8,163 matches
-
epocii și „ami de Baudelaire”. În fundal, în stânga unei perdele de mătase, o siluetă ca o umbră: aceste ar fi poetul, surprins pe când privea pe furiș la camera aparatului. Asemănarea cu imaginea lui Baudelaire din alte fotografii sau din aceea faimoasă făcută în 1861 de Carjat e frapantă, dar Plantureux avea nevoie și de alte dovezi, decisivă putând fi eventuala legătură dintre Baudelaire și Arnauldet. În bibliografia poetului, numele celui din urmă nu apare. Pornind de la Jurnalul fraților Goncourt, negustorul de
O fotografie necunoscută a lui Baudelaire () [Corola-journal/Journalistic/3022_a_4347]
-
tributară etiologiei: 1964 este anul amnistierii deținuților politici, Bucureștiul umplîndu-se cu o cohortă de capete interbelice: „Între zecile de mii de deținuți politici eliberați în București erau cîteva mii de intelectuali și artiști remarcabili, poeți, foști profesori universitari, foști ziariști faimoși, care, vrînd-nevrînd, au devenit boemi, siliți să locuiască în mici camere mansardate sau în subsoluri unde altădată își duceau zilele servitorii lor. Ciudat este faptul că preferau trei metri pătrați pe strada Brezoianu la subsol, decît o garsonieră de 18
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
americani, din majoritatea țărilor europene, din fostele țări socialiste și din Balcani. Printre ei, multe femei. Cineva îmi spune că sunt mulți scriitori medici oftalmologi. România se poate mândri cu o asemenea organizare.” Asta e partea frumoasă a textului. Altfel, faimosul scriitor albanez e preocupat în relatare să facă public scandalul iscat atunci, căci fusese invitat la această manifestare literară cu asigurarea că va lua Marele Premiu al Festivalului, Trofeul Ovidius, iar organizatorii și-au încălcat promisiunea, acordând laurii lui António
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3238_a_4563]
-
cu o realitate literară întinsă pe 150 de ani. Lui Sainte-Beuve i s-a reproșat împărțirea istoriei pe grupări literare în care sunt convocați, uneori forțat, scriitori de orientări diferite. Recitiți Port-Royal și vă veți convinge de faptul că, dacă faimoasa mănăstire din secolul XVII e o capitală contestabilă a literaturii clasice, e totuși singura demnă de acest nume. Remarca e a lui Thibaudet însuși în capitolul din istorie despre Sainte-Beuve. Și Călinescu, și De Sanctis au avut parte de obiecții
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
Cristina, nici Marcel nu știu ce e de făcut, apelează la un trecător. (Dacă țin unii cu tot dinadinsul să exploateze tematic cartea Lilianei Corobca, s-ar putea nota, cu ocazia asta, că Ion D. Sârbu a consacrat și el o povestire faimoasă, Cimex lectularia, unei rude a acestei insecte...). Conglomeratul de spaime și de suspiciuni, de false spaime și de false suspiciuni, de fapt, lasă locul urgenței concrete: „La o adică, omul îi inspira mai multă frică decât căpușa. - Ce, asta-i
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
după constituirea României Mari, îl resimțeau nu puțini tineri intelectuali ardeleni. Dragomir provenea dintr-o excelentă familie de intelectuali clujeni. Tatăl său, Alexandru Dragomir, era șeful baroului din Cluj și avocat la Banca Centrală, iar unchiul său, fratele tatălui, era faimosul istoric Silviu Dragomir. Tînărul, care urmase liceul „Seminarul Pedagogic Universitar“ de la Cluj, între 1926-1933, obținînd calificativul „excepțional“ la română, latină, greacă, franceză, germană, istorie, științe fizico-chimice și gimnastică, ajunge la București în 1933, la 17 ani, adaptîndu-se cu oarecare dificultate
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
cu sine. Compensația necesară față de o astfel de frustrare ontică o reprezintă proiectul utopic, pe de o parte, și Santa Cetate oferă un argument în această direcție, dar și vocația cosmogonică, pe de altă parte, concretizată la scriitorul nostru prin faimoasele delte biblice ori, mai ales, prin redactarea celor cinci cînturi, din cele douăzeci imaginate inițial, ale Anatolidei, epopee verificînd propensiunea spre monumental și vizionar, respirația creatoare pe spații imense, ce-l determina pe G. Călinescu să-i asocieze numele cu
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
pasiune. Două dintre ele sunt și cele apărute în 2001 la Editura "Ex Ponto", Existențe și creații literare și Jurnal intermitent. Secolul XX a fost o perioadă de maximă înflorire a genului în Europa, iar un scriitor român afirmat în faimoșii ani '30 nu avea cum să nu remarce și să nu fie interesat de orice tip de literatură care tindea spre autenticitate. "De altfel", spune undeva în Jurnal intermitent, "cred că din toată producția (enormă!) literară și artistică a acestui
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
