2,281 matches
-
dată. Cea din urmă este invitată să îmbogățească experiența cinefilă de limbă portugheză adresată publicului român, întrucât cele două țări împărtășesc aceeași limbă vorbită. Filmele selecționate au fost produse în ultimul deceniu și au o abordare de tip documentar sau ficțional al aspectelor de actualitate ale unor țări precum Portugalia, Brazilia sau Angola. Evenimentul cinematografic are astfel titlul alternativ “Zilele filmului în portugheză” deoarece zonele aflate ân centrul atenției cinefililor depășesc granițele doar ale Portugaliei, însă păstrează în comun aceeași limbă
ICR anunță Zilele Filmului Portughez la București by Andries Bianca Emanuela () [Corola-journal/Journalistic/81139_a_82464]
-
pe care îl începusem cu mefiență. Cu o jenă în avans. Criticul e bine să nu se grăbească și să caracterizeze un scriitor înainte de a-i parcurge opera. Chiar dacă, în cazul lui Cezar Paul-Bădescu, autoficțiunea este deocamdată sinonimă cu autosatisfacerea ficțională. Îl voi urmări de acum încolo cu real interes.
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
a dus la explozia socială din decembrie 1989. Se ajunsese la un nivel sub care nu se mai putea coborî. Acesta este însă doar începutul. Urmează o afirmație care îl poate lăsa pe cititor fără respirație: "Literatura pură, poetică sau ficțională, procura atît în anii '50 cît și în anii '90, o ciudată insatisfacție, pînă acolo încît ficțiunea risca să fie considerată suspectă, decadentă sau iresponsabilă și asimilată cu minciuna. Imperativul moral era - și într-o epocă și în alta - angajarea
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
cea mai bună factură al ,țăranului" amestecat printre ,boierii" de la Junimea trebuie să-i spunem adio. Cu rarisime excepții (,magistrul din Cajvana" e una dintre ele), autorii și autoarele care au făcut din sex cheia de boltă a universului lor ficțional urmăresc secretele și secrețiile propriilor personaje cu maximă încordare, cu o neobișnuită gravitate. Bizareriile și perversiunile sexuale sunt descrise cu o răceală clinică și într-un mod pe cât de meticulos, pe atât de artificial, ca și cum mai multe dintre degetele scriitorului
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
Moravec. Inspirat de tezele pionierilor informaticii Claude Shannon (care, în 1948, descrie o cantitate matematică numită ,informație") și Norbert Wiener, experimentul lui Moravec pune aceleași probleme de locație a conștiinței și decorporalizare a subiectivității pe care le ridică și constructele ficționale ale prozatorilor cyberpunk. Considerînd că ființele umane există mai degrabă în forma tiparelor informaționale decît în cea a prezenței corporale, Moravec construiește în volumul său de teorie robotică Mind Children. The Future of Robot and Human Intelligence (1988) un experiment
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
eseurile sale dedicate clanului Caragiale, misterul din care apare și în care dispare mateinul dandy Aubrey de Vere rezonează cu misterul destinelor parcă la fel de impenetrabile ale unor Anghelache, Lefter Popescu și Cănuță. Singurul care se poate situa în perspectiva misterului ficțional este, în opinia lui Ion Vartic, hermeneutul comparatist: “...cred - scrie eseistul - că nenea Iancu face parte dintre creatorii privilegiați în care, uneori, coboară harul și care, atunci, cufundă în inconștientul textelor lor mesaje și revelații transestetice, transindividuale. (Dacă el nu
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
patrie, chiar în cele mai rele timpuri. Mihai Zamfir vădește o asemenea virtuozitate în evocarea rădăcinilor familiale ale propriului personaj, încât nu încape dubiu că adeseori ia în calcul elemente autobiografice. Și bine face, căci astfel răspunde dintr-o perspectivă ficționala avidității pentru fapte concrete a cititorului actual. Dar iată cum sunt evocate/re-imaginate, în tristul deceniu 1980, faptele ce aveau să conducă la mariajul părinților, din anii '30: Rămân câteva clipe tăcuți, cuvintele s-au săpat în ei, băiatul o
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
mai evident aici decât în alte romane) e de identificat într-un soi de emfază problematizantă vizibilă imediat în lipsa de variație stilistică. Prozatorul se ia prea în serios chiar când subiectele sunt frivole, nereușind să-și calibreze discursul în funcție de contextul ficțional. Lentilele teoretice transformă cam toate temele din „Femei albastre”, fie că e vorba de relațiile erotice, de înregistrarea atmosferei premergătoare Revoluției sau de scene din cotidianul tranziției - în „cazuri” numai bune de tras întrun eseu. De aici caracterul izolat al
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
proces care a stat la baza romanului lui Dreiser, într-un singur capitol ocupându-se de relația dintre ficțiune și realitate. Opinia autorului, împărtășită până la urmă și de cititor, este că, uneori, faptele reale sînt mai interesante decît variantele lor ficționale. Să reamintim pe scurt aceste fapte: în vara anului 1906, doi tineri care lucrau la o fabrică de confecții din Cortland, Chester Gillette și Grace Brown, fac o plimbare pe lacul Big Moose. Într-un loc izolat, Chester o ucide
