele?/ Peste liniștea lor zvârcoliri de coase." Sentimentul dezrădăcinării apare însoțit de nostalgia trecerii timpului, versurile bolovănoase amintesc de Aron Cotruș: "Și noi am coborât/ Din căruța cu fân/ Vă mai aduceți aminte Ioane și Petre/ Blajul părea/ Un sat mai bătrân/ Care-și amestecase noroiul cu pietre". Egal cu el însuși, Ion Brad rămâne poet și când evocă bătălia de la Rovine: "Curg aburi calzi pe câmpuri și revine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în zilele lui de sărbătoare, la lăsata secului, satul are ecoul cel mai înalt și gerul persistă, lumea se află într-o stare de încremenire și poetul deapănă întâmplarea. "E ger, noaptea e sticloasă/ și salcâmii de pe coastă, clăile de fân toate pătulele și/ Magaziile vergeluțe, sunt ca limba de clopot, gata să facă/ Bang./ Satul devine strălucitor" (" La strigat"). Locul de taifas este "patul" din fața porții, dumineca când afli ce au făcut lupii, ce a visat Gaga Rita, Țața Anica
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un mal de lut și un șir de castani înalți, pe lângă care se întindeau gardurile unor case de pe străzile perpendiculare - răspunzând spre lacul Floreasca - și zidurile cu ferestre mici ale unui fost grajd de cai de curse. Adesea, mormane de fân și de gunoaie umpleau aerul cu un miros hibrid de iarbă cosită și de putrefacție acră [...]. Deasupra dâmbului, ședea dezolată ruina roșie a unei case neterminate. [...] De acolo, strada era pavată și canalizată, dar aproape fără nicio casă, întocmai ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
subminată de incertitudini, de comportamentul derutant al fetei. Astfel, în august, ei petrec două săptămâni la moșia lui Pascalopol, dar Felix nu îndrăznește săși mărturisească iubirea, nici măcar în momentele de vis când contemplă „pulberea de stele“, culcați pe căpița de fân (cap. VI). Alte episoade prin care se cristalizează povestea romantică a primei lor iubiri sunt, în aparență, banale, dar pitorești, prin intervențiile unor personaje precum zgâr citul moș Costache, arivistul Stănică Rațiu sau generosul Leonida Pascalopol. Se concretizează astfel un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cineva cu plin, are să-ți meargă bine. De-ți iese înainte cu deșertul, îți merge rău. Cu popă și cu iepure cine se întîlnește la drum bine nu-i merge; de te întîlnești cu popă, zvîrle în urma lui paie ori fîn, că atunci nu-ți va merge rău. De te întîlnești la drum cu țigani ori jidovi, îți va merge bine. De întîlnești popă e rău; iar de vezi iepure, rău de tot. De-ți iese însă lup în cale, atunci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în vîrf. Cînd se ridică coperișul unei case noi, se pune în vîrful lui verdeață, șervete și altele, ca să dureze casa mult și să trăiască stăpînii. La ridicarea argelei* unei case, se leagă pe vîrf un șumuiag de paie, de fîn sau un tîrș*, ca să nu se apropie rălele de ea. Niciodată să nu acoperi case ori edificii în zi de vineri, că-și fac cuiburi în ele paserile. Cînd se intră în casă nouă, se pune în costoroabe* la toate
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
iese înaintea unui bărbat vreo femeie cu furca torcînd sau de se duce cu furca la niscaiva muncitori care lucrează pe cîmp, în acea zi va merge acelor lucrători rău, vor da pagubă, fiind furca cobitoare rea. Pînă pe vremea fînului, femeile n-au voie să meargă cu furca-n brîu torcînd, că bate piatră. Dacă intră într-o prăvălie vreo femeie torcînd, nu se va mai face în acea zi vînzare în acea prăvălie, fiind furca piază rea. Dacă mărită
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de la vite, ca să le crească părul mare și frumos. La Sf. Toader, fetele mari se spală la cap cu iarbă mare, zicînd: „Sfinte Toadere, fă ca coadele noastre să crească ca coamele cailor.“ La Sf. Toader, fetele se lau cu fîn ca să le crească părul, pronunțînd cuvintele: „Toadere, Sîn Toadere, fă cosițele fetelor cît cozile iepelor!“ în sara de Sf. Toader, fetele își taie cîte-o șuviță de păr din cap și o pun sub o baligă semiuscată, zicînd de nouă ori
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
merge rău. Cînd îți iese popă înainte, are să te bată cineva. De-ți va ieși popă înainte, trebuie să azvîrli cu paie în urma lui; altfel nu-ți merge bine. Cînd întîlnești la drum popă, zvîrle după el un șumuiog de fîn și să zici: „Ptiu, piei, drace!“ Să nu cumva să leși pe popă să sfîrșească cu umblatul (zi întîi, ajunuri, molifte) la tine, că i a rău. în ajunul Bobotezei, e rău de moarte dacă aperi pe popă de cîni
