2,319 matches
-
stabilit prin protaza p. Cadrul contra-factual [Dacă p] din T38 face posibilă o aserțiune publicitară q, comparabilă cu T34. Succesul sloganului Whiskas dovedește că interpretarea unui enunț incomplet nu este o problemă. Cititorii restituie, în mod desigur vag, un context ficțional de tipul Dacă pisicuțele ar putea face cumpărături ele înseși, atunci T34. Totuși, nu restituirea este miza acestui mesaj. Numai afirmația alegerii pisicilor contează, alegere garantată de forma eliptică aleasă. Această "sintaxă afectivă", care ajunge la o contracție a structurii
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
se întinde pe 5 versuri: [DACĂ p (v. 1) > q (v.2) > q' (v. 3-4-5). În schimb, PE URMĂ nu articulează decît propozițiile q și q': [q < PE URMĂ > q']. Vedem clar diferența dintre DACĂ ipotetic care introduce o protază ficțională la condițional și anunță o apodoză tot la condițional care se întinde de la q la q', și organizatorul temporal PE URMĂ, a cărui funcție este mai mult aditivă decît argumentativă. Utilizările și frecvența conectorilor variază în funcție de genurile discursului. Textele juridice
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
întări o inferență, fie ca un contra-argument. În această categorie intră atît conectorii argumentativi și concesivi (dar, totuși, cu toate acestea, desigur, însă...), cît și conectorii explicativi și justificativi (căci, pentu că, deoarece, din moment ce, dacă atunci...), dacă ipotetic real și ficțional, cînd ipotetic real, precum și mărcile simple ale unui argument (chiar, de altfel, în plus, nu numai...). Asocierea dintre o componentă argumenativă și o asumare enunțiativă este sensibilă, de exemplu, în rolul conectorului din moment ce de la începutul unui cîntec de-al lui
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
teoria actelor de discurs. Relația lor cu aserțiunea este departe de a fi bine definită și este necesar să trecem printr-o redefinire a asertivelor (despre care am vorbit la sfîrșitul cap. 3, § 5), la fel de valabilă pentru construcția lumilor textuale ficționale, cît și factuale. Dacă considerăm că scopul interactiv al enunțurilor asertive este să împărtășească o credință, să-l convingă pe destinatar de consistența unei reprezentări discursive (Rd), putem spune că un asertiv nu vizează atît să fie conform cu o stare
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fel încît lumea să fie văzută de destinatar conform cu credința emisă de locutorul-enunțător. J.-B. Grize numește acest fapt "modelarea mutuală a unei lumi comune prin mijlocirea unei acțiuni conjugate" (1993: 335). Aserțiunile narative, descriptive, argumentative și explicative factuale sau ficționale, mai degrabă construiesc reprezentări schematice ale lumii decît se adaptează la ea, iar stabilirea unei credințe împărtășite nu este scopul ultim al acestor aserțiuni. Scopul lor ultim este, ca și cel al directivelor, un scop de acțiune: să împărtășească o
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
textului, vom observa că acest paragraf la PR se opune cu certitudine urmării, dominate de IMP și PS, dar înterg textul ține de aceeași enunțare distanțată. Diferența majoră rezidă în faptul că temporalitatea regimului "istorie" este un trecut real sau ficțional și că validitatea enunțurilor acestui regim enunțiativ este limitată la spațiul-timp al diegezei. În schimb, validitatea enunțurilor la PR de definiție și la PR gnomic este deschisă, ea acoperă în aceeași măsură trecutul și prezentul sau viitorul. Această omnitemporalitate ne
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
avea să/era să vă dea de știre]), a COND (T76: Cenușăreaso, ție nu ți-ar plăcea să mergi la Bal?) și COND optativ perfect (T54: Dar tot acea privire, ce jale-ar fi adus!), timp de bază al lumilor ficționale anticipate autonome: Sub-sistemul <4>: LUMI TRECUTE (reale sau fictive) DIEGETIZARE AUTONOMĂ MOD ENUNȚIATIV NONACTUALIZAT Origine "istorică" a unui DEIXIS SECUNDAR PE VREMEA ACEEA ERA ODATĂ Privire retrospectivă (MmcP1) (TA) Privire prospectivă t-x t-1 IMP și PS t+1
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
s-ar fi putut prea bine să-și aibă satirii sălaș, ascultase întortocheate istorii, pe care le primise întocmai cum primea și realitatea, fără a cerceta dacă-s adevărate sau false. (1983: 157) Aceste istorii primite și incertitudinea valorii lor ficționale sau reale stau în inima concepției antice despre poezie. Poetul este cel care (re)transmite cîntul și întîmplările auzite atît în tîrguri, cît și în locurile pe unde hălăduiesc creaturile mitilogice. Lumea apropiată a tîrgului și lumea îndepărtată a munților
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