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
aflat despre proces, a citit presa vremii, a consultat documentele de la tribunal, a făcut câteva vizite de documentare la Cortland și în împrejurimi, iar în 1925 a publicat romanul amintit. Are cartea lui Craig Brandon vreo justificare, raportată la opera ficțională? Răspunsul autorului este afirmativ. În primul rând, ea vine în sprijinul exegeților lui Dreiser, care au căutat să determine în ce măsură romanul este o transcriere a documentelor originare și în ce măsură este creația autorului. Or, lipsa unei relatări exacte a ceea ce s-
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
care intră simultan elanuri jubilatorii și recluziuni încărcate de melancolie. Pictura sa este o continuă negociere între materie și vid, între construcție și disoluție, între întuneric și lumină, între încredere și dezabuzare. Mihai Percă nu pictează pentru a crea spații ficționale ca alternativă la un real frustrant, ci încearcă să demonstreze, fără nici un fel de pisălogeală didacticistă, că orizontul creației nu este o victorie definitivă asupra dezordinii constitutive a propriei noastre ființe, ci intervalul enorm dintre existență și neant. O lume
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
prim-plan, de unde își propune să „reconstituie într-o manieră austeră, minimalistă, conversații banale cu oameni obișnuiți". Principiul are mai degrabă valențe de iluzionare, căci, dincolo de substratul preluat din realitate, în construcția textelor scriitorul întrebuințează adjuvanți sau „deformanți" de ordin ficțional sau speculativ care invadează și subminează non-fictivul relatării jurnalistice. Textul devine rezultatul unei munci precise care ordonează un ansamblu de artificii, ce fac imposibilă inocența, naturalul sau transparența totală, trădând astfel fragilitatea formulei postulate de Truman Capote. Volumul are trei
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
evenimente. Primul l-a constituit "scandalul" pe seama filmului Fratele trădat. Pelicula, coproducție franco-maghiară, realizată cu fonduri ale Uniunii Europene, se "remarcă" printr-o submediocră calitate artistică. La limită, ceea ce șochează în acel film e nu atât mesajul, oricum de ordin ficțional, ci mai ales execrabila susținere formală. Practic, realizatorii "au mințit" neconvingător, în ciuda eficienței lobby-ului maghiar care a determinat postul TV5 să reia pelicula de trei ori în două zile, fapt destul de atipic pentru politica de programe a canalului respectiv
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
că, asemenea lui Dostoievski însuși acționează în faze succesive: întîi meditează, apoi evocă, cu alte cuvinte, sînt întîi filozofi, apoi scriitori. În fine, ultima parte este de-a dreptul delectabilă și ar putea fi citită foarte bine și în cheie ficțională, ca o veritabilă poveste, cu doi iluștri necunoscuți. Privită în ansamblu, cartea lui Ion Ianoși este memorabilă, dincolo de toate celelalte calități ale sale, mai ales prin faptul că ne oferă un profil al "personajului" Dostoievski pentru că reușește să creioneze în
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
muzicală ca operă-de-povestit, comportă și o funcție de călăuzire într-un mod al gândirii muzicale, instrumentabilă printr-o narațiune verbală. O atare călătorie (prin verbalizare) nu constituie o experiență de ordin performativ, întrucât nu țintește către dobândirea competenței de a semnifica ficțional, ca și cum Fmz ar fi proiectul/baza de ilustrare a narațiunii, ori invers, aceasta s-ar propune drept referință simbolică în parcursul Fmz. Narațiunea verbală ni se propune ca mod de amplificare valorică a audiției, inițiindu-l pe auditorul Fmz în
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
o extremă delicatețe, cu substrat, bănuim, religios, a schimbat numele actanților, începând cu cel propriu. Denumindu-se Dinu Rogojină, dl Stroescu-Stînișoară își ia ultima distanță față de destin. Cititorului tânăr, modificarea îi poate cel mult naște suspiciunea și a unei intruziuni ficționale, cu toate că lui numele reale ale personajelor nu i-ar fi putut, oricum, spune mare lucru. Ceva mai altfel stau lucrurile cu lectorul vârstnic care, dimpotrivă, se simte cumva frustrat, ca unul ce ar fi putut cunoaște pe unul sau pe
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
sale au în comun structura binară: ,,jurnalul" textului alăturat textului propriu-zis dar și problematica dublului, a ,,gemenilor", (,,Les Instruments des ténèbres" a obținut Prix Goncourt des Lycéens în 1996 iar în 1997 premiul Livre Inter), juxtapunerea evenimentelor reale cu cele ficționale (,,L'empreinte de l'ange), clivajul dureros al existenței unei artiste ce trebuie să aleagă între familie și creație (,,La Virevolte"). Interesant este că personajele acestui ultim roman se regăsesc, printr-un procedeu de factură balzaciană, în recentul ,,Dolce agonia
