2,704 matches
-
să se realizeze o cultură deplină. S. A.: Sigur că da. Din acest motiv, costul psihologic al învățării din proximitate este enorm, fiindcă "pedagogul" nu e vreun norocos, vreun favorizat de soartă, trăitor într-o lume aproape perfectă ca Occidentul din fantasmele noastre -, ci un Celălalt vecin, prins aproape în aceleași chingi geografice și istorice. Astfel încât, ardelenii, care își aveau modelele printre ei, nu numai în vecini, au asimilat ethosul central-european al învățării despre care ai scris tu, în vreme ce moldovenii și muntenii
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Își făcuse atâtea iluzii; măcar să mai rămână cu ele încă un sfert de oră. Îl obseda totuși o întrebare: "Fericirea, la care a visat și pentru care s-a pregătit atât de mult, să fi fost oare doar o simplă fantasmă?" Până la urmă își va lua inima în dinți, va arunca florile în primul coș de gunoi și se va întoarce precum Azorel de la o nuntă canină, cu coada între picioare. Nu avea însă curajul să pună în aplicare planul. Probabil
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se co munică prin sintaxă poetică originală, prin inovații stilistice și prozodice, prin limbajul unic care „atribuie cuvântului o forță cosmogonică și existențială“ (Al. George). - VARIANTA 8 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Matei Vișniec, Ultimul Godot) 1. sinonime: himeră - iluzie, fantasmă; să vorbim - să comunicăm, să dialogăm 2. În replica selectată, punctele de suspensie au rolul de a reliefa discursul aluziv, mar când implicarea afectivă a personajului. În contextul discursului scenic, marchează gra fic un element paraverbal, pauza expresivă, conotând dezamăgirea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
partizanul neacceptării "unui prea mare sentimentalism în relațiile cu creștin-democrații" și, făcînd aluzie la belgianul Paul Van Zeeland, el acuza: "Actualmente există mulți creștini în Europa care nu sînt democrați"5. Europa "neagră" sau "vaticană" nu exista decît la nivelul fantasmelor. Diferențele, suspiciunile, divergențele, existau din belșug. Nu trebuie, totuși, să le acordăm o importanță prea mare. Ele au fost subliniate de protagoniștii francezi; alții, cum ar fi italienii, încercau să le minimalizeze, subliniind ceea ce se unifica. La Congresul NEI din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
poporul, cu atâta vom trebui să ne înarmăm mintea cu o rece nepărtinire și să surescităm cugetarea, căci ușor s-ar putea să falsificăm vederea acestei călăuze destul de credincioase și să [ne] agităm cu vehemență prin întuneric, în luptă cu fantasme. Inimă foarte caldă și minte foarte rece (s.n.) se cer de la un patriot chemat să îndrepteze poporul său, și fanatismul iubirei patriei, cel mai aprig fanatism, nu oprește defel ca creierul să rămâie rece și să-și îndrepteze activitatea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
celor trei sâmburi de piersică, iată-l Pelican. În transă expansionistă, în Okeanos, diferențele dintre Eu și Ocean dispar. "Tu vei fi eu, o, tu a toate / cuprinzătorule" iar Eu "voi fi tu". În alt scenariu, Pe țărm, terorizatul de "fantasme marine" se vrea "mistuit de dorul distrugerii de sine..." Neantul din Marea înfățișare copleșește, stimulând delirul. II Mai toată erotica lui Mihai Ursachi, remarcabilă, implică fantasme; nici euforie, nici plenitudine, nici extaz, ci doar ipostaziere a efemerului iubirea fiind, de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
toate / cuprinzătorule" iar Eu "voi fi tu". În alt scenariu, Pe țărm, terorizatul de "fantasme marine" se vrea "mistuit de dorul distrugerii de sine..." Neantul din Marea înfățișare copleșește, stimulând delirul. II Mai toată erotica lui Mihai Ursachi, remarcabilă, implică fantasme; nici euforie, nici plenitudine, nici extaz, ci doar ipostaziere a efemerului iubirea fiind, de regulă, motiv de retrospecție. Adorația pură din Diotima (titlu provenind din Hölderlin) se proiectează într-un timp magic, nedefinit: "În tine trăiesc ca-ntr-un Imn
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
conchidea Dimov -, nu este un decalc, filmarea unui vis (ne-am afla atunci în fața unui naturalism à rebours) ci dimpotrivă, investigarea imaginii reale cu acea forță reactivă specifică visului". Orice lege biologică presupune neapărat fapte de repetiție. Nutrindu-se cu fantasme, Dimov se iluzionează că stăpânește "legile visului"; nimeni însă, nici controversatul Freud, agreat și adoptat de către suprarealiști (pentru tentativa explicării mecanismelor psihanalitice), nici Carl G. Jung, nici Gerhard Adler n-au parvenit să legifereze raporturile dintre inconștient, conștient și subconștient
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
