3,267 matches
-
deținuți către Pitești. După plecarea lui Țurcanu din penitenciar, colaboratorul direct al lui Stângă a rămas Bogdanovici. Mărturiile despre cei doi principali actori din Suceava sunt oarecum contradictorii. Bogdanovici este descris ca fiind 'înalt, slab și palid, cu ochii arzând febril de o veșnică problematică', duplicitar și ușor naiv. Țurcanu este văzut ca fiind retras, mai degrabă tăcut și meditativ, cu gândul la familia sa, soție și copil, de care era foarte atașat. Trăsătura lor comună este comportamentul adoptat după pronunțarea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
infirmerie, scăpând astfel de obligația de a da informații despre ceilalți deținuți. După ce a mai trecut printr-o cameră în care se bătea, a fost mutat la mina Baia Sprie în ianuarie 1952, unde s-a îmbolnăvit grav de hepatită febrilă. Periplul său prin închisori a continuat cu Aiud, Satu Mare și Jilava, fiind eliberat pe 7 noiembrie 1957, cu nouă luni înainte de expirarea pedepsei, datorită muncii prestate la Gherla și Baia Sprie. După doar două săptămâni de libertate, i s-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și altele de care nici măcar nu știi că există, dar te atrag. Așa am descoperit trestia de zahăr, umblând după șaluri sau ochelari de soare, și ceasuri, căutând punjabi. Să povestesc cum este cu trestia de zahăr: în căutările mele febrile am trecut, la un moment dat, pe lângă un băiat ce staționa cu o mică platformă pe rotile (un cărucior ceva mai mare) pe trotuar. În prima fază nu mi-am dat seama despre ce era vorba și am ignorat scena
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ani trecut-au iute n șir, că mi-am văzut nădejdea realitate; acum aș vrea să fiu din nou copil, uitate povești să le ascult iar și-al caerului fir să-l rup, să nu mai toarcă ani pe fus febril, Iar fusul tot l-aș deșira; cu fire, caerul l-aș înnoda, ca să rămână-n veci netors, iar eu-copil.” (Din Junimea literară nr.7-12 (iuliedecembrie)1932). * În preajma gândului (revistă de cultură!). Redacția Cernăuți. De mărimea unei batiste, noua „revistă” se
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
acesteia devine un zvon generalizat pare să scape comprehensiunii. E o nebuloasă care fluctuează între elucubrații profetizante 2 și contacte tensionate cu oficialități din țară3, angrenează din partea subiectului cote ale implicării încurajate 4 sau detașarea unei reținute lucidități sceptice, mobilizează febril intelectuali din țară și străinătate (Gheorghe Bulgăr, Alain Guillermou, J. Goudet, Alf Lombard, Rosa del Conte, C. Noica, cercuri franceze și belgiene...)5 sau aluvionează îndoieli privind integritatea morală a unui savant îmbătrânit 6 care ar accepta până și compromisul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
oprindu-se în dreptul unor trepte. Era înaltă și avea o vagă alură umană și, deși scheletală, avea ochi. Fața tatălui meu se aprinse rapid în craniul arătării. Înlocuită apoi de o altă față. A lui Clayton. Înghețasem locului. Respirația mea febrilă nu se auzea din cauza camerelor video și a detectoarelor. Arătarea-schelet se oprise acum în fața scărilor. Producea un fel de clic cu dinții. În craniu se vedeau globii oculari. Brusc, s-a năpustit asupra noastră. Eu și Miller ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Urcușul însă ne răpește privilegiul de a ține în raza vederii castelul, el dispare după acoperișurile clădirilor de care ne apropiem. Prea încrezuți în capacitatea noastră de orientare într-un loc străin, care, în plus, desfide geometria formală, discutând încă febril subiecte de acasă (ce vreți?, distanța dintre minte și trup!), greșim direcția, descriem un cerc și coborâm în una dintre piețele istorice vizitate la începutul promenadei. O glumă a Lisabonei cu turiștii neatenți. De data aceasta hotărâm să pornim într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în picioare, în mijlocul forfotei generale. Atmosferă de campanie, comodități la repezeală, cu ochii pe ceas. Nu într-atât încât să devină o obsesie, deocamdată. Nu știu cum va fi mai încolo, ne așteaptă alte 17 orașe, cu tot atâtea îmbarcări și împachetări febrile. Totul fiind sub supraveghere - o supraveghere senină, cu zâmbetul pe buze -, ne abandonăm staffului german, care nu va uita, desigur, să dea semnalul de plecare. Afară se lasă frig și începe să plouă mărunt - o schimbare de vreme care pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi cazați. Facem o fotografie de grup, apoi mergem la un mic party unde suntem serviți, printre rafturi cu cărți, cu sendvișuri, fursecuri cu pește, calmar, bere foarte bună, turnată în cupe, și vin: alb și roșu. Lumea își developează febril lunga foame acumulată în tren. Urmează câteva speech-uri de bun sosit din partea staffului local. Aflăm câte ceva despre Dortmund - un centru industrial și minier. Din partea noastră iau cuvântul Falțoaica (Jessica Falzoi) și Inga Lindqvist. Amândouă sunt grizate, abia de îngaimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
