1,866 matches
-
românească n. și-a pus amprenta în unele dintre nuvelele lui B. Delavrancea, cum ar fi Liniște, Paraziții, Iancu Moroi, Zobie, Milogul, ca și în scrieri ale lui I.L. Caragiale, și anume în nuvelele Păcat, În vreme de război, O făclie de Paști și în drama Năpasta. Frecvent în proza de la „Contemporanul” (Sofia Nădejde, C. Mille ș.a.), n. poate fi regăsit mai târziu la Liviu Rebreanu, în romanele Ion, Ciuleandra, Răscoala și în unele nuvele. De altfel, de n. țin proza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
ALIL, seria B, t. XXXII, 1988-1991; Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor, I, București, 1994, 149-153; Sorina Bălănescu, Centenar Vasile Harea, CRC, 1995, 6; Andrei Stratulat, „Basarabia pe drumul Unirii”. Document despre noblețea martorului, RR, 1995, 2; Vlad Chiriac, Să nu părăsim făclia și scutul care ne-au mai rămas: neamul, „Magazin bibliologic”, 1995, 1-2; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 187-189; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 153. Vl.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
în mînile nouei generații sub conducerea d-lui profesor I.E. Torouțiu. Membru corespondent al Academiei Române, care prin valoroasele și voluminoasele sale publicații, apreciind rostul "Junimii" în mișcarea de renaștere a limbii și literaturii române, va ști să ducă mai departe făclia veșnic vie a gîndirii junimiste". Despre activitatea de diriguitor al foii junimiste avem o mărturie a poetului Vasile Posteucă, dintr-un jurnal rămas încă inedit și semnalată de Ion Filpiciuc în introducerea la culegerea de folclor Frunză verde, reeditată în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Ce se-ngroapă tot se uită -// Vor da vlagă pentru mine -// Ca să mă scoată la bine -// Vină și-ai mei copilași -// Dragii tatii coconași -// Să vină și-a mea soție -// Ce mi-a fost la cununie -// Să-mi aprinză o făclie -// CÎnd făclia mi s-a stins -// Eu de pe lume m-am dus -// Stropiți-mi fața cu vin Că eu la voi nu mai vin -// Și de acum pînă-n vecie -// Mila Domnului să fie - O prea frumoasă pustie. ” İdeile ce urmează
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
-ngroapă tot se uită -// Vor da vlagă pentru mine -// Ca să mă scoată la bine -// Vină și-ai mei copilași -// Dragii tatii coconași -// Să vină și-a mea soție -// Ce mi-a fost la cununie -// Să-mi aprinză o făclie -// CÎnd făclia mi s-a stins -// Eu de pe lume m-am dus -// Stropiți-mi fața cu vin Că eu la voi nu mai vin -// Și de acum pînă-n vecie -// Mila Domnului să fie - O prea frumoasă pustie. ” İdeile ce urmează, sunt brodate
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
veniți surori De mă-npodobiți cu flori Veniți rude doritoare De-mi-aduceți cîte-o floare. Veniți prieteni cu toții De petreceți ceasul morții. O, vino, mă rog și ție Prea iubita mea soție Ce mi-ai fi fost la cununie De mi-aprinde o făclie CÎnd făclia mi s-a stins Eu de pe lume m-am dus. Stropiți-mi fața cu apă De mă petreceți la groapă. Stropiți-mi fața cu vin Că eu la voi nu mai vin, Mă duc În loc de suspin În curte
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
De mă-npodobiți cu flori Veniți rude doritoare De-mi-aduceți cîte-o floare. Veniți prieteni cu toții De petreceți ceasul morții. O, vino, mă rog și ție Prea iubita mea soție Ce mi-ai fi fost la cununie De mi-aprinde o făclie CÎnd făclia mi s-a stins Eu de pe lume m-am dus. Stropiți-mi fața cu apă De mă petreceți la groapă. Stropiți-mi fața cu vin Că eu la voi nu mai vin, Mă duc În loc de suspin În curte la Rusalim
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Văzui raiul Încuiat Poate, pentru al meu păcat. Și de aicea că plecai Tot Înainte la rai. La dreapta cînd mă uitai Ce văzui mă bucurai. Văzui raiul cel frumos Ca soarele luminos Și mese-ntinse la rînd Pe ele făclii arzînd. Și-mprejuru-i drepții sta Cu bucurie gusta Și-mpreună dănțuind Și pe Dumnezeu slăvind. Și de-aicea iar plecai Tot la rai, la rai, la rai. Ce văzui mă bucurai. Văzui oameni spovediți Ca niște pomi Înfloriți. Văzui și nespovediți
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