e percepută în ipostazele ei virginale, în clipa stând să se nască, clipă ce se repetă și se repetă cu fiecare lucru în parte. Oprită acolo, in statu nascendi, uitând ce urmează să devină, lumea este nedefinitivă, continuu definibilă. Deplasarea ficțională a lucrurilor și a mea printre lucruri este felul meu neserios de a fi. Începuse războiul. Am și uitat că sperasem, cu o zi în urmă, că până seara părăsesc spitalul. Dacă până atunci privisem cu oarecare detașare situația, de
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
însângerată, făcut în câteva rânduri, agrava și mai mult situația. Ușoare compensații aduse de infantilul desen: mustăți și barbă din mătase de porumb, ochi din cărbuni, gură strâmbă din așchie carbonizată, nas dintr-un morcov și urechi din ciuperci, suprapus ficțional și într-o dispoziție jucăuș- umoristică peste imaginea reală de pe cer. A doua operație de extirpare a tumorilor fusese făcută. Începuse ciclul al doilea, de trei săptămâni, de radioterapie, asociată tratamentului cu citostatice. Programul meu zilnic fusese articulat în liniile
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
alternativ la cel oficial. Acest canon s-a realizat tocmai pe baza acestor cărți trimise în ciuda tuturor riscurilor. A.S. Dumneavoastră despre Jurnal în Nicolae Steinhardt și paradoxurile libertății: "Avatarurile politice ale Jurnalului fericirii se constituie într-o narațiune (vai! deloc ficțională) mult mai complexă, mult mai labirintică". Ce este, totuși, ficțiune în Jurnal? Este ficțiune în Jurnal? G.A. Bine, asta e o problemă generală legată de jurnal. După cum se știe, jurnalele au fost considerate mult timp "literatură de frontieră", sintagmă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de adus în contemporaneitatea politică. În orice caz, această literatură, valabilă estetic, a dat naștere unui tip special de receptare, care, deși se revendica de la criteriul estetic (pe care îl opunea grilei propagandistice), căuta alte valori și "adevăruri" în operele ficționale. De aceea, interpretarea de azi nu are cum să nu țină cont de acest factor ideologic, determinant nu doar în nașterea operei, ci și în cristalizarea tradiției hermeneutice. Cei cinci autori care semnează în cadrul acestui capitol al cărții sunt comentatori
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
el însuși o operă în sine, de o valoare literară cu nimic mai prejos decât celelalte scrieri ale sale. Fără a fi un calofil, epistolierul deține formula magică a verbului care deschide calea regală a literaturii, instituind ad hoc universuri ficționale, cu o spontaneitate uimitoare. Iar spiritul său, fremătând în prodigii, revarsă asupra cititorului un torent: aforismele, paradoxurile, reflecția tăioasă, judecata subtilă, nuanțând până la infinitezimal, calambururile, meditația gravă și fandarea ironică se întâlnesc peste tot, în câteva pagini, uneori concentrate într-
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a lui Ion D. Sîrbu, se vădește a fi o veritabilă "anatomie a suferinței", mascată ingenios în haina verbului sclipitor. Gary (cum îi spuneau prietenii) a scris cu pasiune, toată viața, epistole, fără a neglija însă creația literară propriu-zisă, opera ficțională. În studenție trimite scrisori, cu predilecție, femeilor (Ștefaniei Dorn îi expediază, după propriile mărturii, peste două sute), pe care le va fi sedus cu șarmul său irezistibil, evocat de Viorica Guy Marica într-un "portret al scriitorului la tinerețe"4. Aceste
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prezentându-i ca adevărată o perspectivă proprie asupra vieții și asupra literaturii, or istoria științei a demonstrat în atâtea rânduri că adevărul este relativ. Promite să fie un ghid extraordinar prin labirintul textului și omite câteodată finalitatea oricărei incursiuni în ficțional: literatura trebuie să fascineze. De aceea, dincolo de metodele utilizate, critica literară își păstrează caracterul predominant eseistic, reprezintă un punct de vedere care nu trebuie absolutizat, dar are meritul de a readuce în prim-plan aspecte ale universului literar care altfel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în condițiile în care societatea le oferă o deziluzionare, le impune un refuz al miturilor respectate de generațiile anterioare. Scriitorii aceștia au însă meritul deosebit de a descoperi în căutările lor și de a defini noi modalități de abordare a universului ficțional sau de a le aduce în prim plan pe cele considerate, până în acel moment, marginale. Sunt ceea ce francezii numesc géneration désenchantée, o generație care și-a pierdut idealurile sau le trăiește având concomitent conștiința inutilității lor, a faptului că aceste
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sunt, de multe ori, suficient de relevante atât timp cât se înțelege că ele nu trebuie absolutizate. E motivul pentru care chiar Thibaudet sublinia caracterul eclectic al unei generații, care presupune divergențe de opinii, chiar un mod diferit de raportare la universul ficțional. O perioadă comună a debutului poate să fie relevantă atât timp cât suntem conștienți de flexibilitatea mediului literar și de posibilitatea apariției abaterilor de la regulă. Într-adevăr, în cazul unor scriitori, debutul în volum nu e decât o amânare, rezultatul unor acumulări
