2,688 matches
-
E prea mult, nu mă așteptam la așa ceva. Jur că în acel moment am uitat complet că sunt înzestrat cu rațiune, conștiință, liber arbitru și cu facultatea de a progresa; rămân cu gândirea și respirația întretăiate. Împărțit între teamă și fascinație, contemplu sălbaticul, redutabilul, imprevizibilul locuitor al pădurii, la picioarele mele: copitele ascuțite pline de pământ, noroiul uscat din blană, capul ca o nicovală, grumazul care adulmecă, colții de apărare. Nu e urât. E prea adevărat ca să fie urât. E mistrețul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
constituie, într-adevăr, un omagiu vibrant în cinstea a ceea ce este abandonat. Turmele de bizoni, haitele de feline, hergheliile de cai sau cetele de cerbi în fugă, toată această simfonie animală, această "animalitate poetică", acest "dans al spiritului" exprimă întreaga fascinație pe care trebuie să o fi exercitat animalul asupra omului. Și el continuă să o exercite în anumite societăți, considerate primitive. După indienii Navaho, animalul este unul și același lucru cu omul, doar că este mai sfânt. Mai sfânt, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
arta suprarealistă este în primul rând tentația de explorare a subconștientului uman. Blecher încearcă să surprindă mecanismul real al gândirii într-o situație limită a existenței lui. Influența poeticii suprarealiste se observă încă din paginile Întâmplărilor în irealitatea imediată, în fascinația aproape obsesivă pentru artificial, pentru kitsch, lumea întreagă fiind un imens panopticum, dar și în asemănarea pe care, de exemplu, Andreea Răsuceanu o menționa în Observatorul cultural dintre ,,omul-carcasă" al lui Dali și ,,corpul-vid" al lui Blecher: Dubla natură a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
utilizată în psihiatrie pentru un anumit tip de nevroză, folosită aici pentru ansamblul deformărilor psihopatice). Toate manifestările subconștiente conțin elementul obsedant al exaltării imaginative a dorințelor, care, refulate (nervozitatea) sau realizate obsesiv (banalizarea), nu încetează să-și exercite puterea de fascinație devenită incontrolabilă. Datorită acestei situații, omul obligat biogenetic să delibereze înainte de a acționa, ar trebui să încerce să obțină individul controlul deliberării intime, legal comună tuturor, dar individual nuanțată, diferit acoperită în fiecare dintre noi. Atît timp cît dorința esențială
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a născut ca știință. Aflată în slujba omului, ca nu poate eluda misterul acestuia. De aici deschiderea teologică a economiei. Deja marile firme sau asociații de firme și-au constituit și departamente de teologie. Banii născători de bani exercită o fascinație similară vechilor idoli. Acesta este pericolul: căderea într-o idolatrie perdantă, slujirea falșilor zei ai modernității și aparenta libertate și bunăstare oferită de aceștia. Noul Avraam trebuie să-și înceapă "aventura": să-și părăsească "țara", "familia" și vechii săi dumnezei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
-și preciza cunoașterea științifică, particulară. Cunoașterea științifică este deci tributară unei teorii generale a cu-noașterii, ori o astfel de teorie nu-i poate afla imperativele și interdicțiile decît în spațiul metafizicii. Programul Școlii de la Viena nu mai exercită astăzi aceeași fascinație. Oricine își dă seama că știința și filosofia întrețin relații am-bigue. Dacă instituțiile moderne ale cunoașterii au detronat fără echivoc pe una în favoarea celeilalte, ele au sfîrșit prin a recunoaște incapacitatea de a le separa în totalitate. Această imposibilă despărțire
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
reduși la animalitate, o animalitate tehnologică în era roboticii, oamenii caută în ei ceva sacru, caută resorturi pro-funde pe care să se reîntemeiezc, să se asume, să se suporte. Totodată, există aici o încercare de autodepășire, de înnobilare cu sens. Fascinația exercitată de înțelepciunile minore, de sistemele etice și morale atee, este-tismele ieftine și falsul pietism, pline de semnificații vide, ca și reciclarea privilegiată a unor sensuri private, pălesc în fața noii noze, care ne reamintesc că ființăm în Dumnezeu, că suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ce a făcut din Camil Petrescu un retractil în societate. Să admitem, oricum, că oamenii excepționali, pe care și-i dorește autorul, nu pot trăi decât dublați de o energie psihică (libido, în accepția lui Jung) pe măsură. O atare fascinație a masivității și mașinismului devine congruentă cu una din imaginile care l-au frământat pe scriitor de-a lungul vieții: "Dealtfel, și ca literatură imaginea trenului deraiat din cauza omizilor nu m-a părăsit. Tren deraiat din cauza omizilor."26 Prin suprapunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tainic, inefabil, dar și înfricoșător, și imanent divinității. Dacă un individ trăiește o asemenea stare numinoasă care transcende Imago Dei, eul nu mai poate cenzura conținutul inconștientului și irumpe în personalitatea conștientă rațională. Iată cât de plauzibilă ne apare acum fascinația și impresia terifiantă de care sunt cuprinși deopotrivă Ladima, Fred, și chiar cititorii, la lectura articolului teratologic! Acesta posedă "calitatea numinoasă" și, din acest considerent, sunt zdruncinate din temelii convingerile ortodoxe ale poetului. Numinozitatea textului, imbricată peste deziluziile iubirii, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
