1,988 matches
-
de împrumut (Marina care își spune Zamfira). Există personaje care cunosc numele tuturor (Doftorul) și personaje care și-au uitat propriul nume ("Cum spuneai că îl cheamă? întrebă Dumitrescu, tresărind, parcă s-ar fi trezit din somn"- s.m.). "Deasupra tuturora", Fărâmă, cu prodigioasa memorie, reînvie o lume populată de personaje care stau prost "cu memorizarea" sau dimpotrivă, cu o memorie singulară, depozitară a unei mitologii, pe care el trebuie să o trezească. Fie că reprezintă "logica mitului", fie "logica puterii"419
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în text; când îl aude prima dată, anchetatorul Dumitrescu tresare, "parcă s-ar fi trezit din somn"446 (poate pentru că Dumitrescu și Lixandru sunt una și aceeași persoană, dar, ca multe alte personaje eliadești, este victimă a amneziei, a somnului). Fărâmă vine la Borza ca să-i amintească de copilărie și să-l întrebe dacă mai știe ceva de Lixandru - în text apare subliniată această intenție a lui Fărâmă, descifrată de către Dumitrescu - pentru că lui Borza nu-i "plăcea deloc memorizarea"447. Să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
persoană, dar, ca multe alte personaje eliadești, este victimă a amneziei, a somnului). Fărâmă vine la Borza ca să-i amintească de copilărie și să-l întrebe dacă mai știe ceva de Lixandru - în text apare subliniată această intenție a lui Fărâmă, descifrată de către Dumitrescu - pentru că lui Borza nu-i "plăcea deloc memorizarea"447. Să vedem comportamentul anchetatorului Dumitrescu: de la prima întâlnire îl cataloghează "suspect" (trei ocurențe în text) pe Fărâmă ("ăsta știe ceva, ăsta urmărește ceva" - două ocurențe). La a doua
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ceva de Lixandru - în text apare subliniată această intenție a lui Fărâmă, descifrată de către Dumitrescu - pentru că lui Borza nu-i "plăcea deloc memorizarea"447. Să vedem comportamentul anchetatorului Dumitrescu: de la prima întâlnire îl cataloghează "suspect" (trei ocurențe în text) pe Fărâmă ("ăsta știe ceva, ăsta urmărește ceva" - două ocurențe). La a doua întâlnire, când aude numele lui Lixandru, tresare, "parcă s-ar fi trezit din somn"448 (scena în care figura lui Dumitrescu îi reamintește lui Fărâmă de un "bun prieten
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ocurențe în text) pe Fărâmă ("ăsta știe ceva, ăsta urmărește ceva" - două ocurențe). La a doua întâlnire, când aude numele lui Lixandru, tresare, "parcă s-ar fi trezit din somn"448 (scena în care figura lui Dumitrescu îi reamintește lui Fărâmă de un "bun prieten" trebuie eludată, deoarece este doar o "ramură ispititoare" de care se servește Fărâmă ca să ajungă la ceea ce îl interesează: "Eu v-am văzut de la început că aveți inimă bună. Semănați cu un bun prieten al meu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
când aude numele lui Lixandru, tresare, "parcă s-ar fi trezit din somn"448 (scena în care figura lui Dumitrescu îi reamintește lui Fărâmă de un "bun prieten" trebuie eludată, deoarece este doar o "ramură ispititoare" de care se servește Fărâmă ca să ajungă la ceea ce îl interesează: "Eu v-am văzut de la început că aveți inimă bună. Semănați cu un bun prieten al meu, unul Dorobanțu"449). Din acest moment toată narațiunea se concentrează în jurul anamnezei. Într-o replică adresată lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aveți inimă bună. Semănați cu un bun prieten al meu, unul Dorobanțu"449). Din acest moment toată narațiunea se concentrează în jurul anamnezei. Într-o replică adresată lui Borza, Dumitrescu afirmă: "Atunci ești amnezic. Ți-ai pierdut memoria"450, iar despre Fărâmă spune că "are o memorie extraordinară"451). La a treia întâlnire, Dumitrescu îi cere ferm să-și mărginească povestirile la Darvari ("Întoarce-te la Lixandru și la Darvari'452, "Mărginește-te la Lixandru și la Darvari"453 etc.). La a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
imperios lui Fărâmă să lămurească legăturile lui Lixandru cu Darvari, din 1930, când Darvari a dispărut cu avionul în Rusia. Din spusele autorităților (nr. 1 și nr. 2), Lixandru a dobândit o nouă identitate după 1932, identitate cunoscută doar de Fărâmă, martorul metamorfozei lui Lixandru, identitate care îl ascunde atât de bine, încât Lixandru a devenit "absolut irecognoscibil pentru acei care n-au fost martorii ambelor identități, și, mai ales, n-au asistat la, i-aș spune metamorfoza tânărului care fusese