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-ți rup porcii bulendrele de pe gard. La Ignat, dacă nu vezi și nu auzi porc tăindu-se, e bine să-ți înțepi degetul cu un ac, ca mă car să vezi sînge. Cînd porcii se joacă sau se încură* cu fîn în gură, se strică vremea. Oamenii nu ies la coasă dacă n-au văzut la Ignat sînge de porc negru. Dacă n-au văzut, înțeapă creasta unui cucoș negru, ca să iasă sînge. Cînd tai porcul de Ignat, să dai de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
curată, pătrunzătoare și plăcută. Copiilor le place să se joace în apă, căci cînd se nasc moașele în scăldătoare pun ouă de rață. în ziua de Sf. Toader copiii se scaldă, și în scăldătoare se pun pietricele și flori de fîn, ca să fie sănătoși ca piatra și drăgostoși ca florile. Cînd se împrimăvărează, să nu te scalzi la rîu pînă nu vei gusta brînză proaspătă. Apa de la prima scaldă a copilului se toarnă cu oală nouă, ca să aibă copilul glas frumos
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ți-a muri vițelul de la vacă e semn că vacii i s-a luat mana. în ziua de Ajunul Crăciunului, înainte de a se pune la masă, se ia din fiecare fel de bucate cîte o bucățică și se pune în fînul așternut pe masă, sub prostire*, care apoi se dau cu fînul de mîncat la vaci - și se crede că apoi nimene nu le poate lua mana. Să arunci totdeauna o mînă de lapte pe vacă, ca să nu-i ieie nimeni
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
s-a luat mana. în ziua de Ajunul Crăciunului, înainte de a se pune la masă, se ia din fiecare fel de bucate cîte o bucățică și se pune în fînul așternut pe masă, sub prostire*, care apoi se dau cu fînul de mîncat la vaci - și se crede că apoi nimene nu le poate lua mana. Să arunci totdeauna o mînă de lapte pe vacă, ca să nu-i ieie nimeni mana. Apa cu care se clătește donița după ce s-a deșertat
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
uni tate de măsură obrinti (a) - a se agrava (boala) oftigi (a) - a (se) îmbolnăvi de tu berculoză ol - oală oleab - acaret oltuan - altoi oman - iarbă-mare, plantă medi cinală orar - ceasornic orbalț - boală molipsitoare; brîncă orbete - rozător asemănător cîrtiței otavă - fîn cosit toamna a doua oară P paște - pîine sfințită; păscuță (plantă) paus - parastas; slujbă religioasă păcișă - cîlțișor, fir rămas după periatul fuiorului păduche - ploșniță, stălniță păpușoiaș - știulete părăsitură - ou de găină mic, cu coajă moale părul-porcului - boală de degete pecingine
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de bube staroste - pețitor stălniță - ploșniță stîmpi (a) - a înceta stîrlice - stîrpit stîrlici - escară, pată pe corp străiuri - paie de culcuș strămătură - destrămătură; lînă vopsită strechea (a) - a înnebuni strigă - strigoaică; fluture cap demort strigoaie - plantă otrăvitoare stroh - scuturătură de fîn uscat strujan - tulpină de porumb stuchi (a) - a scuipa studiniță - boală de gingii stuh - stuf stupit - scuipat stupitul cucului - plantă stupuș - dop sucală - unealtă de tors sugiu - sugel, panarițiu Ș șfară - frînghie șip - sticlă șoimăni (a) - a șoimări; a desfigura
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de hitleriști terorizează pașnicele noastre cătune... țăranii români ies cu furci și topoare să-și apere glia strămoșească... femeile otrăvesc fîntînile... bărbații dau foc la recolte... avioanele fasciste trag cu mitralierele lor spurcate în nevinovații patrioți... copiii stau ascunși în fîn, de teama patrulelor germane... vedeți, asta înseamnă regie, să traduci în multe fraze, un singur cuvînt!"... Dar cînd V. era mîndru de cît de deștept e, sufleuza, care se uita scîrbită la el, îi curmă fericirea, cu o singură replică
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Și de Dumnezeu cel sfînt. La umblat să aveți pas lin La mîncare saț deplin. Un ceas voi să mîncați İar un ceas să rumegați >> . Pe la cîntători tîrziu Prea slăvita naște fiu Și cînd naște maica sfîntă İeslea cea cu fîn pe jos Se preschimbă-n rai frumos Și de-acum pînă-n vecie Pe pămînt pace să fie. ” -// Doamne, İisuse Cristoase ,, Doamne, İisuse Cristoase Tu ești raza prea frumoasă Și un soare prea frumos. Tu din cer te-ai pogorît Te-
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]