2,317 matches
-
ușor al valurilor și țipătul pescărușilor. Acum urma să rămân numai eu cu luna cea mare și strălucitoare ca un taler de argint. Iat-o! Mândră, luna se oglindea în mare ca într-o oglindă uriașă și strălucitoare. Ca un felinar imens, își împrăștia peste tot pulberea de lumină argintie. Stele sclipitoare au început să apară pe cer. Apar, încet-încet, Carul Mic și Carul Mare. Luceafărul a apărut primul lângă lună pentru a-i ține de urât. — Lună, nu te plictisești
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
haosului ce ne împresura din toate părțile. Eram îngrozit de faptul că băieții buni se dovediseră a fi de fapt băieții răi. Pe toată strada Evergreen, marinarii spărgeau vitrine, iar pușcașii marini în uniforme albastre făceau praf în mod sistematic felinarele, pentru a se putea desfășura în voie la adăpostul întunericului. Uitând de rivalitatea dintre ei, soldații și pușcașii marini răsturnau împreună mașinile parcate în fața unei vinării, în timp ce pe trotuarul de vizavi tinerii recruți din marină, îmbrăcați în maiouri de bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trebuie să li se bage mințile-n cap. Crezi că-i atât de simplu, băiețaș? — O să am eu grijă de asta. Bătrânul chicoti amuzat. Am coborât de pe verandă și m-am întors la datorie, lovindu-mi ușor bastonul de picior. Felinarele erau de-acum sparte toate și era aproape imposibil să-i mai deosebești pe mexicani de militari. Asta mi-a oferit o rezolvare elegantă a dilemei mele. Eram gata de atac. Apoi m-am auzit strigat din spate, „Bleichert!“, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sări afară, iar tipul și se scărpină pe gât cu partea boantă a ei. — Finito! Am ieșit pe ușa din dos, nimerind pe o alee. Mă temeam pentru soarta lui Lee. Doi bărbați în costume sclipitoare frecau menta sub un felinar. De cum m-au zărit, au început să-și târâie picioarele, cu privirile pironite în pământ, de parcă murdăria de pe jos ar fi devenit dintr-odată fascinantă. Am rupt-o la fugă. Scrâșnetul pietrișului din urma mea îmi spunea că ăia doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de parcă murdăria de pe jos ar fi devenit dintr-odată fascinantă. Am rupt-o la fugă. Scrâșnetul pietrișului din urma mea îmi spunea că ăia doi alergau după mine mâncând pământul. Aleea dădea în intersecția dintre strada ce ducea în cartierul felinarelor roșii și un drum de țară ca vai de el, ce dădea spre plajă. Alergam de-mi sfârâiau călcâiele, umerii mi se frecau de gardurile ogrăzilor cu orătănii, iar câinii se smuceau în lanț, vrând să mă muște. Hămăitul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
față Însemna câțiva metri pătrați de iarbă, străjuiți de trandafiri ofiliți. Câteva petale firave atârnau Încă de capetele florilor: ploaia le scuturase pe toate celelalte. Zăceau Într-o grămăjoară udă la baza tufelor, având o nuanță maronie bolnăvicioasă În lumina felinarelor. În mica anexă pe post de garaj de alături era un Renault Clio roșu-Închis. Logan Îl puse pe șofer să parcheze după colț. — Bine, le spuse agenților, desfăcându-și centura de siguranță, o vom lua ușurel. Voi doi mergeți În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
am pomenit zburând spre valurile depărtării, alături de fluviul sclipitor... maluri și vârfuri de stânci nesfârșite se amestecau în fața mea ca într-un vârtej infinit de galaxii, sori și ramuri de drumuri... pe o stâncă a unui munte am zărit un felinar prăfuit care aștepta răsăritul. Încotro zbori? a strigat spre mine flacăra de dincolo de sticlă, din colțul său. Încolo, i-am răspuns arătându-i orizontul. Ia-mă și pe mine încolo, poate mă aprind din nou... Dar poate ai alt drum
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și eu ca tine, ce bine-ar fi... însă eu am flacăra aproape stinsă... eu sunt ca o corabie fără pânze, m-am stins fără să mă mai aprind... Dar de ce te-ai stins? m-am mirat eu aterizând lângă felinar pe stâncă. Nu știu... am fost o flacără foarte intensă, am stat multe secole în felinarul acesta și pe vremuri mă aflam undeva în vârful unui far, la malul oceanului... luminam drumul pentru vapoare și semnalizam stâncile din zonă... dar