fluture în jurul lui și, tăind aerul, se ținea departe de zona periculoasă. Iarăși și iarăși se năpustea ca o săgeată și-l lovea. Gheară lupta acum fără speranță." (J. M. Barrie, Peter Pan) (i) "Domnița, dreaptă și nemișcată ca o făclie, se uită după umbra șchioapă cum se ducea, se tot ducea, mică, mai mică, și mai mică, până ce se înecă în ceața depărtării. Apoi, fără să mai simtă ceva, afară de un vuiet adânc, adânc, în fundul urechilor, intră în iatacul de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
demență, scrânteala cârciumarului Stavrache fiind pricinuită de o anxietate prelungită în care se insinuează frica. Frica îngrozitoare, paroxistică frânge ușor fragilul echilibru nervos al hangiului Leiba Zibal, echilibru și așa avariat de boală, de traumele suferite începând din copilărie (O făclie de Paște). Nici măruntul funcționar Lefter Popescu nu suportă șocul pe care i-l provoacă mai întâi iluzia câștigului la loterie, apoi colosala decepție. Între nădejde și disperare, interioritatea lui se destramă, pradă unei tragicomice surescitări (Două loturi). O problemă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
mondială, I.L. Caragiale este, probabil, cel mai mare dintre autorii dramatici necunoscuți. EUGEN IONESCU SCRIERI: O întâmpinare personală în cestiunea Teatrului Național, București, 1888; Teatru, pref. T. Maiorescu, București, 1889; Năpasta, București, 1890; Note și schițe, București, 1892; Păcat.... O făclie de Paște. Om cu noroc, București, 1892; Teatru, I-II, Iași, 1894; Schițe ușoare, București, 1896; Culisele chestiunii naționale, București, 1896; Sfânt-Ion. Baladă haiducească, București, 1897; Notițe și fragmente literare, București, 1897; Schițe. Traduceri și originale, Iași, 1897; Momente, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
îl îndeamnă la răbdare și la supunere în fața loviturilor sorții. Portretul vrăjitoarei, cu salturile ei nebunești, în acompaniamentul stihiilor dezlănțuite, este remarcabil: „Fermecă lună, fermecă soare:/ La mormânt urlă, cu scrâșniri plânge,/De morți când seul, fălci, oase strânge./ Aici făclia neadormită/Dospește, arde, cade uimită;/ Apoi se scoală, fuge nebună,/ În vas de nouă frați sânge-adună”. Peaza bună reînvie credința magică în „iarba fiarelor”, aducătoarea de comori. Reușită este, în Ielele, atmosfera de noapte valpurgică și răsfrângerea ei onomatopeică. Deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
și abstract, cu acorduri cvasieminesciene. Cât ți-s dator, o, stea mult priincioasă, Că-n primăvara a vieții mele, Tu m-ai ferit de strâmbe căi și rele Și m-ai condus pe calea virtuoasă. Tu-n sân mi-aprinzi făclia luminoasă, M-ai adăpat l-Astreei fântânele, Și când vieața-mi îndulcesc prin ele, Desprețuiesc chiar soarta fioroasă. Ca să doresc a vieții nemurire Mă-ndeamnă raza-ți care-n cer se vede, Cum statornică urmează-a ei rotire. De la țărmul fatal vasul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ei, poezia lui Gr. Alecsandrescu (1810-1885) este un ecou lamartinian. "Meditația", "reveria", "armonia" în natură, religiozitatea, "rugăciunea", oceanele, imensitățile, înaltul hieratism al melancoliei le regăsim, într-un vocabular impur, și la poetul român. Stând pe ruine, sub cerul plin de făclii, meditativ ca o piramidă, poetul își simte sufletul înălțîndu-i-se pe aripi de flăcări. Totul ia proporții infinite. Scena cu lună e "colosală", mormintele sunt "monstruoase", umila câmpie a Brăilei capătă perspective sahariene. Melancolia e purtată prin pădurile de molifți, salutată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
codri nămornici, În făr' de fund hrube, în hiola mării Te ascunzi cu dânsa, cu a me Dochie? Dragoș doarme și atunci începe o sinistră sarabandă: Se deschid cu buhnet ușile la sală, Se arată umbre în giulgiuri albe, Cu făclii aprinse, aducând schelete Cu-a lor mâini uscate, o raclă de spijă. În mijlocul sălii au pus ele racla, Capacul în pripă sări de pe dânsa Și tricolici negru, fiorosul Vronța, Astrucat într-însa, privea slut cu ochii... Apoi cele Stafii de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ridică în văzduhul scânteios Ca înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așează bolta cerului senină Unde luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca veșnice făclii. Munții sunt a lui altare, codrii organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare. Totul e în neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas; Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mult raffaelit decât botticellian, aurăria, lividitatea lilială, transparența. În Lila întîlnim fineți extatice și hieratisme necunoscute acelei vremi. În fața poetului sumbru, ca o imagine de vitraliu, ca un elf care rade iarba, virgina dansează în lumina a o mie de făclii: Dusă-n vals o credeai fee, Nu femeie, Avea aripi, nu picior: Și n-au fluturii-aripioare, Mai ușoare. Și mai iuți în zborul lor. Era astfel de gentilă, Și d-agilă, Că-ți părea cel mai frumos Elf fantastic de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
