327,624 matches
-
condamnat pe viață de după gratii, după ce a putut dovedi că acuzația de crimă nu se justifică, odată ce o întâmplare veche de aproape 35 de ani se derulă iarăși prin fața ochilor juraților chemați la acel recurs epocal.) Geamul de la capătul coridorului familiei Popescu fu închiriat cu ora, afacere ce se dovedi atât de profitabilă, încât timpul de folosință individuală fu, în curând, înjumătățit, după care taxa se contoriză cu minutul. După o jumătate de an, Oskar fu bântuit de un nou gând
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
lampa fermecată și Povestea lui Abu Hassan. Apoi, lesne de bănuit, îi puneam în gură povești pe care le improvizam în funcție de diferite personaje sau entități reale, care îmi ieșeau în cale: era, de pildă, Povestea brotacilor (o istorie cu o familie de brotaci care locuiau în cada noastră de acasă, pe rufele puse la înmuiat) sau Povestea păpădiilor (era vorba despre ce se întâmplă cu păpădiile după ce sunt culese și împletite în cunună de principesă, cum zboară ele peste mări și
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
Doamna Jeanne Marzesco (Ionica Mârzescu) este descendenta unei vechi familii de boieri și intelectuali moldoveni, care a dat slujitori ai Bisericii, cărturari și doi membri marcanți ai Partidului Național Liberal. Străbunicul, Gheorghe (Ghiță) Mârzescu (1834-1901), a fost profesor universitar la Iași și ministru al Cultelor în 1869-1870 și 1896-1897. Bunicul
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
Sunt pagini cu însemnări iscate din experiențe și reflecții zilnice, alcătuind un pasionant jurnal interior. Departe de țară, la vârsta când întâmplările vieții prind a se ordona cu alte înțelesuri, trăind într-o lume de care este legată prin tradițiile familiei, doamna Marzesco scrie spre a se mărturisi. Îmi place tonul împăcat al acestor fragmente, în care strigătul mi se pare că vine din tânjirea "după tihna și bucuria care, ele singure, mi-ar arăta că s-au vindecat rănile". (Ioan
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
strămutarea în Franța ca o confirmare că mă caracterizează nomadismul, o diasporă începută de mult și nu atașamentul de un loc. Am în vine amestec de sînge venit din Orient în România și pot considera, fără efort că aparțin unei familii care prin stabiliri succesive s-a tot deplasat din Est spre Vest. Eu și fratele meu, venind în Franța, am făcut, în fond, ce au făcut strămoșii noștri, mînați cu toții de un același destin călător. Eu mă laud de pe poziția
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
petrece în țară, dar am îndoieli cînd încerc să-mi înțeleg reacția. Ce valoare îi pot acorda? Explicația cea mai apropiată e în faptul c-am petrecut prea mulți ani în România, ca să nu fiu marcată definitiv; ea e trecutul familiei și cel propriu. Și tot din cauza timpului, dar de data aceasta a viitorului scurt, mai pot interpreta tresărirea mea din adînc drept o contra-reacție la evidența că nu voi ajunge niciodată franțuzoaică. Rămîn undeva între cele două naționalități sau cu
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
credeți-mă, foarte mult, dacă ați participa la înhumare. Mâine, vineri, la ora 11, la Izvorul Nou. Sicriul e depus la capelă. Iar după ceremonie, să ne însoțiți la masa de pomenire. Știți, el nu mai are pe nimeni în familie. Vor veni doar câteva cunoștințe... Puse receptorul jos și rămase cu ochii în gol. Nu spusese nici da, nici nu. Și, într-adevăr, nu știa dacă... Deschise pumnul în care ținuse "inimioara" și-o privi cu un sentiment nedefinit, un
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
țărani, de învățători, de preoți. Locuiau la internat sau la gazde și purtau haine de postav țesut în casă, mai călduroase și mai trainice decît cele ale orășenilor. Alte deosebiri nu erau. Ne strigam toți între noi pe numele de familie, precum catiheții lui Creangă, altminteri cu atîția Ion, Vasile sau Gheorghe nu ne-am fi putut descurca niciodată. Nu știu cum și de ce, dar prietenii mei mai apropiați s-au nimerit din rîndul sătenilor. în clasa a doua (corespunzătoare actualei a șasea
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
asimilată! Romanul, ca toate celelalte, păstrează perspectiva înțelegerii complexe și echivoce, o atitudine deopotrivă de distanțare ironică și de apropiere lucidă și patetică. Războiul amintirilor, 1981, este un roman social în patru părți, substanțial și adânc, o cronică fragmentară de familie, insolit și captivant concepută. În centrul ei se află un copil, imediat după "eliberarea" sovietică, ajuns un tânăr care, în anii �50, nu-și poate duce la capăt intențiile de a face politică. El nu va profita de faptul că