mult, spre a răsuci butada celebră a lui E. Lovinescu. Încă student, așadar, aveam unele relații cu lumea literară a epocii, cu emisari ai acesteia, mai exact spus, cum erau foștii cursanți ai Școlii de literatură "Mihai Eminescu", instituția proletcultistă faimoasă. În general, acești foști cursanți ai Școlii de literatură fuseseră plasați, după absolvire, prin redacții, prin edituri sau prin alte instituții culturale, dar erau și unii care hotărâseră să-și continue studiile la Filologie, devenindu-ne astfel colegi ceva mai
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
Eminescu sublinia rolul formativ al culturii clasice care este ,regulatorul statornic al inteligenței și al caracterului și isvorul simțului istoric" (învățământul clasic). Cultura clasică stimulează capacitatea de a gândi; or, gândirea este adversarul principal al bolșevicilor (așa se și explică faimosul strigăt ,noi muncim, nu gândim") și în chip firesc aceștia au eliminat disciplinele care contribuie la dezvoltarea intelectuală a tinerilor: în ceea ce privește formarea caracterului, nu de caractere aveau nevoie bolșevicii, ci de roboți care să le execute comenzile. Studiile clasice au
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
secrete. Avantajul e că presa le și face publice! Dacă sub guvernarea de fier a pesedeilor societatea românească a trăit amorțită, dacă libera exprimare a ideilor devenise ceva periculos, dacă presa însăși era previzibilă, în funcție de cât putea să înșface din faimoasa ,reclamă guvernamentală", astăzi trăim în plin haos al potopului mediatic. Ororile aruncate în pagină indică, în cel mai bun caz, disperarea unor patroni ai trusturilor de presă că vor pierde startul în noua competiție pentru reclame, sponsori și alte binecuvântate
Iarna înrăirii noastre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11087_a_12412]
-
Dacă ești cât de cât familiarizat cu lungmetrajele făcute de Cronenberg - dintre care câteva se pot cel puțin închiria, dacă nu chiar cumpăra, pe plaiurile mioritice - și te aștepți să vezi minimum niscaiva estetică a urâtului care l-a făcut faimos pe regizor, ghinionul tău. Îți rămân doar câteva cadre în care poți să descifrezi semnătura cineastului canadian. În acelea (în care vezi capete spulberate de gloanțe, răni adânci etc.) măcar recunoști acea autentică estetică a urâtului moștenită de la Baudelaire în
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
jungla realității în mijlocul căreia trăiesc. Hebi ni piasu (Șerpi și cercei), romanul (deși poate nuvelă ar fi mai potrivit) lui Kanehara e plin de violență, durere și superficialitate. Personajul ei principal este Rui (o abreviere a numelui firmei Louis Vuitton, faimoasă în Japonia și simbol al consumerismului fără limite), o păpușă Barbie perfectă, crescută cu bani și căreia viața i-a oferit totul pe tavă. Poate că și din cauza asta, Rui este atrasă de partea întunecată a societății japoneze și își
Literatura tânără în Japonia - Între comerț și artă by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/11124_a_12449]
-
toată opera poetică a fiecăruia, tipul de prezentare căruia îi rămîn fidel îmi impune să examinez mai îndelung un număr redus de poezii, în speranța că voi spune esențialul despre poetul întreg". Un punct de plecare: titlul amplu al unui faimos poem al lui Mihai Ursachi, compus din numai două versuri, asemenea acelor caricaturi în vogă în jurul anului 1900, înfățișînd omuleți cu un trup mic și un cap uriaș: ,Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
ceea ce poate fi privit și ceea ce poate fi citit și oferă vizitatorului libertatea unei infinități de interpretări. Pipa lui Magritte, cel mai recent volum de poeme al lui Petre Stoica este, într-un fel, o replică din perspectiva poeziei, la faimoasa lucrare a pictorului belgian. Poezia înseamnă descătușarea imaginației, depășirea tuturor barierelor materiale, punerea în același plan a visului și a realității, coabitarea unor elemente incompatibile în percepția curentă. Realitatea poeziei conține și imaginarul, roadele fanteziei, logica mereu alunecoasă a viselor
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
modelează - percepțiile și impresiile. Întotdeauna. De-a lungul tuturor zilelor sale pline de fervoare". Arta Canarelor - credea García Cabrera - mizează pe un peisaj care cuprinde oricum marea și muntele. Dar nu ca într-un ghid turistic, nu făcând comparații între faimoasele piscuri și iscând rivalități insulare inutile. Și fără mantii canariene și pălăriuțe de paie din Tenerife. Toate astea nu sunt altceva decât note de culoare locală - spunea el - niciodată nu reprezintă teme fundamentale ale artei și nici sentiment regional. Într-
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
limbii este inexorabil trădată. Văzută de pe malurile Senei, literatura română se reduce la câteva nume. Bibliotecile publice, librăriile si anticariatele, de exemplu cele de pe bulevardul St. Michel, în Paris, mustesc de cărți semnate Virgil Gheorghiu și Panait Istrati. Cam atât. Faimoasa librărie româneasca antitotalitară, de pe lângă Panteon, s-a desființat. Din loc în loc, la Centrul Beaubourg(Georges Pompidou) sau la Biblioteca Naționala a Franței, există rafturi dedicate literaturii române ; totuși, volumele originale strivesc sub numărul lor cele câteva traduceri. N-am reușit