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un semn indicial, un semn de referință (alături de altele ca melancolia, neliniștea, uitarea), în directă relație cu obiectul sacru la care se referă povestea 486. Lăcrămioara Berechet echivala strada care găzduiește întâlnirile cu substitutul său ezoteric, cale, și pe Bătrânul Fărâmă cu Învățătorul, Inițiatul căii mantice, refăcând etimologia substantivului propriu, Mântuleasa, din grecescul mantike, artă a divinației, mantică; în acest sens, "Fărâmă este cel care cunoaște semnele ascunse ale timpului, este hermeneutul semnelor vremii și al marelui text"487. În această
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se referă povestea 486. Lăcrămioara Berechet echivala strada care găzduiește întâlnirile cu substitutul său ezoteric, cale, și pe Bătrânul Fărâmă cu Învățătorul, Inițiatul căii mantice, refăcând etimologia substantivului propriu, Mântuleasa, din grecescul mantike, artă a divinației, mantică; în acest sens, "Fărâmă este cel care cunoaște semnele ascunse ale timpului, este hermeneutul semnelor vremii și al marelui text"487. În această geografie mitică, toponimul este sub semnul solarității 488: așa este cârciuma Floarea Soarelui de pe strada Popa Soare, unde cântă Leana. Strada
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
făcea observația că era vorba de mitul pe care Eliade îl creează, nu de cel pe care îl discută ca istoric al religiilor, și în care "partenerul cu mentalitate logică (Dumitrescu, Albini - n.m.) e manipulat de acela care, ilogic fiind (Fărâmă, Adrian - n.m.), nu răspunde criteriilor interpretării lui. Mitul se naște din incoerența dintre mesaj și raționalitatea hermeneutului, care nu vrea să admită posibilitatea incoerenței"524. În nuvelă, Adrian este "poetul bolnav" cu un discurs de un "idealism naiv", iar plutocratul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o au miturile. Motivarea se realizează prin legătura creată între suma de descripții care fixează caracterul personajului, de-a lungul operei, și monemele interne ale semnului. Chiar dacă numele nu corespunde unei intenții declarate a autorului (așa cum se întâmplă în cazul Fărâmă, un nume programatic), numele propriu nu poate fi decât în mod ideal nondescriptiv (chiar natura lui gramaticală, morfematică este o dovadă în acest sens): chiar și cel mai neutru nume se încarcă de-a lungul lecturii, cu diferite conotații induse
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de către Eliade în cazul antroponimului cu nume de floare pentru a-l reda pe Brânduș, copilul găsit din Breaza, care trăiește în folclor (Fata căpitanului), pe Thecla (O fotografie veche de 14 ani) și, mai ales, în cazul lui Zaharia Fărâmă, prin care, își intitula opera, "parabolă a omului fragil": "Fărâmă este numele bătrânului, care înseamnă în limba română "miez", "fragment"". Bătrânul învățător este văzut ca o întruchipare a memoriei, rolul pe care îl joacă în text este unul anamnetic, de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a-l reda pe Brânduș, copilul găsit din Breaza, care trăiește în folclor (Fata căpitanului), pe Thecla (O fotografie veche de 14 ani) și, mai ales, în cazul lui Zaharia Fărâmă, prin care, își intitula opera, "parabolă a omului fragil": "Fărâmă este numele bătrânului, care înseamnă în limba română "miez", "fragment"". Bătrânul învățător este văzut ca o întruchipare a memoriei, rolul pe care îl joacă în text este unul anamnetic, de trezire a memoriei foștilor săi elevi: Cum spuneai că îl
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
27 ianuarie 2016. Abstract The interpretation of fictional names specific to Mircea Eliade, registered in a universe that belongs to the linguistic non-arbitrary, departs from an intentionality confessed by the writer regarding the semantics of the old man's name, Fărâmă, from Pe strada Mântuleasa, and of the "Girl" from the play Columna nesfârșită, as well as from suggestions from literary criticism. The paper sets out to an "examination" of Eliade's prose world from the mythological name's perspective, endeavour
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sensului mult mai complexe". 405 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 126. Relaționând cu povestea copacului narativ de mai sus, copacul este complicat cu ramuri inutile (în opinia anchetatorilor), pentru că, doar în felul acesta, se va ajunge la ramurile principale. Așa ajunge Fărâmă să spună "povești și povești despre acele povești" (Matei Călinescu, op. cit., p. 138.). 406 Sorin Alexandrescu, op. cit., p. 205. 407 Lăcrămioara Berechet, op. cit., pp. 126-127. 408 Sorin Alexandrescu, op. cit., p. 212. 409 Ibidem, pp. 214-215. 