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Simona Cioculescu Profitând de moștenirea Momuloaiei, din primăvara anului 1905, Caragiale, se stabilește împreună cu familia la Berlin. La 14 martie îi scria lui Alceu Urechia: "Plânge-mă! în acest moment pun în gură prima franzelă a exilului". Ideea de a se exila era însă cu doisprezece ani mai veche. La 21 martie 1892, îi scria
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
mișcări face, parcă nu-și folosește niciodată vîrfurile degetelor. Ca și cum ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai lungi decît are el nevoie. Pare apăsat de un lung șir de strămoși geniali. Căscînd și întinzîndu-se mi-a explicat: în familia noastră geniul s-a transmis ereditar, pe linie paternă. Geniul și înălțimea. Străbunicul avea 2,10. Dacă s-ar sinucide, nu s-ar sinucide un întreg neam. Vlăjganul are un băiat. Pe măsură ce povestesc, nu mai am de-a face cu
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
un om absent și lipsit de vigoare" (Oscar Han) �pe care nu putea să-l urască nimeni" (G. Călinescu), Gib Mihăescu duce o viață exterioară lipsită de �întîmplări". Asemenea lui Ionel Teodoreanu, trăiește din avocatură și din scris, profund devotat familiei și locurilor natale, unde se întorsese încă din 1924. Pasionat de astronomie în felul profesorului Miroiu din piesa lui M. Sebastian, își instalează pe acoperișul casei din Drăgășani un telescop deosebit de puternic, spre admirația nedumerită a localnicilor. În 1930 se
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
natale, unde se întorsese încă din 1924. Pasionat de astronomie în felul profesorului Miroiu din piesa lui M. Sebastian, își instalează pe acoperișul casei din Drăgășani un telescop deosebit de puternic, spre admirația nedumerită a localnicilor. În 1930 se stabilește cu familia în București, oraș �al pierzaniei" juvenile, evocat ca atare în Zilele și nopțile unui student întîrziat, pentru ca în scurt timp, la 19 octombrie 1935, să se stingă din viață, la doar 41 de ani. Tocmai publicase Donna Alba și vorbise
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
iar în seara respectivă urma să joace la Piatra Neamț. Medicul chemat în ajutor era tatăl meu, unicul - la vremea aceea - specialist ORL din oraș.1) Recunoștința lui Ion Manolescu s-a exprimat prin invitarea la spectacol a doctorului și a familiei sale. Iată-ne deci - tata, mama și eu - instalați în primul rînd de fotolii al teatrului-cinema “Regal”. Sala, în ciuda titulaturii, nu era adecvată reprezentațiilor teatrale: nu dispunea nici de culise, nici de cabine, nici de spații pentru decoruri, iar distanța
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
abia... Ippolit a încercat o sinucidere după lectură. Cu atîtea cărți esențiale-n față îți vine să te sinucizi dinainte! Fiindcă niciodată nu le vei putea citi cu adevărat! * Celesta Tenzi! Este bizar că i-am uitat definitiv numele de familie, fiindcă celelalte două sînt prenumele ei! V-am mai spus, avea părul blond, cîrlionțat, nu lung, în genul “retro” al vechilor vedete de cinema. Într-o după amiază mă întorceam de la spital. Din sens contrar venea autobuzul Fălticeni-Probota. Era pe la
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
război mondial. Preocuparea lui Blaga pentru sănătatea soției sale transpare atât din această scrisoare, cât și din altele publicate în revista “Manuscriptum”. Folosesc acest prilej pentru a face câteva considerații despre destinatarul epistolei de față, Nicolae Filodor. Căutând date despre familia lui, am constatat cât de puțin se știe despre ea, în ciuda apartenenței, în perioada regalității, la protipendada bucureșteană. Câteva lămuriri am primit de la doamnele Ioana Racottă și Maria-Luiza Flonta (n. Călugăreanu), nepoate de fiice ale lui Grigore Filodor și ale
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
genealogistului George D. Florescu. Fiica lui Alexandru Florescu și a Nataliei Filodor, Elsa Florescu, sculptoriță, a fost căsătorită cu colonelul Radu Miclescu, nepot de soră al doctorului Ioan Cantacuzino. Cine erau Filodorii? Ioan C. Filitti nota în Excursul despre câteva familii grecești din Principatele Române, capitol din cartea sa Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino (1919) (nu mai citez aici notele infrapaginale care conțin însă câteva utile indicații bibliografice): “La sfârșitul sec. al XVIII-lea trăiau trei fii ai unui «Filodor» (desigur poreclă
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