Corespondență din Franța - Literatura română este intranSportabilă? by Iulia Ba () [Corola-journal/Journalistic/11149_a_12474]
-
Constantin Țoiu Se dedică profesorului doctor Nicolae Noica La Theodor Burghele, clădire zdravănă, zidită de nemți în 1941, căreia lumea îi mai zice și , ca șoselei, unde se și află faimosul spital - calea bucureșteană străveche pe care se scurgeau la vale odinioară cetele de voinici mustăcioși cu iatagane la brâu, adevărată legiune străină a epocii, - recitesc, lungit în pat, A avea și a nu avea... Niciodată nu am înțeles mai bine
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
academice. Universitățile românești deveniseră centre serioase de cercetare, Academia Română avea un prestigiu definitiv consacrat printr-o lungă activitate și ținută morală exemplară (nu au existat atunci acuzații întemeiate de plagiat la adresa ei, cum s-a întâmplat în zilele noastre cu ,faimosul" tratat de istorie), se publicau ediții critice de mare ținută, iar studiile unui Iorga, Vasile Pârvan, Gheorghe Brătianu, Scarlat Lambrino și mulți alții deveniseră un bun european. Utilizarea tuturor ocaziilor și instituțiilor pentru realizarea acestui obiectiv este o datorie națională
Imperative culturale by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11177_a_12502]
-
iubește, în mod pervers, asemenea dușuri pestilențiale. Vorba lui nea Sache: nu tac, dar zic. Părerea mea este că Brașovul, căruia pe la începutul sec. XVI, românul intrat în istoria literaturii i-a trimis judelui brașovean Hans Beagner, chitanța, negustorească, scrisoarea faimoasă, prima de când cu limba română...; părerea mea, repet, plus activitatea tiparniței românești din Schei, ca și a lui Ion Coresi, sunt o bază nobilă, un certificat puternic ce ar susține cu toată greutatea istoriei o publicistică brașoveană cinstită și excepțională
Orașul Koroanei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11186_a_12511]
-
de stânga (Semințe de ceartă) sunt expresia dezamăgirii autorului față de evoluțiile din societatea românească de după sublimul moment de răscruce din decembrie 1989. Comentariile referitoare la felul în care evoluțiile din societatea românească de după căderea lui Ceaușescu au ignorat îndemnurile din faimosul Apel către lichele, lansat de Gabriel Liiceanu în 30 decembrie 1989, demonstrează faptul că Dan C. Mihăilescu este un atent observator al vieții publice, dar și un foarte fin (niciodată valorificat ca atare) gînditor politic. Lui i se datorează poate
Aproape politice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11155_a_12480]
-
apropiat amic al său, Rudolf Uhrynowschi, ilustrează clasa. Ziarist și diplomat, acesta sosește la Paris în 1921 (întîmplător, anul ,de maximă mizerie și criză sufletească" al lui Mateiu!), neacceptînd decît o gazdă princiară, indiferent cît ar costa: , Citim în memoriile faimoasei Liane de Pougy (Mes cahiers bleus, Plon, Paris, 1977, p. 149)", fostă dansatoare-mimă la Folies-Bergčres, iar în coptul vîrstei, prin măritișul cu Georges Ghika (acesta, cu un mare număr de ani mai tînăr!), prințesă valahă: ŤIeri, agenția Vendôme ne trimite
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
meseria Poe". Se pare că biografiile ostile ale lui Edgar Allan Poe au început să apară imediat ce acesta a încetat din viață, dar astăzi "meseria Poe" e atotprezentă și orice urmă de faimă te poate califica pe dată, cu deja faimoasa repeziciune postmodernă, în- tr-o slujbă Poe. Pentru biograf, Charles Baudelaire, geniul artistic dominant al jumătății secolului XIX, este opusul lui Salvador Dalí, geniul esențial al secolului XX. Baudelaire a fost un boem care s-a autointoxicat cu băutură, droguri și
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
la ierarhia știrilor unei anumite zile. Politicienii se întrec atât între ei pentru a stabili agenda, cât și cu media, care poate să aibă viziuni diferite și să trateze un subiect diferit. Conceptul de "stabilire a agendei" se leagă de faimosul dicton aparținând lui McCombs și Shaw, potrivit căruia "media nu-ți poate spune ce să gândești, ci doar la ce să te gândești"1. O funcție-cheie a comunicării politice este să faci publicul să se gândească la un subiect într-
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
Cornea pe care o considera un soi de aventurieră periculoasă... O foarte întinsă parte a volumului de care ne ocupăm e închinată disputei lui Laszlo Alexandru cu Paul Goma pe tema antisemitismului acestuia, incriminare omologabilă în vederile noastre atunci cînd faimosul exilat de la Paris aplică asupra unor bolșevici fanatizați semnul iudaic (e oare corect a țintui la stîlpul infamiei o etnie?). Dar avem impresia că insistența înverșunată pe o asemenea temă riscă a eclipsa trăsăturile de căpetenie ale însemnatului militant anticomunist
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]