precoce a Animei. Orice femeie care lasă o impresie deosebită în viața unui bărbat estompează imaginea maternă, fie ea ideală sau malefică. Complexul matern se va reflecta în afectivitatea persoanei sub forma Animei, provocând reacții controversate față de subiectul proiectat, de la fascinație până la misoginie: În experiența afectivă a bărbatului acțiunea acestui arhetip (Anima, n.n.) se manifestă ca fascinație, supraevaluare și orbire, sau sub forma misoginiei de toate tipurile și intensitățile, care nu poate fi explicată prin natura reală a respectivului "obiect", ci
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
maternă, fie ea ideală sau malefică. Complexul matern se va reflecta în afectivitatea persoanei sub forma Animei, provocând reacții controversate față de subiectul proiectat, de la fascinație până la misoginie: În experiența afectivă a bărbatului acțiunea acestui arhetip (Anima, n.n.) se manifestă ca fascinație, supraevaluare și orbire, sau sub forma misoginiei de toate tipurile și intensitățile, care nu poate fi explicată prin natura reală a respectivului "obiect", ci doar printr-o proiectare a complexului matern."117 În cazul d-nei T., frumusețea inefabilă a acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
regizor, Camil Petrescu este destul de circumspect în privința marilor valori ale dramaturgiei naționale și universale. Caragiale și Davila, din literatura noastră, Ibsen și Bernard Shaw, din cea universală, sunt nume elogios evocate. Neîndoielnic, "Marele Will" a exercitat față de autorul român o fascinație aparte. Și asta, pentru că opera shakesperiană reprezintă o sinteză a tuturor problemelor de natură intelectuală, care au frământat gândirea umană încă de la origini, cu un accent special pe formele cunoașterii. Alături de Platon și, dintr-o altă perspectivă, Biblia, Shakespeare este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
investească averea soțului în afaceri rentabile. O apropiere mai aprofundată între piesa shakesperiană și operele camilpetresciene ar trebui să țină seama nu numai de drama ontică și fenomenologică a eroului hamletian, prin intermediul căreia scriitorul nostru își verifică propriul sistem filozofic. Fascinația exercitată de Hamlet își găsește categoricul suport argumentativ în condiția de orfan a lui Camil Petrescu. Dacă metodele psihanalizei moderne evidențiază, în scrierile sale, un veritabil complex matern, aceleași texte indică o tentativă de reabilitare, chiar de idealizare a tatălui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
știință) consună cu ceea ce a făcut acel "unceș" (Iacob), care l-a chemat la viață pe viitorul "hermeneut de zile grele" de la Bahlui printr-o in-vocație. Inserarea acelui moment într-o tradiție de prestigiu vine pentru a da un temei fascinației pentru cuvântul-act aflat dincolo de cotidian și dincoace de sacru. Acel moment va fi fost hotărâtor pentru alegerea prenumelui?mm De Evanghelistul Luca, patafizicianul nu pare a se dori/ simți apropiat: ziua prenumelui meu "nu am serbat-o niciodată" spune el
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a se ridica deasupra încercărilor realului, în universul lumilor simulate. O culminație a inventivității trangresive a romancierului, chiar dacă în lumina izvoarelor livrești, este iubirea lui Baudolino pentru năluca blondă, însoțită de licorn în preajma lacului chiparoșilor. În acel climat suprasaturat de fascinație, moarte, iubire, Baudolino are revelația perfecțiunii divine cu chip de ypatie, o emanație a unui tainic gineceu, menit să perpetueze memoria virtuoasei și înțeleptei Hypatia. Vestală a cultului platonic la anul 200 e.n., fusese măcelărită și arsă pe rug de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o dată cu depozitarul său, în teologie, predestinare și liberul arbitru. Straniul menaj al lui Don Juan, al sufletului său cu acel Mefisto italian, "un diavol fericit de aparența lui umană", îi garantează însăși dăinuirea în feluritele sale succedanee, inclusiv puterea de fascinație, chiar dacă în viața lui femeile au avut un rol exclusiv instrumental, de revoltă față de Dumnezeu. Excepțională este ponderea dată de romancier coabitării eurilor (Don Juan Leporello narator), înte care există un cerc vicios nesfârșit de credință biunivocă, ea însăși nesfârșită
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