car eu, plin de solicitudine. Cei doi filmează tot timpul: manifestări literare, scene în tren, excursii, discursuri și reacția oamenilor la ele. Vor face un film consacrat voiajului nostru nebunesc. După care, pentru Margarete va începe o perioadă de căutări febrile pentru un nou contract de muncă: a fost angajată doar pentru Literatur Express și profită să-și mai pună niște bani deoparte. Poziția lui Karsten, înțeleg, e mai sigură: la un post privat TV din Berlin, dar nu se știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
purtau, la acea vreme, în zorii „perestroikăi”, o certă tentă politică, erau percepute drept o revanșă simbolică a popoarelor ocupate de sovietici. Cu toții simțeam asta. VITALIE CIOBANU: Probleme tehnice cu aparatul de fotografiat, care și-a „epuizat” încărcăturile, apoi căutarea febrilă a unui magazin Optica, la care să-mi repar „becurile”, vorba lui Vasile, după un mic accident, la Malbork, cu rama mea de ochelari. Dezagremente banale, dar destul de supărătoare, care intervin inevitabil într-o călătorie: este reversul „spectacolului lumii”, consemnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-o viitorime apropiată, ce urmează a se înfăptui de acum înainte. Activitatea lui poate merge odată cu schimbările; poate chiar preceda schimbările. Sub văzul nostru se produce o participare necontenit sporită a poporului la mișcarea culturală și literară. Cererea aceasta febrilă a teatrului și a cărții va fi curând generalizată și în lumea rurală. Ieri, scriitorii noștri tipăreau ediții pentru trei-patru mii de cetitori. Mâni, cele cincisprezece-douăzeci de mii de biblioteci publice vor pretinde scriitorului cărți pentru publicul nou. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Orizont" la Timișoara, publicat încă de câteva ori mai apoi de Ion Arieșanu, pe care l-am întâlnit doar pentru un sfert de oră mult mai târziu. Din lunga perioadă a debutului, am rămas cu amintirea adâncă, obsedantă a așteptărilor febrile la chioșcul de ziare până soseau revistele literare (măcar atunci soseau!), a grabei cu care le cumpăram și le răsfoiam cu fundul pe prima bordură, nerăbdând să ajung cu ele acasă, a tușului care-mi înnegrea mâinile, chestie pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-mi public volumele de literatură, cele multe și ele, scrise până acum, literatura mea de sertar. Am scris masiv în presă și am publicat puțină literatură mai ales pentru că vremurile teribile pe care le-am intersectat, cu răsturnări și evenimente febrile, fabuloase, care se prind de puține ori într-un destin uman, m-au solicitat și m-au acaparat cu o prioritate și o presiune, pe care nu a exercitat-o literatura, cel puțin în aceeași măsură, scriind la principalele cotidiane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
La 13 noiembrie 1886, era inaugurată calea ferată Bârlad - Vaslui. Hușenii sperau că această minune, numită tren, va trece și prin Huși, localitate așezată la numai 31 km de Crasna. Guvernanții vremii (senatori, deputați, prefectul și primarul orașului) desfășurau o febrilă activitate pentru a aduce trenul „peste deal”. Nu numai atât, ci se dorea chiar prelungirea viitoarei linii de la Huși până la malul Prutului (18 km), de unde mărfurile urmau să coboare cu vase ușoare pe Prut până la Galați. De asemenea, linia să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
argint" după Reagan, cu 184 de "încercări") într-un memorandum transmis Departamentului de Stat, Pentagonului și CIA concluziona că " Fidel Castro este un om care trebuie ucis"! Anii 1959-1962, de la victoria Revoluției la criza rachetelor, au fost ca atare foarte febrili în pregătirea de acțiuni împotriva Cubei și implicit a lui Fidel Castro. La 11 decembrie 1959, în Salonul Oval al Casei Albe, Allen Dulles, directorul CIA supunea președintelui Dwight Eisenhower un plan de măsuri anti-Cuba și anti Fidel Castro, căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de la 1898 până la 1916. Scopul Societății, pentru mine, dispărea față de război și soldatul rănit trecea înaintea oricăror mizerii civile. Am discutat, nu am cedat nici una, dar unanimitatea membrelor fiind de partea mea, dânsa se retrase din comitet. Cu o activitate febrilă, ne puserăm pe lucru la instalarea serviciului de primire a răniților, cu etuva și vestiarul într-o clădire anexă, legată de spital prin băi și dușuri; sălile de operație, la ambele etaje. Reglementarea serviciului era un model. Doamnele nu meroase