după Delavrancea scriitorul celmai zolist, deși lucrul n-a fost luat în seamă, toți fiind izbiți de aspectul umoristic al operei. Naturalismul lui Caragiale e radical, cu preferința pentru patologie și sociologie, cu preocuparea de explicație și metode exacte. O făclie de Paști, nuvelă pretins psihologică, e mai mult fiziologică, etnologică, dintr-un câmp de relații depășind cu mult conștiința. Cum e cu putință ca slabul Leiba să facă teribila faptă a arderii mâinii lui Gheorghe? Explicația de ordin psihologic e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mort pe masa părăsită, sau plânge în parcul dezolat, în haine negre. Odaia lui e de o sinistritate hoffmanniană, fantastică și simbolică (într-o poezie excelentă); prin ea cântă în mii de fluiere toamna, în mijlocul ei, pe masă, arde o făclie, făclia tremură în oglindă, tablourile sunt negre, golul ei haotic e plin de ecouri: Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe masa părăsită, sau plânge în parcul dezolat, în haine negre. Odaia lui e de o sinistritate hoffmanniană, fantastică și simbolică (într-o poezie excelentă); prin ea cântă în mii de fluiere toamna, în mijlocul ei, pe masă, arde o făclie, făclia tremură în oglindă, tablourile sunt negre, golul ei haotic e plin de ecouri: Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă; Stau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tablourile sunt negre, golul ei haotic e plin de ecouri: Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă; Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. - Odaie, plină de mistere,În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere, Pe masă arde o făclie. Odaia mea mă înspăimîntă, Aici n-ar sta nici o iubită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă; Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. - Odaie, plină de mistere,În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere, Pe masă arde o făclie. Odaia mea mă înspăimîntă, Aici n-ar sta nici o iubită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Când se apropie miezul nopții, cuprins de terori subite la ora satanică, poetul fuge din odaie-n odaie, iar când afară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la pian și cântă un marș funebru, după care faptă cade în delir. Atunci poetul face un gest straniu: plângând resfiră pletele iubitei. O altă femeie brună, în mantie neagră, cântă la clavir, gemând, marșul funebru al lui Chopin, între făclii, într-un salon gol. Apoi apare în salon o blondă goală, care ia o scripcă neagră și-ncepe a cânta lugubrul cântec. A doua poză (în această poezie deloc simplă) este retorica întoarsă, adică sfărâmarea până la anarhie a solemnității, simulîndu-se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tragice cu lăudabilă tehnică teatrală, Don Juan reinterpretează pe celebrul erou ca un inamic al fariseismului, cu ironii pentru intoleranță care aduc aminte de Torquemada lui V. Hugo. Și tablourile sunt la fel de fastuoase: o cameră neagră cu un catafalc între făclii, o piață publică în care Abrahamo Balmaseda țipă că și-a omorât fata sedusă de Don Juan, Inchiziția proiectată pe perdele negre, o curte de mânăstire, un festin cu strigoi. V. Eftimiu a mai scris numeroase piese de teatru, interesante
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
imaginație a coloritului. Alfred Moșoiu (1890-1932) face elogiul florilor în spirit simbolist, însă anemic. O singură dată are un accent delicat: ..Un clopot bate-n mine și-l ascult, Și crește glasul lui ca un tumult, Și lămpile îmi par făclii de ceară... Ceva din mine moare-n astă seară... AL. A. PHILIPPIDE Socotit multă vreme modernist al metaforei, Al. A. Philippide lua totuși poziție împotriva modernismului. Imaginea în poezia lui nu e un element de bază ci un simplu și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]