întotdeauna“, era suficientă. Dincolo de faptul că nu a fost probată51a, ipoteza lui Bartley poate fi atribuită unui anumit gen de superficialitate a autorului ei. Acesta a fost tentat să admită că îl înțelege bine pe Wittgenstein. Or, una dintre sursele fascinației pe care a exercitat-o acesta asupra multora din cei care l-au cunoscut îndeaproape era tocmai impresia că este prea diferit de ceilalți oameni pentru a putea fi bine înțeles. Încă înaintea publicării cărții lui Bartley, Elisabeth Anscombe, fostă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care căutarea autenticității prima în raport cu interesul pentru succes, prestigiu și carieră. Se distingeau prin simplitate și firesc în tot ce spuneau și făceau, prin lipsă de afectare și pretenții, nu își doreau să facă impresie. Wittgenstein exercita asupra lor o fascinație copleșitoare prin forța și independența gândirii sale, prin capacitatea sa de a înfrunta cu deplină sinceritate atât problemele vieții, cât și pe cele ale filozofiei. Cu totul reprezentativi pentru acest tip uman au fost M. O’C. Drury, Francis Skinner
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
constructivă și mai importantă a lui Wittgenstein în filozofie. Mulți dintre aceștia sunt logicieni eminenți. O versiune deosebit de brutală a acestei poziții a fost formulată de Bertrand Russell, în autobiografia sa intelectuală, scrisă după moartea lui Wittgenstein. Pentru logicianul Russell, fascinația pe care au început s-o exercite idei comunicate de Wittgenstein mai întâi prin lecțiile sale, iar apoi prin apariția, în 1953, a Cercetărilor a rămas ceva de neînțeles. Rareori un filozof l-a judecat atât de aspru pe un
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ale analizei logice pentru a oferi răspunsuri unor întrebări de genul „Ce este cunoașterea?“, „Ce este experiența?“, „Ce este adevărul?“, „Ce este binele?“, „Ce este frumosul?“. În contrast cu fostul său mentor, Wittgenstein se străduia să arate cum ne putem elibera de fascinația pe care o exercită asupra minții noastre asemenea întrebări. Dacă ne vom putea detașa de tendințele imperiale ale filozofilor, dacă vom fi gata să examinăm mai îndeaproape modul cum sunt folosite aceste cuvinte în diferite ambianțe și în diferite situații
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de apă și de sursele naturale, în special izvoarele și lacurile. Vechii egipteni au calculat calendarul anului de 365 de zile orientându-se atât după mișcarea astrelor pe cer, cât și după perioadele de creștere și descreștere a apelor Nilului. Fascinația apei, legătura acesteia cu omul și cu civilizațiile pe care acesta le-a creat nu este întâmplătoare căci apa îi dă omului speranța că, utilizând-o, va deveni mai înțelept și mai rezistent în fața încercărilor vieții. Tratamentele cu apă au
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
capitol dintr-un tratat de ars amandi centrat pe nevoia de a găsi un principiu antagonic disperării ontologice, revoltei generalizate sau spleen-ului august. Modalitatea este, și aici, scindarea lucidă între stări contrastante, între indecizie și certitudine, între aversiune și fascinație, între spaimă și iluminare, între agonie și extaz: Pentru că eu privesc iubirea/ din perspectiva eternității,/ vom fi cândva întotdeauna împreună/ Pentru că tu te oferi ca o târfă timpului,/ nu vom fi". Sau: " Ne simțeam foarte bine./ Aveam și noi micuțul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei Elegii; în realitate, în poemele sale se întâmplă totul: covoarele își tulbură desenele (abilă aluzie la "desenul din covor" al lui Henry James), cănile se sărută pe gură, fructele se decojesc singure, iar motanii se melancolizează, totul sub imperiul fascinației pentru un cântec de seraf ("Covoarele-și tulbură-n vagi după-amieze/ Grădinile calde cu plante obeze/ Și vechi animale cu suflet de lână/ Vor iar lângă scaune-n veci să rămână./ Oh, cănile-și dau una alteia gura,/ Pe mese
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ție" Atlet întru Hristos), natura și figurile ancestrale ale universului rural (învățătorul, preotul, Țăranul cel tânăr ca bobul de rouă, Țărăncile zidind sfinte odoară, Țăranca nebună de dragoste, bunicii și părinții ce "beau lumină din cântecele-ncinse"), de a căror fascinație poetul nu încetează să se lase ispitit. Satul său nu devine însă un locus amœnus decât atunci când este trecut prin filtrul anamnezei ce poate readuce ființa poetică aproape de stadiul infantil: Atingem blând cu pleoapa dimineața/ Și rana curge-ncet peste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este, ca întotdeauna, preocupată a zidi cuvinte care să sporească frumusețea lumii. Majoritatea poeziilor din carte sunt de altfel pasteluri selenare, executate cu migală de o artistă care nu se sfiește să își recunoască undeva sursa de inspirație, o eternă fascinație în fața spectacolului universului: "mereu tânără, uimirea,/ cu semnul de lună/ apare de după moară/ în crucea bolții se oprește și naște// fețele de lumină..." (Triptic de lună). Legământul cu esențele primordiale ale acestuia nu poate însă camufla certitudinea intrării într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]