2,369 matches
-
luaseră la ochi și mă izbeau peste brațul dureros fără milă. Până la urmă am fost trimis la Voila, unde m-au îndopat cu hidrazidă și cortizon, dar din acea vreme nu mi-au rămas în amintire nici chiuvetele mizere de faianță, nici infirmeriile supraîncălzite, unde noapte de noapte eram trezit ca să mi se facă injecții cu penicilină, nici oribilele duminici cu șnițele grețoase la masa "festivă", ci încîlceala nemărginită a pădurilor. Cu ochiurile lor de lumină, cu izvoarele ce le străbăteau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
figură, niciodată nu-și spală cada", îmi ziceam, trecîndu-mi vârful degetelor peste buza lucioasă, răsfrântă, a căzii. O ușiță îngustă, stacojie, cu geam pe care parcă aruncase cineva un lichid suspect, alburiu și vâscos, se deschidea în peretele îmbrăcat în faianță de lângă cadă. Am intrat acolo și m-am regăsit în aceeași mizeră cabină de closet, strâmtă de abia îmi încăpeau umerii, din visul anterior. Atunci mi-am amintit că sânt urmărit de sora mea, cu teribilele ei gheare de filme
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
subțiri alergau de-a lungul pereților păienjeniți. Aceleași animale fără blană, cu ochii plini de vinișoare și ieșiți din orbite, mișunau pe cimentul plin de băltoace mirosind a urină. Priveam în sus spre urinoare, și fața mi se oglindea în faianța lor lustruită. Atingeam cu degetele țevile transpirate. După asemenea nopți aproape de nesuportat, diminețile erau ca niște plăcute diapozitive color, cu soare și brazi, cu băieți și fete ieșind la înviorare. Alergam împreună cu ei în jurul parcului prin aerul rece, râdeam și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului, care lumina slab o ușă cu belciug și gemuleț mânjit cu var. Am deschis-o și m-am înfiorat. In cămăruța violent luminată, pe scaunul de faianță, stătea sora mea, care mă privea zîmbindu-mi ciudat. Pe podeaua de mozaic, în fața picioarelor ei, se aflau, răsucite și-mprăștiate, filme alb-negru, cu scene de familie în negativ. Pe un singur deget, arătătorul de la mâna dreaptă, mai avea un film făcut
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
albastră, vuitoare, a focului din sobă aruncă raze pe pereți. Intru în pat, trag pătura peste cap și mă prăbușesc, abrupt, în vis. De ce mereu aceleași rețele subterane? Aceleași cabine verzui în grote cu apa până la glezne... Aceleași receptacule de faianță în care picură stropi strălucitori din stalactitele tavanului. 109 Aceleași conducte-mpăienjenite, cu mari robinete mâncate de rugină, cu smoala și cartonul pleznite în jurul lor. Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de răpire către altceva a persistat mult timp în zgârciurile și cleiurile corpului meu. Să fi fost acolo Intrarea? Sosise clipa mea astrală? Am apăsat clanța îngustă și rece, pe jumătate acoperită de vopsea, și am deschis. Pe scaunul de faianță, dreaptă, supradimensionată, hieratică asemeni unei regine pe tron, stătea sora mea. Pereții înguști ai cabinei erau neîncăpători pentru teribila statuie vie. O rochie simplă, albă îi acoperea corpul, iar pe toate degetele, ca niște gheare de jumătate de metru lungime
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pot să respir, căci beregata mea e deșirată inel cu inel și zgârci cu zgârci. Coastele-mi străpung pielea toracelui și țeasta mi s-a desfăcut în parietale, în etmoid, sfenoid și occiput, risipite pe jos ca niște cioburi de faianță. Rinichii-mi sticlesc între limbi de carne și furtunuri de pieliță. Sânt zdrențe, sânt fîșii! Am fost unde nimeni n-a fost vreodată. Mi-am amintit ce nimeni nu-și amintește. Și bănuiam, bănuisem întotdeauna! Știu acum, când vălul obsesiei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
biroul său, Logan și Watson se grăbiră către toalete. Spre surpriza lui Logan, Watson nu avu nici o reținere În a intra În toaleta bărbaților. Clătinând din cap, o urmă Într-o sală de baie ai cărei pereți erau Îmbrăcați În faianță alb-negru. Când Watson strigă „Colin Miller?“ se auziră diverse țipete În timp ce oameni În toată firea, Își Închiseră la repezeală șlițurile și o luară la fugă spre ieșire. În final, un singur bărbat rămase Înăuntru: scund, bine făcut, Îmbrăcat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
