4,085 matches
-
atins odată alungată urma teribilă a viciului și decăderii. O cronică (infidelă și fragmentară) a Genezei este și El gaucho. Ca și Vara indiană, El gaucho (scris împreună de Pratt și Manara) este tentativa de a imagina cronica unei alte faceri a Americii. Sejurul argentinian al lui Pratt în seamnă contactul cu acest univers în care se combină un cult al tradiției europene cu atașamentul pentru această atât de specială viziune gauchescă. Căci El gaucho este parte a mitului argentinian, în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de pe navă. Tom Browne, tamburul, con templă siluetele din spânzurătoare, ridicate de vântul largului, ca un semn al ordinii care a triumfat. Ca și în alte istorii visate de Pratt, ultima pagină este prima dintr-o carte care își așteaptă facerea. Silueta lui Browne, martorul acestei tulburi povești de dragoste și de moarte, se confundă cu decorul miraculos al unui univers ce își păstrează misterul. Mărturisirea fostului tambur lasă întredeschisă o altă poartă ce comunică cu domeniile vaste și impenetrabile ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vedenii. Stilistic și tematic, suita de povestiri creată de Breccia și Oesterheld se plasează în spațiul de confluență al fantasticului pur și al științei-ficțiune. Om venit de nicăieri, cu o memorie prodigioasă a unor evenimente ce par să urce până la Facerea lumii, Mort intră în viața anticarului londonez Ezra Winston, tulburând pacea unei vieți ce se adună în jurul ciudatelor obiecte achiziționate și a exis tenței lor secrete. Ca și naratorul din Eternautul, anticarul este distribuit de destin în rolul de duhovnic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca și cele din Spania. Undeva, dincolo de marginile imperiilor, mullahul pe care Cush îl evocă ca pe un spirit răzbunător luptă mai departe și armele lui Corto ar întări aceasta luptă pe care Cush o duce alături de duhurile de dinainte de Facerea lumii. Ce dimineața minunată pentru a călători și pentru a muri, șoptește Corto, în vreme ce în urechi îi susură vocea de orhidee și de miresme a lui Bouche Dorée. Iar Corto își vede propriul său trup înălțându-se în aer, până ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
către toate dimensiunile timpului: spre trecut, prezent și viitor. Trecutul reamintit În cursul anului, Biserica vestește fără întrerupere planul complex de mântuire al lui Dumnezeu. Amintește (prin numeroasele lecturi din Vechiul Testament) precedentele răscumpărării, demonstrațiile de putere făcute poporului Vechiului Legământ (facerea lumii, alianța cu Noe, Abraham și Moise, ieșirea din Egipt, călătoria prin deșert, luarea în stăpânire a pământului). Prin multitudinea sărbătorilor, ajungem să cunoaștem istoria patriarhilor noștri, care devine propria noastră istorie; într-adevăr, Cristos a împlinit toate profețiile și
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
de odinioară, între anii 1876 1969. Ei sunt și rămân în noi, urmașii! Am moștenit de la ei, țărani adevărați, toate valorile morale care au făcut mândria poporului român: importanța muncii bine făcute, cinstea, onoarea, demnitatea, credința în Dumnezeu, generozitatea (ospitalitatea, facerea de bine), dragostea de pământ și dragostea de aproapele! Noi (eu și ai noștri) am încercat - indiferent de timpuri și oameni - să fim așa cum am învățat și văzut de la ei. Dacă am reușit sau nu, posteritatea va judeca ! Pornesc din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nici un sfert de oră că se și ridică de acolo ca să se întindă lângă scaunul Martei. Un câine știe foarte bine când cineva are nevoie de compania lui. Au fost trei zile de activitate intensă, de însuflețire nervosă, de continuă facere și desfacere pe hârtie și în ceramică. Nici unul nu voia să admită că rezultatul ideii și efortului pe care-l făceau ca să-i dea soliditate ar fi putut fi un refuz sec, fără alte explicații decât, Vremea păpușilor a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
egale în fascinanta lor inutilitate. Pentru ca soțul ei să le poată vedea, Marta scosese pânzele muiate care le înveleau, dar aproape că regreta c-a făcut-o, obtuzele momâi nu păreau să fi meritat efortul pe care-l pricinuiseră, repetata facere și desfacere, dorința și neputința, încercarea și corectarea, nu e adevărat că numai marile opere de artă s-au născut din suferință și îndoială, chiar și un simplu trup și niște simple membre de argilă sunt în stare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