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
plece un soldat la București nu-l lăsa să vorbească cu mine, de teamă să nu-l ademenesc a lua cu dânsul ceva interzis, și nu mă prevenea dinainte...]( Ediția a II-a, 1996, pp. 79-80.) În mănăstire, o activitate febrilă pentru curățenia de sărbători nu numai a caselor, dar mai ales a bisericii... sosirea liei În ziua de 31 martie/13 aprilie, Vinerea Mare, sosi Lia cu automobilul, adusă de același căpitan Moos. Neștiind ora, eram în pădure cu țigănușii mei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că viața poate fi o sărbătoare necurmată: piese desperecheate de mobilier scump, fragmente de goblenuri, porțelanuri, statuete, lampioane îmbrăcate în mătăsuri, dantelării îngălbenite, un bric-à-brac în mijlocul căruia scriitoarea, ascultând necontenit muzică la un radio el însuși o relicvă, așternea zilnic, febril, zeci de pagini. Se adunau teancuri în dreapta ei: povestiri, memorii, romane. Ce se vor fi făcut, ce va fi cu ele? Nu știu. Pe o carte a ei, dăruită cândva, citesc aceste rânduri: „...cu amintiri frumoase din viața care a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mare consumator de teatru și film, de fapt, ca mare consumator de produse artistice din oricare gen, sub îmboldirea unei apetențe culturale, a unei bulimii culturale, mai bine zis, intrate în legendă. Mulți l-au evocat în postura de frecventator febril, și parcă ubicuu, al librăriilor, al anticariatelor, al magazinelor de discuri, al muzeelor, al sălilor de teatru, de concerte, de expoziții, al cinematecii, al bibliotecilor publice etc. etc., din anii când devenise un scriitor cunoscut. Iar unii au și legat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
după câte-mi amintesc, un post de redactor la o editură. Strada Naipu 20 Mitizat încă din timpul vieții, Nichita Stănescu a devenit, îndată după moarte, eroul (sau victima?) unei abundente publicistici hagiografice, adevărată industrie. Numeroșii idolatri nichitieni au compus febril vrafuri de „mărturii“ închinate zeului lor, sumedenie de amintiri și portrete marcate mai toate de accente emoționale și cultice. Destulă lume privește cu neîncredere producția de această factură, considerând-o lipsită de relevanță pentru că nu are spirit critic, cum și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
au fost dislocate de boala din anii din urmă, când Mihalaș era torturat de angoase și insomnii. În vara lui 1986 s-a petrecut un reviriment-surpriză al poftei de-a scrie, după ani lungi de inapetență. Mihalaș scria tot timpul, febril, frenetic, poezii și studiul despre jurnal. Ca niciodată înainte, își suna prietenii spre a le citi ce compusese în acea zi și le cerea părerea. Urmăream cu bucurie această ebuliție, dar și cu teamă, pentru că simțeam că era vorba de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de orgoliu acest Consiliu, respingând propunerea unei întâlniri cu Ion Iliescu. Întâmpina, în schimb, cu vii aplauze pe colegul recuperat Virgil Tănase, ivit abrupt, pentru o clipă, în chenarul ușii de la intrare. O preocupare a tuturor în climatul acela de febrile activități era de-a găsi oamenii cei mai potriviți să slujească interesele scriitorimii în condițiile noului curs. Ei trebuiau să fie neapărat energici și doritori de schimbare, deținători de prestigiu literar și necompromiși politic, nepătați de colaboraționism cu abia doborâtul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o așteptare încordată, în timp ce Teodor Manea și-l domina pe al său într-un fel care calma, care aducea liniște. Astfel îl vedea pe marele librar brăilean Ury Benador, vorbind în plus despre căl dură, blândețe și omenie, într-o febrilă și patetică dedicație așternută pe prima filă a unui exemplar din Subiect banal, aflat în posesia mea de mulți ani. Transcriu: „D-lui Teodor Manea, nu, nu «domnului», ci prietenului, omului de caldă, frățească omenie, și pentru copilăria petrecută sub
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
știință, ceea ce îl face pe Eminescu să creadă (să se convingă) că un intelectual atent la imperativele timpului trebuia să se îndrepte spre știință, filosofia teoretică găsindu-și loc doar în școli. Ilina Gregori descrie pe larg toată această ambianță febrilă de modernizare, ce o îndreptățește să atragă atenția asupra rejudecării etichetei de romantic târziu a poetului: "Cum să repetăm formula standard "romantic târziu" și să-i reiterăm conotațiile inadaptare la ritmul istoriei, anacronism, decalaj în raport cu "ora" culturii occidentale etc. când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]