baie. De ce a trebuit să bea așa de mult? Pastilele spuneau destul de clar că nu trebuie luate cu alcool... După ce intră În baie, se sprijini de chiuvetă și Își lăsă capul să se odihnească pe suprafața rece a plăcilor de faianță, simțind gustul amar al bilei cum Îi vine pe nas. Își deschise un ochi doar atât cât să zărească paharul de sticlă de pe rezervorul de apă. Încă mai avea jumătate din flaconul cu calmante pe care Îl primise la ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui zăcea pe treptele terasei. Jin merse prin iarba deasă spre piscină. Apa era acoperită cu frunze și insecte moarte, iar nivelul scăzuse cu aproape un metru, lăsînd pe laturi un strat de murdărie. Mucuri de țigară strivite zăceau pe faianța albă și un pachet de țigări chinezești plutea sub trambulină. Jim merse pe cărare spre camerele servitorilor din spatele casei. O sobă pe cărbuni zăcea În curte, dar ușa bucătăriei era Încuiată. Încercă să prindă vreun zgomot venind din casă. LÎngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era nici un pericol ca motorul să fie pornit. Jim deschise capacul de metal, se cățără printre lamele ca niște coase și Își făcu drum prin jgheabul unsuros. Ușa de metal se lăsă În jos, dezvăluindu-i bucătăria familiară Îmbrăcată În faianță albă. — Vera! Am ajuns acasă! Băiete! Jim se lăsă pe podea. Niciodată nu văzuse casa atît de Întunecată. Păși prin balta de apă din jurul frigiderului și intră În holul pustiu. Pe cînd urcă scările spre dormitorul mamei sale, simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Într-un abis de apă, se termina brusc lîngă o pereche de papuci murdari de cauciuc. Jim sări pe fundul bazinului, În partea mai puțin adîncă. Alunecă pe suprafața umedă, iar genunchiul lui julit lăsă o pată de sînge pe faianță. O muscă se așeză imediat pe ea. Pășind cu atenție, Jim coborî pe suprafața Înclinată. În jurul scurgerii de alamă din capătul adînc zăcea un mic muzeu al verilor trecute - o pereche de ochelari de soare ai mamei lui, agrafa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
camera obscură un precipitat cu trioxid de fier ca să-l pui la Întuneric, poate atunci... Sau când vei lua o probă de fontă de la turnătorie o să-i ceri un pahar Berzelius, ca să ți-l aducă acolo, În boxa capitonată cu faianță albă și atunci ai s-o cuprinzi pe după umeri și ai s-o săruți ușor pe buze. Nu ai sărutat niciodată o fată, ea va fi Polixenia, așa ai hotărât la reuniunea de Paști (care se făcea cu scopul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
baia. Am găsit o ușă și un fir electric pe perete, l-am urmat până la întrerupător. M-am surprins în oglinda pe care o aveam în față: ochii atinși de lumina unui fulger malign. Mă aflam într-o criptă cu faianță veche. Am deschis robinetul. În timp ce îmi aplecam fața deasupra chiuvetei, am văzut într-un pahar agățat de un suport de fier o periuță prea mult folosită. Împreună cu scârba pentru firele acelea crăcănate m-a cuprins scârba de mine însumi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în această structură... Dar eu începusem să împing targa, deși nu știam în ce direcție s-o iau. Asistenta fugea alături de mine, încercând să mă călăuzească. Sala de operații era într-una din încăperile de la parter, în fundul unui coridor cu faianța azurie, asemănătoare cu celelalte, lumina era stinsă și se simțea un miros de dezinfectant evaporat în sticlele închise. Electrocardiograful zăcea într-un colț, alături de un cărucior de serviciu gol. Am pătruns în întunericul acela, am împins targa spre mijlocul camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de ce mă întorc la poveștile astea. Numai că atunci când bei prea mult nu poți să nu urinezi. Și se urinează într-o gaură, în care totul dispare, sau pe un zid care nu ne cunoaște. Case din piatră, case cu faianță bleumarin, blocuri joase, balcoane mici cu balustrade subțiri. Vieți modeste se perindau dincolo de geamurile întunecate. Toți își întorceau capul după automobilul funerar, unii cu un gest superstițios, alții făcându-și cruce. Se întorceau copiii care jucau mingea în piețele prăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe masă. Uneori Nina, cuprinsă de o fervoare misionară, Își sufleca o mânecă, Își punea o mănușă de cauciuc și, cu o țigară aprinsă În colțul gurii, parcă lipită de buza de jos, se arunca vijelios asupra frigiderului, dulapurilor și faianței de pe pereți. Într-o jumătate de oră era