5,250 matches
-
Cântec din exil), C. Negri (Cântec popular), G. Crețeanu (La junimea română), C. Negruzzi (Eu sunt român). Evidențiind caracterul net popular al culegerilor lui V. Alecsandri, K. descrie, în notele explicative, propriul mod de lucru, care ținea seamă de imperativul fidelității față de versul românesc, dar recurgea și la prelucrări libere. Cu excepția lui Mihu Cobilu, transpusă în proză, variantele baladelor sunt realizate „după original într-o formă metrică”, traducătorul străduindu-se să respecte atât construcția versurilor, cât și conținutul semantic. K. nu
KOTZEBUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
imaginat) al supunerii reale de care mai toți se simțeau vinovați mai recent sau în epoca totalitară. Să admitem totuși că nimic nu-i scandalos în acest exercițiu. Povestea biografică nu a exprimat și nici nu va exprima vreodată cu fidelitate realitatea vieții, care nu-i decât un pretext pentru o fabulă. Identitatea biografică și identitatea actuală nu coincid decât acum (adică în prezent) și aici (adică într-un context bine circumscris). Dincolo de prezent și de context, identitatea biografică adună alte
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Cercul, Izvorul, Clepsidra, Luminișul, sau implicit, dimensiunea filosofică e prezentă și în „lucruri”. Semnificativă în acest sens este Triciclul Alinei, una dintre poeziile exclusiv „pentru preșcolari”, dar al cărei final înalt este numai „pentru oameni foarte mari”. De semnalat „capacitatea fidelității”, proprie lui M. și în planul valorilor literare (pasiunea sa pentru Cehov sau „obsesia Bălcescu”) și, de asemenea, „corespondențele” între eseistică și poezie; eseul de tinerețe consacrat lui Bălcescu, Tensiunea către prezent, anticipează poemul Bălcescu din Nume (II), așa cum articolul
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
De cele mai multe ori responsabilitatea pentru proiecte ce ar implica întreaga comunitate este percepută a fi a autorităților locale. În acest context și în spiritul tipologiei construite de profesorul Dumitru Sandu, satul Trifești, ca profil cultural, se suprapune cu destul de multă fidelitate peste tipul ideal de „sat izolat”. În cazul de față avem de-a face cu un sat care cultivă modelul comunității închise din punct de vedere social manifestat prin dificultăți de relaționare între membrii grupului local, fapt care afectează direct
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
faptul că polemica jurnalistică este un exercițiu riscant chiar și atunci când operează strict circumstanțial. A comenta starea de lucruri din Biserica Ortodoxă este un lucru delicat, mai ales pentru cei care sunt conștienți de natura tainică a trupului lui Hristos. Fidelitatea, ca și luciditatea, se învață mereu din experiența greșelii. Îmi spun astăzi că paginile sufocate de exasperare n-ar fi trebuit scrise cu sarcasm, dar îmi lipsește înțelepciunea celor desăvârșiți. Dincolo de orice asperități, cred că acest volum s-a născut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
învață mereu din experiența greșelii. Îmi spun astăzi că paginile sufocate de exasperare n-ar fi trebuit scrise cu sarcasm, dar îmi lipsește înțelepciunea celor desăvârșiți. Dincolo de orice asperități, cred că acest volum s-a născut înăuntrul unui legământ de fidelitate față de Evanghelie. Reacțiile adverse „la vedere” m-au mirat așadar mai puțin decât declarațiile otrăvite ale unor „confrați” care au mereu ceva de comentat în privat și foarte puține de spus în public. Această situație confirmă provincialismul endemic al culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care iubesc plimbările prin anticariate. Nu este cazul cu noi, ortodocșii recenți, convertiți de câteva sute de ani la ideologia „toleranței”... N-a ajuns să ne copleșească pocăința pentru trecutul rușinos al Bisericii (pentru mulți, o mamă cu probleme de fidelitate). Nici luciditatea în conversația cu oamenii pe care i-am smintit vreme de decenii și care ne stau astăzi împotrivă. Cum de-am ajuns acolo unde am ajuns? Este bine, ni se sugerează, să aflăm cât mai târziu. Cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o temă de reflecție între alte teme? Conține tradiția altceva decât expresii vestigiale sau reflexe patrimoniale? Putem găsi oare în tradiție un mediu aseptic care să ne protejeze de substanțele narcotice ale culturii simulacrului? Cum se cere apărată nevoia de fidelitate față de „antici”? Cum putem salva definiția tradiției din plutirea incertă în vaporii impreciziei semantice? Tradiția gestantătc "Tradiția gestantă" Când spunem că omul recent este rezultatul polemicii dintre tradiție și modernitate, trebuie să avem în minte câteva lucruri foarte clare. Știm