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
al frazei care poate evolua - ca la Arghezi - în deplină autonomie artistică, sunt făcute aici să comunice, să câștige sau să piardă împreună. Ambele îmi par afectate, în romanul de față, de tendința manifestă a autorului de a impune lumii ficționale, prin naratori obedienți, propriile convingeri socio-politice. Un hingher decedat și un general mânjit de sânge, o doctoriță apetisantă și un autopsier de morgă, o mamă îndurerată și doi copii care fac drăcii în clopotniță, un prefect pe nume Eugeniu Ioan
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
două cărți au chiar subtitlul Jurnal), unde ființa fragmentată încearcă să se regăsească în cioburile unui real, la rîndu-i fragmentat. Nu întîmplător, personajul primei proze din Omul din gard vorbește despre incendiul din creier care deplasează "intriga" spre zona pactului ficțional ("o fierbere continuă, sub presiune", cum spune naratorul textului). Val Gheorghiu își iubește personajele și lumea lor cu pasiune, protector, violent protector, pentru că, iată, ele reprezintă lăuntrul său: nimic nu putem înțelege fără iubire, spune un personaj, în urma lui Marin
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
cărții apar, ca un laitmotiv, obsesia apartamentului confiscat de autoritățile comuniste la plecarea din țară a autorului și discuțiile imaginare cu Alex, un personaj care moare încă din primul capitol. Se poate spune, într-un fel că acestea sînt elementele ficționale (?) conferă cărții statutul de roman. Totul este vag, greu de definit în această carte a tuturor interferențelor posibile, începînd chiar cu titlul, despre care nu poți spune cu precizie dacă se referă la omul postmodern (o viziune a "omului recent
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
o poveste. Adică roman. Eludînd rigorile biografiei tradiționale și răsturnînd strălucirea confesiunii. Amestec realitatea cu ficțiunea ca să comentez drama științelor postmoderne. O bio-ficțiune ingenioasă care sparge barierele dintre genuri. Un roman bazat pe fapte reale, nu o biografie cu petice ficționale. Ce se întîmplă cînd scrii un roman plecînd de la mărturii? Sugerezi multiplicitatea realității". Este limpede că Logica postmodernului nu este un roman în sensul tradițional al termenului. Personajul central este unul implicit, care există doar prin selecțiile pe care le
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
iar „societatea românească ultramasculinizată și cam mitocană” iese prost din comparația cu cea americană. Prozatorul îi dăruiește valențe nenumărate, dar o și controlează în funcție de proiectul său. Și o face cu evidentă voluptate, profitând de dreptul absolut al proprietarului de teritoriu ficțional. Nu are importanță cât de masivă e inspirația din realitate, dacă au ori nu corespondent real personajele. Ceea ce-l atrage e puterea ficțiunii de a țese covorul după bunul plac, cu desene când geometrice, când scandalos îmbârligate și contradictorii. Îmi
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
să surprindă specificul locului, cu oamenii și viața sa, cu dilemele identităților naționale și culturale, cu problemele legate de multiculturalism, de felul în care civilizația colonizaților a fost folosită în favoarea colonizatorilor sau de felul în care s-a construit discursul ficțional pentru a justifica dominația colonială. Ceea ce se respinge ferm în aceste teorii este distincția Occident/Orient, conform căreia vesticii ar fi "superiori" prin tehnica lor mai avansată, prin administrația și armata mai bine puse la punct, prin cultură și raționalitate
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
al morții devine astfel, aici, singurul instrument de protejare a vieții!), pînă cînd ambarcațiunea (cu nume simbolic) Rachel, „aflată în căutarea propriilor copii dispăruți", îl găsește „și îl primește la sîn ca pe oricare altul dintre orfanii acestei lumi". Deși „ficțional" și „limitativ" în percepțiile sale, precum toți naratorii, Ishmael are o funcție - ontologică, s-ar putea spune -supremă. Prin el, istoria își continuă cursul. În afara conștiinței lui receptoare, realitatea extraordinară a eforturilor lui Ahab nu ar mai avea nici un sens
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
temele celor șapte romane ale sale se revedică genului „polițist”, accentele cad în altă parte. Și anume, pe calitatea literară a textului și pe forța de expresie a personajului titular, în care identificam o nouă formulă de construcție a eroului ficțional. Mulțumit că Philip Marlowe îmi oferea, aproape pe tavă, probe pentru a-mi susține teza, n-am insistat asupra contextului mai larg care i-a premers existența. O fac acum, în câteva note marginale, sperând că aceste precizări nu-l
Hard-boiled by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5197_a_6522]