persistă (la limita dintre luciditate și subconștient) o lume interioară ca nostalgie ascunsă. Negurile teatrului absurd nu-l confiscă. III Glycera (în elină: cea dulce) și Reparata, siluete de canțonier jucăuș, intră ele în categoria idilicului? Bizarele figuri par niște fantasme; imaginarul deformant dilatează sau restricționează; efuziunile sunt gâtuite dintru început. Femeie cu trei sâni, Reparata, personaj liric focalizant (în Dulapul îndrăgostit), e obiect de "elogiu" dar și de "defăimare". În ipostază de "slugă blândă", contemplând-o, poetul (un senzual) roșeșete
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al unui strămoș"; iarba de leac ar putea "vindeca de singurătate"; peste "prăpastia vremii" durează sufletul, "măturător de frunze" toamna. Arhivă de amintiri, copilăria e joc de vedenii "prea / mișcătoare, imposibil de prins în fotografii"; tiranică, în fine, solitudinea născocește fantasme: "mă sperii de toți cei ce-mi apar / deodată mascați, emoționați, toți ai mei, tata, / mama, bunicile, bunicii, străbunicii, străbunicile". Ieșirea din timpul concret presupune contacte cu "forțe obscure", cu "fluide și străfulgerări". Într-o banală ulcică "de pământ ars
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cele germane capătă valențe etice. De aici o lipsă evidentă de încredere între Nord și Sud, care sfîșie moneda unică. Ne place sau nu, valorile religioase și culturale sunt foarte puternice, oricîte normative tehnice și juridice ar emana Bruxelles-ul. Fantasmele Schismei, Reformei și Contrareformei încă ne bîntuie. Adevăruri străvechi, adînc îngropate în memorie, ies la suprafață, avînd potențialul să distrugă laboriosul compromis realizat între națiunile continentului, care i-a garantat o lungă perioadă de pace, introducînd incertitudine și izolaționism. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
orizontul rumenit "ca o vatră de jeratic", răsare luna, cum codrul se luminează treptat, sub lumină de lună. Furat din realitate, el se lasă învăluit într-o lume de basm: "Un rai din basme văd printre pleoape". Este lumea de fantasme a copilăriei, un joc amețitor, între vis și realitate, pe care l-a zugrăvit atît de artistic Mihail Sadoveanu, în Dumbrava minunată. Vizitînd lacul din codru, cu fantezia sa foarte bogată, el trăiește, în adevăr, o lume de basm: "Văd
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
le dezmiardă coamele sure și-i sărută pe frunte, încît lor le rămîn, pe frunte, steme albe. Din lumea ceea solară, coboară mîndre împărătese, cu părul de aur și cu sandalele moi. Mai apar "duhuri cu suflet de mireazmă, dulci fantasme", purtînd pe corpurile lor diafane lungi pînzării ușoare, ce scînteie în umbră. Altă dată, zîna Dochia, "cu picioarele-i de omăt", trece ușoară, pe un pod, țesut de păianjeni de smarald. Ea cheamă o pasăre măiastră, cu pene de păun
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Acolo, magul începe a face vrăji, cu o vargă fermecată. După aceste vrăji, Arald vede cum zidul piere, biserica creștină este fulgerată, piatra de pe mormîntul Mariei crapă în două și sare în lături, iar moarta se-nalță din mormînt o fantasmă, o dulce întrupare de omăt. Trecînd prin vînt, prin neguri și fulgere, ea se îndreaptă către Arald. Cînd Arald își simte gîtul cuprins de brațele ei, " Pe pieptul gol el simte un lung sărut de gheață/ Părea un junghi că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
trebuia să fie "o Veneră cu brațe reci, cu părul lung, bălai, cu forme perfecte și această Venere trebuie să fie blîndă, pururi fecioară, ca Madona, ca un înger și să iubească pe poet"... "Acest ideal de "iubită" e o fantasmă, după care în zădar aleargă, în zădar vrea să o cuprindă "din valurile vremii"; la cea dintîi atingere, năluca piere, se preface în fum și poetul plînge, sufere sincer. Poetul înțelege că femeia pe care o iubește este o plăzmuire
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
affluent society apare ca o epocă hipertrofică de „creare de nevoi artificiale”, de „risipă” organizată 12, de tentații omniprezente și de stimulare neînfrânată a dorințelor. O viguroasă dinamică a comercializării care a impus consumul material ca stil de viață, ca fantasmă universală, ca o nouă rațiune de a trăi. Societatea de consum a creat, în mare, dorința cronică de bunuri materiale, virusul cumpărăturilor, pasiunea pentru nou, un mod de viață centrat pe valorile materialiste. Shopping compulsiv, febra obiectelor, escalada nevoilor, belșug