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ceilalți. Flegmezi mai cu boltă, te înscrii adânc în istoria neamului” (p. 252). Ecranul era saturat de o ploaie de expectorații la Cântarea României - un fel de cântare a cântărilor patriotice. Pentru a înțelege mai bine ororile acestui ritual de fidelitate colectivă, cei mai tineri cititori sunt îndrumați spre paginile 260-262 ale volumului. În stradă, pensionarii privegheau pentru pâinea sau laptele de toate zilele; stătea la coadă chiar și douăsprezece ore, răstimp pentru o bârfă timidă, glume eroice sau poate și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
celor două mari conflagrații mondiale? Într-o țară afectată de contraste paralizante - sărăcie medievală în satele abandonate de tranziție și opulență saudită în marile orașe - este nepotrivit să începi printr-o catilinară ideologică. Biserica are obligația de a-și recâștiga fidelitatea printr-un contract nu atât cu statul, cât mai ales cu cetățenii liberi ai Ierusalimului ceresc, lipsiți de datorii metafizice față de instanța seculară 1. Oligarhiile constituie o realitate pervertită a pieței în care nici căutarea virtuții și nici libertatea persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și modernitate. Modelele romanic, gotic, baroc și sofianic-bizantin pot oferi, pe rând, puternice sugestii teologice despre sensul coabitării urbane. Intelectualii conservatori nu joacă rolul „experților” din proiectul stângist de inginerie socială. Ei trăiesc mai degrabă patosul creativității smerite, supuse regulii fidelității și stimulului constant al triadei Bine-Adevăr-Frumos. O nouă teologie politică trebuie să gândească, în primul rând, urbanitatea creștinismului de mâine. Conservatorismul trebuie să asimileze profund sensul eșecurilor istorice din secolul XX: ruina mesianismelor secularizate, vidul colectivismelor ideologice și dezastrele oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
jocul total care promite cea mai profundă experiență soteriologică a solidarității. Ca într-o formație de jazz, unde sunetul rezultat din suprapunerea instrumentelor oferă personalitate echipei de muzicieni, în jocul de fotbal individualitățile nu apar decât pe fundalul contractului de fidelitate între membrii unui club. Fiecare jucător joacă un pariu cu mai multe instanțe; pe teren, el este într-un permanent raport de evaluare față de el însuși, de coechipierii săi, de adversari, de minge, de condițiile meteorologice, de galeria din stadion
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu-l girează. Darul absolut - nu un cadou, nici un simplu accident neprevăzut - are aparența unei creații ex nihilo. Darul se naște din abundența propriei necondiționări. Marion definește donația pură a darului absolut în termeni de autodonație (Selbstgegebenheit), întâlnind astfel cu fidelitate principiile fenomenologiei vieții tematizate de Michel Henry. Corelatul afectiv al experienței dăruirii pure este suferința sau bucuria - în nici un caz o stare intermediară, marcată de impurități. Donația fenomenologică e croită pe măsura reducției fenomenologice care a refuzat transcendența cauzală sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că a fost botezat cu numele ucenicului cel iubit, Ioan, luând apoi, în chip minunat, numele iubitorului de Dumnezeu: Teofil. Însă dintre toți cei care îl aud, foarte puțini îl ascultă și încă și mai puțini îl urmează. Dincolo de discreta fidelitate a unor ucenici și prieteni nevăzuți, euforia epidermică a asistenților săi cedează cu ușurință unor obligații străine: „Cereți de la mine blagoslovenie atât cât sunt aici” - spunea cândva părintele. Sau: „cuvântul meu e sămânță pe pământ pietros”. Pierdem din vedere că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
toți sfinții (Efeseni 6, 12-18). Metafora paulină a războiului poate să ușureze aici sesizarea dimensiunii ontologice din actul sacramental al mărturisirii; orice creștin botezat în numele Sfintei Treimi aparține unei ecclesia militans. Mărturisirea - ori spovedania - este un gest similar angajamentului de fidelitate matrimonială sau, mai mult, de loialitate ostășească. Promitem, astfel, să raportăm unei conștiințe mai bune, inspirată de „Părintele luminilor” (Iacov 1, 17), toate mișcările din front ale adversarului. A aproxima greșit linia de atac a armatei adverse, a nu recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ucenic al Cuvântului nu are complexul modern al originalității. Angoasa în fața inautenticității nu-l amenință decât pe cel care crede că temporalitatea degradează ontologic valoarea Scripturii. Nu este însă cazul Părinților Bisericii, pentru care originalitatea este doar un exercițiu de fidelitate. În cuvintele Sfântului Augustin, in vetere novus latet et in novo vetus patet (Quaest. in Hept. 2, 73). Scriptura nu se dezleagă printr-o pidosnică ispitire a tâlcuitorului, ci în urma unei prealabile invocări. „Strălucește în inimile noastre, Hristoase Dumnezeule, lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poetică religioasă trebuie să treacă testul consubstanțialității cu liturghia eclezială. În situațiile fericite, „reprezentarea” devine o actualizare a unei prezențe absolute, pe scurt o „re-prezentificare” a unui eveniment care include și depășește istoria. Aici, miza nu este creativitatea productivă, ci fidelitatea spirituală. Cu prețul anonimatului, uzând de paradoxuri și antinomii, artistul caută să facă vizibilă sfințenia netrecătoare a lui Hristos. În acest caz, poetica liturgică nu ne informează despre un personaj pierdut în umbrele trecutului, ci vorbește credinței, nădejdii și dragostei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