Berindei - este astăzi sediul Ambasadei Libiei. Este interesant de observat faptul că în vremea celui de-al doilea război mondial, România a fost reprezentată la Atena de un nepot al Margaretei Filodor, diplomatul Radu Scarlat Arion (1904 - 1991), a cărui familie era, de asemenea, de obârșie grecească îndepărtată. Nicolae Dianu care apare în scrisoarea de față, era fiul inginerului Floru Dianu, cu studii la prestigioasa Ecole des Mines din București, care mai există și în zilele noastre la colțul străzii Batiștei
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
legendei anterioare...” Vom vedea însă că și în ceea ce privește calitatea artistică, măcar a unora dintre ele, opinii formulate, ulterior, de către alți examinatori ai cărții, se vor deosebi de opinia lui N. Iorga. Într-un dens articol, “Maica Domnului”, apărut în revista Familia (1936, nr. 6), Mircea Eliade, după ce constată că în răsăritul Europei, înainte de creștinism, “femeia și mama au fost socotite din cele mai vechi timpuri ca un miracol divin pe pământ”, remarcă în mod deosebit textele despre maternitatea dramatică a Maicii
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
domeniul. Membru al altor organisme. Trimiterea la specialziare, documentare, țara, perioada. Activitatea obștească, sarcini, școli politice. Sancțiuni politice, cînd?, de ce? Distincții. Avere. Dacă a avut case, mașini, cîte, cum le-a înstrăinat. Limbi străine cunoscute, condamnări. Cont la bancă. Despre familie: Tatăl - nume și prenume, ocupație, loc de muncă, apart. politică, avere, în trecut și în prezent, condamnări. Mama - la fel. Frați, surori - la fel. Cumnați, unchi, mătuși, soțiile și soții acestora - la fel. Rude ale acestora, cu probleme (plecați din
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
Terapeutic, găsește în el un teritoriu al refugiului sigur, de câte ori întrezărește riscul rătăcirii printre anxietăți și precarități derutante (complexul timidității, agravat de tulburările feminității nesigure). Mai interveneau și neînțelegeri, imprevizibile accidente de comunicare cu un mediu afectat de rutină, inclusiv familia înclinată a-și impune regulile rigide de comportament, opacitățile mentale. Abia ieșită în lume, poeta ținea să se asigure, înainte de toate, că e posibilă menținerea suplă a potențialului originar de sensibilitate, că-i este îngăduit să păstreze intacte antenele receptivității
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
facem acum decât să semnalăm evenimentul cultural, dar critica traducerii trebuie lăsată în seama specialiștilor. Sigur, ea se pregătește. Ca să ne facă plăcere, autoarea acestui cuvânt introductiv amintește de strălucite prezențe românești la Paris, începând cu Anna de Noailles și familia princiară Bibescu, Elvira Popescu, sfârșind cu Enescu și Brâncuși. În plus, sunt numiți Ionescu-Cioran-Eliade încă și mai importanți pentru însăși cultura franceză. Într-un subsol notează și prezența lui Cantemir la Paris, numele fiindu-i înscris pe frontispiciul bisericii Saint-Geneviève
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
el s-a îndrăgostit de ele!”; taică-meu a luat sever cartea, s-a uitat la preț și-a constatat că-i scumpă (16,50 lei!); maică-mea nici n-a îndrăznit s-o atingă! Cam așa stau lucrurile în familie privind evenimentul! Dar eu, astă noapte, am dus-o numai în coșmărele. Brusc s-a instalat în mine un animal ciudat care roade, roade, roade. Ce dracu fac eu de-acum înainte? Iar s-o dau pe chin (și bucurie
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
viu, scria despre curaj în epoca lașităților și despre tinerii poeți când aceștia nu puteau să debuteze, firesc, cu o carte a lor, ci doar în grup, în antologii. Morgă, nu, ținută, da. Baston, politețe de regățean care știe din familie franceza de salon. Și răspunsul la întrebarea mea, când îl cercetam, împreună cu Teohar Mihadaș, la Clinica Medicală a III-a (altfel medicii, profesorii, vezi Zaciu, și poeții clujeni sunt de încredere) că ar vrea “biscuiți de 1 leu”. Adică dacă
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
steliști vechi sau noi, de a-i păstra manuscrisele sau a mai încerca o dată, poate trece, nu-s atenți, să publicăm articolul respins de cenzură. Medicii au fost ca și preoții sau călugării prezențe familiare la “Steaua”. O tradiție de familie. Dar Noica, silueta sa longilină, bascul care îi dădea un aer semeț? Calm, cu gesturi măsurate, de gentleman, sosit tot pe la opt, în redacție, unde-s singur deocamdată, redacție aflată pe atunci lângă Teatrul Național. Nu vă amintiți oare rubrica
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]