firelor, independente, ale amândorura, și punctele intermediare marcate de extremitatea planului de oscilație al trunchiului și al picioarelor, Belbo spânzurat de Pendul, vreau să zic, ar fi desenat În aer arborele sefiroților, rezumând În clipa lui cea de pe urmă Însăși facerea tuturor universurilor, fixînd prin plutirea lui cele zece etape ale suflării exangue și ale dejecției divinului În lume. Apoi, În timp ce omul de la oscilații continua să Încurajeze acest funebru balansoar, printr-o cumplită compunere de forțe, printr-o migrare de energii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aceste două viziuni diferite ale universului și de atunci, gîndește el cu o oarecare stînjeneală, noi am crezut ori Într-una, ori În cealaltă. Și-i imaginează pe Melville și Whitman aplecați asupra unui glob de cristal, privind la momentul facerii. „Răul“, rostește Melville. „Dragostea“, izbucnește Whitman. Wakefield Își scoate pixul și mîzgălește ideea pe un șervețel. O să o Înglobeze În prelegerea lui despre „Bani și Poezie (cu un ocol prin Artă)“, un discurs pe care nu l-a scris Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mult timp imediat după al Doilea Război Mondial după ce avioanele americane au eșuat În furnizarea Paradisului și cultul local pentru transporturile de marfă a pierit. Era cam pe timpul În care departe În România pe mama profesorului Telescu o apucau chinurile facerii. Un murmur de uimire la menționarea numelui. Voce: „Cine l-a ucis?“. Wakefield conta pe această reacție: asasinarea profesorului Telescu, deși acesta era român și, strict vorbind, nu era parte din conflictele actuale din Balcania, era considerată de unii locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
găseau răsunet În rîndul partizanilor din ambele tabere. Telescu separase legendele și miturile de utilizarea lor propagandistică și mulți credeau că aceasta ar fi fost rațiunea pentru care a fost ucis. Pradă superstițiilor nepriponite, fanaticii l-au ucis. — În chinurile facerii, doamna Telescu vedea cum o bombă cade din cer și face una cu pămîntul Biserica Imaculatei Concepțiuni unde Își căutaseră adăpost vecinii ei și ea dădu naștere unui prunc care avea să supraviețuiască războiului comunismului să devină un savant cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lor mîloase, acel amestec ciudat de rudimentar și divinitate, acele conștiințe care se luptă. Dumnezeul care doarme a făcut oamenii după chipul său - la vremea aceea semăna și el cu o maimuță - iar retehnologizarea lor este Împotriva rădăcinii Însăși a Facerii Originare, un act de impertinență cosmică pe care nici măcar Ordinul demonic nu-l poate contesta. Ar fi Împotriva unui soi de Directivă Primordială. Diavolul sare pe copite și Îl dă pe doctor la o parte. Formele muierești dispar. Și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este cu neputință să înlăture partea obscură ce se află în el, acele mișcări subterane care pun întotdeauna binele celorlalți la urmă, după binele propriu. De aceea am ales calea răului celui mai mic: fapta neînsemnată, știind că până și facerea de bine poate ascunde doar ambiția de a fi considerat sfânt. Îl iubesc pe Dumnezeu și am tot respectul pentru creația sa, fiindcă e sfântă. Dacă pot să ajut pe cineva, o fac, dar pe ascuns și de departe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
limpede. Iacob, deși își împlinise anul, îi datora încă șapte luni lui Laban. Înțelegerea era pecetluită. CAPITOLUL DOI Lunile care au urmat n-au fost ușoare. Rahela era ca un leu în cușcă, Lea suspina ca o vacă în durerile facerii, Zilpa stătea îmbufnată. Doar Bilha părea neatinsă de toată agitația, torcea și țesea, plivea în grădină și avea grijă de focul din cortul Adei, care acum stătea mereu aprins, pentru că oasele o dureau tot mai rău. Rahela petrecea cu Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Leei cu un fel de uimire, dar se trezea că spune ea însăși cuvinte la care nu se gândise înainte: - Nu putem să te liniștim cu dovezi, Zilpa. Zeii rămân mereu tăcuți. Știu, am văzut că femeile aflate în chinurile facerii se liniștesc auzind numele zeilor. Le-am văzut luptând dincolo de puterea omenească la auzul incantațiilor. Am văzut viața biruind în ultimul moment, fără nici un alt motiv decât speranța. Dar știu și că zeii n-o cruță nici pe cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Fusese ca și cum umblasem printr-o peșteră plină cu bijuterii strălucitoare, iar eu mă întorsesem doar cu un pumn de pietricele cenușii. Dar totuși ceva îmi amintesc. Îmi amintesc că o dată la