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ca o corabie fără pânze, m-am stins fără să mă mai aprind... Dar de ce te-ai stins? m-am mirat eu aterizând lângă felinar pe stâncă. Nu știu... am fost o flacără foarte intensă, am stat multe secole în felinarul acesta și pe vremuri mă aflam undeva în vârful unui far, la malul oceanului... luminam drumul pentru vapoare și semnalizam stâncile din zonă... dar a apărut eclipsa de soare și mi s-a cam stins flacăra. A venit și furtuna
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
undeva în vârful unui far, la malul oceanului... luminam drumul pentru vapoare și semnalizam stâncile din zonă... dar a apărut eclipsa de soare și mi s-a cam stins flacăra. A venit și furtuna și m-a aruncat aici, cu tot cu felinar. Acum aproape nici nu mai văd bine prin sticla asta prăfuită și zgâriată de vremuri... Cred că din cauza asta... Mi-a luat întunericul energia. Mi-am risipit resursele și nu mai știu să ard. Asta fac de atunci: aștept și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și să încerci. Și să nu abandonezi niciodată lumina... să ai întotdeauna legătura aceasta esențială cu arborele universal de lumină. Atunci poți zbura... Acesta e adevărul absolut, crezi tu? Adevărul absolut este arborele universal... Am deschis ușa de sticlă a felinarului iar flacăra s-a concentrat, a pâlpâit mai intens și deodată i-au apărut niște aripi de lumină, ca niște ramuri incandescente... Atunci eu mi-am luat zborul, iar ea a sărit afară din felinar și s-a înălțat după
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
deschis ușa de sticlă a felinarului iar flacăra s-a concentrat, a pâlpâit mai intens și deodată i-au apărut niște aripi de lumină, ca niște ramuri incandescente... Atunci eu mi-am luat zborul, iar ea a sărit afară din felinar și s-a înălțat după mine, încântată de a se desprinde de stâncă. A devenit un fel de pasăre minusculă, ca un colibri sclipitor. Cred că știu ce-mi lipsea până acum! a spus entuziasmându-se și înălțându-se înspre
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
lumină a arborelui infinit. Iar frigul poate să te facă să uiți rostul vieții, să-ți dea impresia că nu mai ai motiv să mergi înainte, poate să-ți alunge lumina din suflet. În plus, atunci când ai eliberat speranța din felinarul ei și ai lăsat-o să zboare spre soare, ai lăsat-o să ți-o ia înainte, în loc să zbori tu în fața ei. Ai inversat direcția, fără să-ți dai seama. Asta a avut drept efect faptul că ai descoperit pâlnia
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
înainte, în loc să zbori tu în fața ei. Ai inversat direcția, fără să-ți dai seama. Asta a avut drept efect faptul că ai descoperit pâlnia inexistenței, în loc să ajungi la izvorul vieții... Atunci n-ar fi trebuit s-o las afară din felinar?... Ba da, dar ar fi trebuit să zbori mai sus ca ea... Altfel, ajungi aici. Bine, și acum ce e de făcut? Cum să plec de lângă clepsidra asta? Libertatea a plutit pe deasupra filtrului îndreptând făclia sa prin aer, undeva deasupra
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
niște încântătoare străduțe pietruite înainte să intre într-un bistro parisian ca să mănânce niște cartofi franțuzești și să bea Coca-Cola Light. La momentul acela vor fi petrecut ceasuri întregi împreună, poate chiar se vor fi sărutat sub unul din acele felinare romantice din fier forjat — un sărut delicat, moale, șoptit, fără limbă și deloc apăsat ca să invite mai departe. Da, ar fi ideal. El o conduse la liftul mic, ascuns într-un ungher întunecat din hol, unde se trase într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tu! Eu nu sunt eu! Și sărmanii ăștia copaci sunt oare ei înșiși? Le cade frunza mult, mult mai devreme decât fraților lor de la munte, și rămân oase goale, iar scheletele acestea își proiectează umbra scurtată pe pavaje sub strălucirea felinarelor electrice. Un copac luminat de lumina electrică! Ce ciudată, ce fantastică vedenie cea a coroanei lor când arcul voltaic le conferă aparența metalică! Și aici, unde brizele nu-i leagănă...! Bieți copaci cărora nu le e dat să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o abordez, nu aș fi avut niciodată tupeul să merg la petrecere dacă aș mai fi servit la mese și aș mai fi condus taxiul. În timp ce mă plimbam în acea seară pe Broadway, prin aureolele de ceață care coborau dinspre felinare, ascultând scârțâitul cauciucurilor pe carosabilul ud, încă mai aveam îndoieli. Nu știam pe nimeni altcineva în afară de bărbatul de la cursul despre proprietățile imobiliare, la