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cedeze și este întotdeauna greu de anticipat modul în care va reacționa în astfel de condiții și care sunt efectele stărilor de panică. Nu știm dacă Ion Caraion, semnând Anatol sau Artur, își deosebea notele scrise pentru Securitate de scrierile ficționale sau de pamfletele inofensive în alte vremuri, dacă a dorit să provoace suferință sau nu și, în consecință, informațiile pe care le putem obține printr-o lectură a lor și chiar prin contextualizarea lor sunt, poate, corecte, dar parțiale. Toate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cum rudele care nu-și amintiseră de el cât fusese "în viață", trimit pachet pentru ca prietenii să aibă din ce-i face pomană. Uimește la Dimitrie Stelaru capacitatea de a-și face rolul până la capăt, de a transgresa granița dintre ficțional și nonficțional, un exemplu în acest sens fiind și jocul verbal care-i caracterizează și corespondența nu numai poezia. Proiecția în absolut și autoironia par să facă parte din stilul caracteristic scriitorului. Fragmentele de corespondență publicate de Nicolae Scurtu reflectă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întâlnirii cu ilimitatul sau cu inspirația. Se conturează astfel nimicnicia omului, a creatorului care nu-și poate alege momentul evoluției. Feminitatea se caracterizează prin aceleași contururi difuze. Uneori femeia nu capătă nume, alteori numele, fie că reflectă realitatea sau domeniul ficțional, rezonează cu ciudata rețea de simboluri în care este integrată proiecția lirică a acesteia. Sub impactul tragediilor individuale, al obsesiei (deloc nejustificate) a bolii care se dovedește adesea mortală, se conturează portretul celei care e aproape trecută într-o altă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se ordonează piesa de teatru. Tehnicile anunță literatura postmodernă din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Se utilizează, într-o manieră poetică, modalități pe care le foloseau și prozatorii europeni pentru a sugera construcția de hârtie, fantoșă specifică ficționalului - fie metafora magicianului ca la John Fowles, fie cea a vocii ivite din ceață pentru a face ordine într-o lume pe care dumnezeu și diavolul și-o dispută fără să știe că ei înșiși sunt personaje, ca în cazul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ea prezentă în aceste oscilații în definirea tabloului, reafirmându-se astfel inconsistența lumii. Aceeași tehnică a ironizării se regăsește și în Moment solemn. Se creează întâi un spațiu nedefinit, "undeva în China Meridională". Neprecizarea coordonatelor duce la anularea limitelor dintre ficțional și nonficțional. Totul e proiectat într-un fel de mitologie personală în care binele și răul se confundă. Exotismul este ironizat, nu e refugiu și nici nu provoacă mari nostalgii. Crima face parte din banalitatea existenței. Retorismul discursului este subliniat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sens invers parcursul literaturii contemporane, remarcăm o oscilare între lirismul subiectiv și cel obiectiv, între masca impersonalizării și cea a autobiografismului. Optzeciștii preferă un discurs lucid, în care propria biografie funcționează ca pilon al unei structuri în același timp mitizantă (ficțională) și demitizantă (de ridiculizare a clișeelor literare, a platitudinilor sentimentale pentru că numai astfel ele pot fi repuse în circulație)245. Postmodernismul se opune, de altfel, dezumanizării artei și-și propune să-și "centreze atenția pe ființa umană, în datele ei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
către orașele văzduhului/ Și ne vom întoarce mai morți", Maria-Maria. La Dimitrie Stelaru însă biografia este întotdeauna mitizată, refăcută într-un joc înșelător, poetul pare a destrăma și a reconstrui mereu granițele ce separă realitatea sau propria viață de lumea ficțională a creațiilor sale (este extrem de cunoscut episodul anunțării propriului deces în presa vremii ca și refacerea memoriilor la nivel fictiv în Zeii prind șoareci). E un act de sfidare pe care-l regăsim și la Ben. Corlaciu și care își
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lui Constant Tonegaru. Se prezintă inițial un univers halucinant, oniric asupra căruia perspectiva e, în mare parte livrescă ("în patul acesta s-a odihnit un fluviu/ ce purta mirese despletite pe ape"), pentru ca finalul să opereze o ieșire din universul ficțional în cel al fabricantului de iluzii: "Nici mâna mea n-a găsit sânii acelei prințese/ afară de mușchi întins pe stâncă;/ poate că purtând mănușe cu solzi de fier/ n-a găsit sânii prințesei, nu încă." (Proiect abandonat de madrigal). Discursul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]