410 Mircea Eliade, Proză fantastică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vântul sălbatec al lucrurilor lumii, ci în măsura în care el e armonie, formă cristalină a totului, zâmbet răsfrânt al unității"45. Atunci însă când vede lumina doar în nălucire, e sufletul care și-a pierdut aripile, esența zborului zeiesc, fiind "doar o fărâmă de zeu;/ Căci ce-i zeul ce-și pierde arìpele?". Zborul e posibilul imponderabil, înălțarea și orientarea spre orientul vederii, spre unitatea care vine de sus, adică din cer. Tema platoniciană a atelajului înaripat - imagine a sufletului - pune accentul tocmai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mulțime de suflete se schilodesc, iar alte multe își află mulțime de aripe frânte", iar "din această clipă, părelnicia rămâne să le fie hrană"48. Este situația în care se află - în poemul discutat - cel care, simțindu-se doar "o fărâmă de zeu", exclamă: Unde mi-s, Doamne, arìpile?// De ce mi-ai dat sfinte-aspirații/ Și doruri nebune mi-ai dat,/ De ce îmbrăcat-ai în grații/ O humă și-atâta păcat/ Și de ce mi-ai luat, Doamne, arìpile?". Aripile însă nu sunt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să le convingă de realitatea ultimă a marginalității lor? Au chiar datoria să saboteze traficul dubios de indiferență. Întruchiparea acestei grămezi de mărunțișuri obscure - incisive în parte prin natura lor, în parte prin căderea în irelevanță și fricțiunea de alte fărâme, și mai irelevante - îmi pare a fi Minotaurul. De la sine, mulțimea lor ajunge să se încornoreze ofensiv; vecinătatea lucrurilor mici și nesemnificative ne ascute insurecțional dacă locul nostru nu e între ele; devenim arme. După ce privi atentă capul Minotaurului reprezentat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
înainte de a-i face loc între dinți, o ușură mai întâi de înțeles în aerul din ce în ce mai serios al conversației: − Omul nu trăiește numai cu pâine, zise el agitând pedagogic viitorul dumicat, ci și cu atenție din jur. Cerșim cu toții o fărâmă de recunoaștere. Ce vrei, se străduiesc și ei cum pot să-și facă rost de-o privire publică mai tolerantă... − Știi ce cred? Ei nu de atenția noastră au nevoie, cât de neatenție: practică un joc de-a distragerea, și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
putință spre a-l face să-și schimbe hotărârea. Și am continuat să o fac, până când, epuizând toate reproșurile de ordin etic la adresa autorului pe care-l publicasem, patriarhul a început să-mi explice că autorul respectiv nu are nici o fărâmă de talent. În acel moment, mi-am dat seama că dialogul nu există, fiindcă, spre deosebire de partenerul meu de discuție, eu chiar eram și sunt convins că autorul care stârnise atâta mânie este unul de talent. Amuzant este că, într-un
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
20). Misterul Învierii a răsărit adânc în inima lui Francisc: „Crainicul Marelui Rege” a învins moartea, suferința, mizeria; el a cântat cu exaltare Cântecul Luminii. „Cântecul Creaturilor” sugerează acea luminozitate sfântă, ca în primele clipe ale Creației, în care fiecare fărâmă de viață are rostul ei, în ascultare, liniște și pace; în această armonie cerească nu există răutate și păcat. Orice creatură reflectă, de sus, splendoarea Marelui Autor: „Fericiți cei ce vor fi găsiți împlinind preasfânta Sa voință, Preamăriți-L și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
desigur, pentru a-și feri fiica de necurățiile lumii moderne, îi supraveghea cu aceeași vigilență ieșirile și lecturile. Treptat, Simone de Beauvoir ajunge să descopere câte puțin din marea taină a sexualității, să culeagă de ici, de colo câte o fărâmă de educație sexuală. Cum putea să rămână pe de-a-ntregul inocentă într-o lume dezorganizată? Prietenele ei, mai bine informate, îi mai scapă câteva secrete șoptite la ureche. Și ea însăși își mai lasă ochii să-i alunece pe câte
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dintre Apostolii lui Iisus, Petru, Ioan și Toma; în fața tuturor ne plecăm genunchii făcînd un popas în pribegiile noastre. Vă spun eu că și aceste călătorii și popasuri ne îmbogățesc viața, nu numai muzeele, palatele și monumentele diverselor popoare. Fără fărîmele acestea de Dumnezeire în care sufletul își găsește clipele de împrospătare, călătoriile ar fi searbede și fără interes. Or, în timp ce noi ne regăsim spiritualitatea în lăcașurile noastre de rugăciune, o altă îmbogățire este și faptul că putem vedea cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Mereu alături de tine, o colegă care te-a prețuit foarte mult” Aură Ciubotaru, 3.03.1987 ,,...Dragul meu Malin, mi-e dor de tine! Mi-e dor de zâmbetul și ochii tăi. Mi-e dor de glasul tău. Și fiecare fărâma a amintirilor dintr-un sfârșit Întunecat de an, Iti aparțin ție, draga Maline. Printre cuvinte se strecoară câte un suspin, iar lacrimile fierbinți și egoiste Încearcă să șteargă cuvintele Incrustate de mine În trupul veșnic al amintirilor - cuvintele acestea, prima
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]