care mergeam în sfârșit, și nici pe acela nu-l cunoșteam prea bine. Urma să fie plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ramurile stejarilor, ale ulmilor și arțarilor ascundea lumina stelelor, și de ambele părți ale străzii case întunecate dormeau în tăcere, copleșite de căldura verii. Umbrele noastre gemene se revărsau dinspre picioare, se alungeau firave când lăsam în urmă lumina vreunui felinar și apoi se micșorau la loc când pășeam sub lumina altuia. —Azi am auzit cel mai caraghios lucru. Vocea ei era atât de slabă încât abia dacă tulbura tăcerea nopții. —Ce ai auzit? O fată din tabără îl cunoaște pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să dispară înaintea noastră și să se întindă în spate. I-am spus că poate nu a înțeles bine. Vocea ei devenise mai puternică, dar avea un ton ușor iritat. Sau că poate vorbea despre altcineva. Stăteam chiar sub un felinar acum și umbrele noastre dispăruseră. Și-a ridicat chipul spre mine. Chiar deasupra nasului mic și cârn, despre care nu știam pe atunci că fusese modificat în urma unei operații, pe fruntea catifelată, era o singură cută de îngrijorare. Vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ar trebui să glumești despre așa ceva. Sau Harry nu ar trebui. Am continuat să mergem. Eu tot nu spuneam nimic. S-a oprit din nou. —E sau nu e o glumă? M-am întors spre ea. Stăteam exact între două felinare și chipul ei era în umbră. Am sperat că și al meu era la fel. Mi se pare amuzant că îi acorzi atâta importanță. — Bineînțeles că îi acord importanță. —Eu sunt aceeași persoană, în orice caz. —Nu asta e ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am continuat deci drumul prin intrări de case care dădeau În curți dosnice, pline de frânghii cu rufe Întinse la uscat, am mai străbătut câteva alei, după care am ajuns Într-un fel de piață foarte veche, luminată de un felinar spălat de ploaie. Fiindcă Începuse să plouă, nu tare, nu În rafale, aproape fără stropi, era mai mult un fel de pâclă ce plutea În văzduhul care se Întuneca tot mai mult. N-am Întâlnit nici un suflet viu pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ud ca un câine vagabond. Simți că frigul se Întețise și ajunse la concluzia că existau șanse să ningă. Asta Îl făcu să se simtă și mai bucuros. Prin geamul autobuzului, În apropierea pieței Mahane Yehuda, zări la lumina unui felinar un slogan scris pe un zid: ARABII - AFARĂ! Traduse În germană, Înlocui arabii cu evreii și simți cum Îl cuprinde furia. Se autoproclamă pe loc președintele statului și se hotărî la un pas dramatic - În ziua comemorării masacrului de la Deir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înțeles deloc privirea aceea. Apoi fiica noastră a plecat În armată, iar acum un an - și băiatul. A fost primit În orchestra armatei. Casa s-a golit. Ne culcăm la zece și jumătate aproape În fiecare seară. Lăsăm un singur felinar să lumineze grădina noaptea. În curte ne așteaptă cele două mașini, nemișcate sub acoperișul lor. În afara celor două nopți pe săptămână În care el e de gardă la spital, iar eu stau În fața televizorului până se termină programul. În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
patul cu așternuturi curate Încercă să fluiere printre dinții din față, dar nu reuși. Suntem toți În aceeași barcă, așa spusese colonistul frumușel, și, spre surprinderea sa, Fima Își dădu seama că Într-un fel avea dreptate. 11 Până la ultimul felinar După ce pregăti rufele pentru spălătorie, Fima intră În bucătărie ca să arunce mucurile țigărilor Annettei. Deschizând ușița dulăpiorului de sub chiuvetă, văzu gândacul, pe Troțki, zăcând cu burta-n sus, mort, lângă găleata din care gunoiul se revărsa. Ce Îi provocase moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mărșăluiască În josul străzii, parcă În sunetele unei fanfare militare. Nu Întâlni nici țipenie de om pe străzile ude. Ierusalimul Îi fusese predat lui, ca să-l apere de sine Însuși. Blocurile de locuințe se Înălțau greoaie și masive În Întuneric. Doar felinarele răspândeau o lumină palidă, gălbuie. Numerele slab luminate de la intrările clădirilor se reflectau ici și colo pe parbrizele mașinilor parcate În stradă. Vieți automate, se gândi, vieți comode și realizate, acumulări de bunuri materiale, de onoruri, rutina hranei, banilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]