În stare să transforme Calcutta În Zürich. În timpul acestei lupte Fima stătea rezemat de ușa bucătăriei, inutil și plin de bunăvoință, discutând cu ea și cu sine despre prăbușirea comunismului sau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Stă În fotoliu citind ziarul și ciocănește În brațul acestuia fără să-și dea seama. Parcă așteaptă să i se deschidă. Se Încuie În baie, se bălăcește o jumătate de oră În apă și nu Încetează să ciocănească plăcile de faianță de pe pereți, de parcă ar căuta o comoară ascunsă sub ele. Sau obiceiul de a spune tot timpul În idiș Azoy1 În loc să răspundă când i se vorbește. Îi spun că am descoperit o greșeală În factura la electricitate, iar el zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ea era un om bun. Și că degetele ei subțiri erau cele mai frumoase pe care le văzuse vreodată În viață. Stând Încă cu spatele la el, aplecată peste chiuvetă, scoțând din ea pâinea pe care Fima o pusese acolo, frecând Îndelung faianța și robinetele, spălându-se cu atenție pe mâini, Nina spuse cu tristețe: —Ai uitat un ciorap la mine, Fima. Și apoi: Nu am mai făcut dragoste de multă vreme. Stinse țigara, Îi prinse brațul cu mâna ei minunată, dăltuită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bătrânul: sunt mai bine de douăzeci de ani de când nu s-a mai făcut curățenie În vizuina asta. Tavanul e murdar și afumat din cauza Încălzitorului cu gaz. Prin colțuri atârnă pânze de păianjen. Baia e plină de igrasie. Plăcile de faianță sunt crăpate. Varul se cojește și cade. În câteva locuri au apărut pe pereți flori de mucegai. Fie iarnă, fie vară persistă aici un miros umed, de sudoare, un iz de burlac bătrân. Balconul miroase Îngrozitor nu numai din cauza cutiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o mână de fier căzu cu toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara, alunecând ca un țipar de sub mine. Trecu apoi în dosul paravanului și așezată în apa albioarei de faianță, rămase neclintită. În liniștea de cavou a celor câteva secunde de intensă încordare, omul de dincolo de ușă și-a dres glasul ca pentru a zice cevaă - Spânzură-te! se răsti fata înciudată, intrând cu mâinile amândouă în mânecile rochiei. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
multiplele lor degete strâmbe și noduroase. - Îți dăruiesc pardesiul și te rog să-mi împrumuți o sută de coroane, spusei chelnerului, în timp ce presăram din vârful cuțitului sarea și piperul peste cel două ochiuri, ale căror gălbenușuri mă fixau, holbate, din faianța albușului prea mult întărit. Fără să ezite, îmi strecură discret bancnota și la plecare îmi ținu respectuos pardesiul. Mă îndreptai spre furnicarul zgomotos din centru. Îmi făcu loc în grămadă, aspirând după o ființă care să mă recunoască, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca două picături de plumb topit. - Fiul meu, răspunse el cu privirile în pământ, iartă-mă și uită că te-am bătut cu frânghia, fiindcă nu ai vrut să mergi la dentist. Atunci i-am surâs, descoperindu-mi incisivii de faianță ca să-i fac plăcere, ridicai o piatră și mă prefăcui că o fărâm între măsele. - Să mă ierți, mai zise tata iar, pentru palma ce ți-am tras-o atunci, când mi-ai mărturisit că ai pierdut pofta de învățătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Treci la socoteală”, râde Ioșca. - „În regulă”, aprobă birtașul, cu pântecul acoperit cu un șorț alb ca și chipul său. Are gura și mustața ca de morsă blondă. Chelnerița Paula rotește niște ochi văduviți de gene și sprâncene. Chipul de faianță îi este stropit cu bidineaua, cu picături de sânge. Ioșca îi spune „Porzelanprinzessin”, îi sărută mâna cu multă stimă, fără să-i observe pântecul balonat de o sarcină înaintată, și un „o” ce i-l formează gambele ei, încheiate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un copil desculț, în cămașă de noapte, largă și lungă până peste glezne. Intrarăm într-o bucătărie albăstrită de lumina lunii, estompată cu umbre și lumini discrete. Se distingea și cimentul crăpat de pe jos, și peretele acoperit cu plăci de faianță, cam până la un metru înălțime. Fantoma care ne deschise ușa nu avea de gând să facă lumină. De altfel nici nu era nevoie, căci chipurile ni se deslușeau destul de clare. Văzui atunci că arătarea în alb, cu cămășuța până la glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]