fiecare șapte zile, Bunica dădea un mare spectacol din facerea pâinii. În restul zilelor nu se amesteca în nici o muncă a femeilor, cu atât mai puțin nu-și murdărea mâinile cu frământatul aluatului. Dar în a șaptea zi, lua făină, apă și miere, le amesteca, le dădea formă și rupea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cinci servitoare care să se așeze în jurul stăpânei lor și s-o încurajeze. Câteodată e mai ușor pentru cei săraci, m-am gândit. Chiar și cele fără familie locuiesc în cartiere așa de înghesuite, încât țipetele unei mame în durerile facerii adună alte femei care vin ca gâștele chemate de o conducătoare în zbor. Dar cele bogate sunt înconjurate de servitoare prea temătoare față de stăpâna lor ca să se poarte ca niște surori. As-naat n-a avut o naștere ușoară, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Po-ti-far, un om de la palat cu degete subțiri care trăia într-o casă mare la marginea orașului. Pentru că Stick era cu mult mai deștept decât stăpânul lui, a fost pus să se ocupe de grădină și apoi să supravegheze facerea vinului. Apoi, a fost pus deasupra tuturor servitorilor din casă, pentru că Po-ti-far îl iubea pe băiatul canaanit și-l folosea pentru propria plăcere. Dar nevasta lui Po-ti-far, o frumusețe de femeie pe nume Nebetper, pusese și ea ochii pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
măsură din antichitate, folosită în special de babilonieni, însemna aproximativ un kilogram. Epah, veche unitate de măsură a cerealelor, însemna aproximativ o baniță. (n. tr.) În trad. Galaction: “Ben-Oni, adică fiul durerii mele, iar tatăl lui l-a numit Veniamin”. Facerea, 35.(18) (n. tr.) Ra, principalul zeu din panteonul egiptean, zeu al soarelui. Numele său, cu varianta Re, apare în componența unor nume din carte, Re-nefer, Re-mose Sistra, sistrum, instrument de percuție din Egiptul antic, format dintr-o ramă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în două valize nu erau haine, una era plină cu plăci de gramofon, iar în cealaltă, sub un teanc de bancnote vechi mototolite, am găsit un cărțoi legat în piele, cu titlul, scris cu aur, Istoria enciclopedică a omenirii de la facerea lumii până în prezent, când l-a văzut, caporalul a aruncat pe jos paltonul mânjit de noroi, în buzunarele căruia începuse să cotrobăie, a luat cartea în mână, a răsfoit-o, spunând că asta fusese lectura preferată a lui taică-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spațiul lor mental se creează separarea, Înstrăinarea și suferința. La toate acestea, sunt foarte puține comentarii de făcut: iubitul aude chemarea iubitei peste munți și mări; peste munți și mări, mama aude chemarea copilului. Iubirea leagă, și leagă pentru veșnicie. Facerea de bine este o legare, facerea de rău este o deslegare. Separarea e celălalt nume al răului; e, de asemeni, celălalt nume al minciunii. În fapt, nu există decât un entrelac superb, imens și reciproc.” Marele merit al lui Djerzinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înstrăinarea și suferința. La toate acestea, sunt foarte puține comentarii de făcut: iubitul aude chemarea iubitei peste munți și mări; peste munți și mări, mama aude chemarea copilului. Iubirea leagă, și leagă pentru veșnicie. Facerea de bine este o legare, facerea de rău este o deslegare. Separarea e celălalt nume al răului; e, de asemeni, celălalt nume al minciunii. În fapt, nu există decât un entrelac superb, imens și reciproc.” Marele merit al lui Djerzinski, notează pe bună dreptate Hubczejak, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înțeleg. Ce-ar fi dacă trimisul lui Moru ar fi, de fapt, un om bun? Un om bun la suflet? Încheie el și pufni din nou În râs. Apoi, mi-a arătat palma cu degetele rășchirate. I-am răspuns, pecetluind facerea noului cuvânt și asta a fost. Din ziua aceea, cred, a Început pervertirea prin cuvinte, căci niciodată n-am fost În stare să aflu dacă Într-adevăr merita să spunem și suflet pentru ceea ce gând părea să denumească deja. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dacă n-ați mai fost niciodată În luntre din astea, mai bine Închideți ochii, ne mai sfătui Vindecătorul. Femeia, mai ales! 20. Când am coborât de partea cealaltă a brațului de mare, am simțit că pe Runa o apucaseră durerile facerii. Soarele răsărea dintr-un morman de nori zburătăciți de vânt. Vindecătorul tocmai Își luase bun rămas de la noi dar, când să urce În luntre, Îmi făcu semn să mă apropii de el. - M-am legat cu jurământ de sânge În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]