asemenea decizie ar echivala cu închiderea ușilor bisericilor creștine în timpul citirii Scripturilor sau al mărturisirii Crezului niceean. Făcând aceasta, Biserica ar renunța la pretenția de adevăr și universalitate. Apartenența la creștinism ar fi atunci similară frecventării unui club privat sau fidelității față de un ordin „elitist”, construit pe himere sectare. Creștinii nu sunt însă rotarieni sau francmasoni, nici în literă, nici în spirit. Acceptarea unilaterală a privatizării credinței ar echivala cu un suicid spiritual. Critica modernității pornește de la rezerva fundamentală față de această
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din oră în oră, de cîte ori timonierul bătea clopotul: Ă Ce vedeți? Priviți cu atenție! Cu atenție! La trei sau patru zile după întîlnirea cu Rahila, cea care-și căuta copiii, bătrînul maniac începu să se cam îndoiască de fidelitatea echipajului său, întrucît acesta nu-i semnalase nici un jet; în orice caz, se îndoia aproape de toți, cu excepția harponiștilor lui păgîni; se întreba chiar dacă nu cumva Stubb și Flask se făceau dinadins că nu văd ceea ce el ținea morțiș să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
luată de Ahab nu era cîtuși de puțin neobișnuită, singurul lucru ciudat fiind că-l alesese tocmai pe Starbuck, aproape singurul om care cutezase să-l înfrunte cu oarecare hotărâre și în același timp unul dintre oamenii de a căror fidelitate părea să se îndoiască; tocmai pe el îl alesese acum, încredințîndu-și astfel întreaga viață în mîinile unei persoane în care altminteri avea atît de puțină încredere. Ahab nu se afla nici de zece minute în arboradă, cînd unul dintre șoimii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se întîmpla ca maimuța și cel ce-o ținea să fie legați laolaltă. Această perfecționare a metodei obișnuite a fost introdusă chiar de Stubb, eu scopul de a-i oferi harponistului atît de expus primejdiilor, un maximum de garanție în ce privește fidelitatea și vigilența omului care ținea saula în.a.). Friederich Wilhelm Herschel î1738-1822), celebru astronom german. Grilaj glisant atîrnat deasupra porții unei fortărețe medievale. Rîu în statul Illinois îS.U.A.), pe malurile căruia locuiau numeroși indieni. Samuel Purchas î1573?-1626
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ei În viață n-are proporții de massă - e caracteristică, tipică, pentru că ea reprezintă ceea ce e nou, cu temeinice perspective de dezvoltare În viitor. Să vedem Însă, dacă În realitatea strictă a cărții, cazul particular al Anei Roșculeț oglindește cu fidelitate elementul tematic general pe care l-am considerat caracteristic, tipic - și ca atare dacă oglindește cu fidelitate viața. Este Ana Roșculeț și povestea ei, până la urmă, un caz tipic, realist, corespunzător realității societății noastre? Reușește nuvela să fie o pârghie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu temeinice perspective de dezvoltare În viitor. Să vedem Însă, dacă În realitatea strictă a cărții, cazul particular al Anei Roșculeț oglindește cu fidelitate elementul tematic general pe care l-am considerat caracteristic, tipic - și ca atare dacă oglindește cu fidelitate viața. Este Ana Roșculeț și povestea ei, până la urmă, un caz tipic, realist, corespunzător realității societății noastre? Reușește nuvela să fie o pârghie mobilizatoare pentru creșterea a ceea ce e nou În conștiința oamenilor muncii din țara noastră? Eroina lui Marin
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o făcuse și În anul precedent cu privire la nuvelistică, numai că acum În sens invers - dovedind lipsa poziției de clasă și a atitudinii partinice a autorului În Înfățișarea tuturor celorlalte aspecte ale realității: „Ana Roșculeț nu oglindește În ultimă instanță cu fidelitate realitatea, ba dimpotrivă, o denaturează. (Ă). Oamenii de partid din carte, atât secretarul organizației cât și În parte Pavel Vasile, președintele sindicatului, Învățătoarea Ierulescu sau Vica, prietena Anei Roșculeț, nu sunt prezentați În modul cel mai just, ca niște elemente
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în ceea ce știm despre modul cum a trăit el. Angajamentul lui Kant față de prescripțiile rațiunii practice era, ce-i drept, unul neobișnuit de ferm. În vremuri și în împrejurări cu totul vitrege, atunci când prețul care trebuie să fie plătit pentru fidelitatea față de aceste principii este sacrificiul vieții sau nefericirea, un asemenea angajament va impune o atitudine care poate fi calificată drept eroică și tragică 4. Kant deplângea însă acele împrejurări în care năzuința firească unei ființe sensibile spre o viață care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]