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a scos sfera consumului din vechile tradiții; nu a creat atât un mediu înconjurător „climatizat,” cât a privatizat modurile de viață. În vreme ce „uzura morală dirijată” a produselor se accelerează, publicitatea și mass-media exaltă bucuriile „la minut”, afișând mai peste tot fantasmele erosului, ale confortului și ale divertismentelor. Sub un potop de semne facile, frivole, hedoniste, faza II a contribuit la delegitimarea normelor victoriene, a idealurilor caracteristice sacrificiului, a imperativelor rigoriste în beneficiul plăcerilor private. Prin aceasta, ea a provocat o basculare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și 3.000.000 de sportivi amatori francezi au folosit substanțe dopante 13. În Uniunea Europeană, 6% dintre clienții centrelor de fitness iau în mod regulat produse dopante 14. Iată tot atâtea date care acreditează ideea unei „societăți dopante”, obsedată de fantasmele optimizării performanțelor. Iată-l așadar pe Superman transformat în veritabilă „farmacie ambulantă”, medicalizat la extrem, dar și supus până la un asemenea punct exceselor de antrenament, încât prezintă din ce în ce mai multe tulburări biologice, patologii, fracturi și alte traumatisme. Realizarea de performanțe excepționale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
planuri asupra intimității într-un timp în care hiperconsumatorii doresc nu atât să admire chipuri ideale, cât să încerce niște emoții la vederea unor ființe asemenea lor și a căror experiență de viață le este mai apropiată. În acest context, fantasmele, banalul, erotismul, trăirea subiectivă, totul devine obiect al expresiei și al consumului masiv. „A arăta tot, a spune tot, a vedea tot”, iată ce a făcut ca societatea de hiperconsum să fie calificată drept „societate a transparenței”, în momentul când
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
traité d’art contemporain, Seuil, Paris, 1996. 10. Prin site-urile sale de întâlniri, Internetul este și el la originea unui nou fel de decepții ce rezultă din decalajul dintre posibilitățile infinite și „rezultatele” care nu corespund așteptărilor, dintre înmulțirea fantasmelor și real, dintre ființa virtuală cu care comunicăm și persoana în carne și oase. 11. John Kenneth Galbraith, Le Nouvel Etat industriel, Gallimard, Paris, 1968, pp. 205-225. 12. Henri Lefebvre, La vie quotidienne dans le monde moderne, Gallimard, Paris, 1968
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
visului și al apariției efectivetc "Indeterminabilul visului și al apariției efective" Fără îndoială, René Sieffert simplifică mult lucrurile atunci când, vorbind despre spațiul no, îl consideră oniric și atât. Pentru el, scena no este o scenă goală, unde se vor materializa „fantasme”, vise, grație unui intermediar, unui medium - waki - ale cărui viziuni ne vor „transporta” într-un univers pur poetic. În realitate, această „răspântie a viselor”, yume no chimata, prin care no își definește spațiul propriu, este locul întâlnirii celor vii cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Banquo va continua să aibă îndoieli în privința „naturii” lor: Pe sfântul adevăr: sunteți năluci Sau tocmai ce păreți a fi?1 Sunt ele cu adevărat ceea ce par a fi? Aparența lor e reală sau nu sunt decât niște himere, niște fantasme? Are ye fantastical or that indeed Which out wardly ye show? Astfel, întâlnirea cu vrăjitoarele, ca și întâlnirea cu fantoma, suscită aceleași întrebări pe care le naște întâlnirea cu o alteritate al cărei statut e incert, una plasată undeva între
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
urs, într-un tigru, într-un rinocer - ar căpăta, așadar, aspectul unei fiare sălbatice. Confruntat cu această realitate în perpetuă schimbare, Macbeth e gata să lupte, să o înfrunte, deși indeterminabilul subzistă: horrible shadow, unreal mock’ry, fantomă reală sau fantasmă inconsistentă, această formă (shape) pe care o iau vedeniile lui Macbeth își păstrează o ambiguitate, ca să zicem așa, de nedepășit. Aceeași ambiguitate care, pentru Shakespeare, definește deopotrivă magia și teatrul. Convocarea fantomelor: puterea magicianului și puterea teatruluitc "Convocarea fantomelor\: puterea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de vară atât de propice plăsmuirilor minții, o noapte când spaima te poate cuprinde în orice clipă, făcându-te „să iei un tufiș drept un urs”. Interpretând semnificația piesei, Tezeu interpretează, de fapt, realitatea teatrală în substanța ei: iluzii, amăgiri, fantasme preschimbate în forme de către delirul imaginației poetice. Iată însă că Hipolita se arată dispusă să-i dea replica: în toate aceste „pățanii” ale nopții a existat totuși „ceva extrem de consistent” („something of great constancy”). Prezența, în spusele ei, a cuvântului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
arie de înțelesuri ale formei, de la cel mai material (referința la statuar) la cel mai imaterial (referința la nălucire). O arie care înglobează piatra și umbra, statuia și dublul său imaterial. „Formele” din Furtuna sunt socotite apariții efective, dar și fantasme cu roluri bine definite. Cel mai adesea e vorba despre tertipuri menite să păcălească naivii; jocurile minciunii și ale adevărului se dovedesc a fi însă mult mai complexe. În actul al patrulea, Ariel îi dezvăluie lui Prospero momeala cu care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]