3,469 matches
-
mass-media ideea comunismului reformabil (după aceea a comunismului cu chip uman, experimentat în cursul Primăverii de la Praga din '68) - Iliescu publicase un articol, Creație și informație, în care mesajul cifrat către tovărășii săi era: Este necesar să introducem "restructurarea" (perestroika). Filiația spirituală era foarte clară: Gorbaciov și operațiunea de imagine pe care acesta o derula din 1985, cu sprijinul Directoratului I al KGB. Or, glasnosti și perestroika nu erau niște concepte noi. În sec. XIX, tarul Alexandru al Il-lea, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
pe care au organizat-o. Derizoriul se regăsește și în acest final care dizolvă responsabilitatea celor implicați. Dincolo de aceasta, porecla pe care Mitică i-o dă lui Mișu, aceea de „poltron” vine pe filieră franceză din italiană. Dicționarul etimologic consemnează filiația cu „pullus” și „puer”, ceea ce invocă ideea de timiditate proprie copiilor. Chelfăneala între cele două bande de funcționari, pe baza unor rivalități cutumiare, constituie preambulul episodului care prefațează schimbarea la față a lui Mișu. Dramatizarea secundă îl are ca regizor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
situează mai degrabă în spațiul commediei dell’arte. Cetățeanul turmentat sea- mănă cu acei zani care populează universul burlesc al acestui tip de teatru popular. Radu Stanca și Ion Negoițescu vor încerca să emancipeze comediile lui Caragiale tocmai de aceste filiații impure care-l apropie de teatrul popular, de jocul cu măști, de burle. Cetățeanul turmentat expresie a unui „hazard obiectiv” cum ar fi numit suprarealiștii acest aiuritor concurs de împrejurări și micul petec de hârtie trivial și intim totodată par
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
stilului franțuzesc al comediei, briliantă, grațioasă, ambiguă, care, de la Marivaux sau Beaumarchais a mers subțiindu se, până la un Alfred Capus, astăzi uitat, și apoi la, de pildă, Denys Amiel, Alfred Savoir, Jean Sarment, Sacha Guitry, ca să nu pomenim mai mulți, filiație în care comicul franc al comediei molierești a cedat din ce în ce „spiritului”, râsului moderat și zâmbetului cu subînțeles. De fapt, Ionescu reînvia o tradiție milenară, cea a farsei populare, fundamental legată de tradiția Carnavalului și de manifestările (manus-fendo
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a sugera o precipitare, numai că, în cazul prototipului "parvenit", procesul devenirii sale nu este o regresiune către maimuță cât spre un alt animal, un humanoid degenerat). Între omul de tip nou preconizat de Ceaușescu și parvenitul acestor ani, descendența, filiația, este directă. Meditez la aceste mici răutăți (dar grave realități) la București. Orașul a avut farmecul lui, fără să fi fost un mic Paris (de ce un "mic Paris"? nu am fost în stare niciodată să fim ceea ce suntem?) Și astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de a asista la restabilirea dreptății. Dinu Păturică e o slugă rea. Gheorghe e o slugă bună, și după o aparentă răsturnare de valori eroul cel integru învinge. Prin temă, Ciocoii vechi și noi e un mic roman stendhalian (fără filiație directă și fără luciditatea analitică), iar Dinu Păturică un Julien Sorel valah. Păturică nu e un simplu vulgar vânător de avere, ci un însetat de toate senzațiile vieții. Latineasca lui Julien e înlocuită aci cu puțină elinică. Julien intră ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
săi, un trup provizoriu, care a dispărut la scurt timp după apariție. (Iisus nu a murit în corpul său fizic pe cruce.) * Martorii refuză categoric dogma Sfintei Treimi. Conceptul ar fi fost inventat odată cu conciliul de la Niceea (325), Împreună cu ideea filiației divine a lui Iisus. De aici rezultă misiunea Martorilor lui Iehova de a stabili cultul Dumnezeului unic cu numele său uitat de secole: Iehova. El este un nume tainic, revelat lui Moise pe muntele Sinai și nepronunțat de evrei și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
natura îndreptat spre un scop ferm, anume transferul simțămintelor (transfer a feeling), nu doar exprimarea sentimentului. În aceasta ar consta marea contribuție a foarte tînărului poet, marea revoluție declanșată de Chatterton în literatură. Această modernitate poetică poate fi derivată prin filiația Swinburne/Tennyson, ale căror moduri poetice derivă la rîndu-le din Shelley și Keats, Coleridge și Wordsworth, și în cele din urmă ea pornește din Chatterton, care a primit în literatura engleză "darul divin al revoltei", fiind primul care s-a
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
o recomandare a lui Victor Felea, iar editorial cu volumul Nisipuri cu pelerini, apărut în 1991. Mai e prezent în „Steaua”, „Echinox”, „Identitate” (Cluj-Napoca), „Rostirea românească” (Sibiu), „Cetatea culturală” (Cluj-Napoca) ș.a. Poezia lui Ț. se așază în descendența neomodernismului de filiație blagiană. Nisipuri cu pelerini fixează deja coordonatele pe care se vor situa și următoarele două cărți de versuri, prima sub titlul Plouă aseară (1996), unde Ț. semnează doar ciclul Plouă mărunt (în timp ce Nicolae Dudaș dă proză sub genericul Plouă colorat
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
porc de câne (1933) și Bercu Leibovici (1936), unde reconstrucția trecutului e înlocuită de schița de moravuri contemporane (Manevre, Berzele din Boureni, Alegeri libere) sau de efigia lingvistică a unor caracteristici etnice zonale (La Blaj). La apariție critica a relevat filiația caragialiană, dar și nota personală a râsului lui T., lipsit de „causticitate acidă” (Perpessicius). Polemic, uneori necruțător, este scriitorul în publicistica din Tămâie și otravă (I-II, 1934-1935), culegere de „impresii despre oameni și locuri” reale. T., al cărui umor
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
claustromorfe, estetica privirii, uitarea-amintirea, visul, gândirea, orfismul cuvintelor, ușor-măruntul, finalitatea etică, iluminările - pe care le urmărește în operă, punând în valoare întruparea lor poetică. Cartea, care dezvoltă noi accepțiuni ale conceptului de creativitate (Cristian Livescu), poate fi așezată într-o filiație cu alte încercări aparținând, în primul rând, lui Eugen Todoran. O tentativă meritorie, adesea reușită, de exprimare individualizată, susținută și de noile câștiguri teoretice, se poate afla și în interpretările critice privindu-i pe Ion Creangă sau pe I. L. Caragiale
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
proprii exprimării pretins îngrijite, de fapt kitsch. Prozatorul - a cărui ascendență caragialiană a fost semnalată de Mircea Martin încă de la debut - încearcă să transpună spiritul lui I. L. Caragiale în contextul vremurilor de azi. Și nuvela Fratele meu geamăn vădește aceeași filiație, dar modelul e dat de proza cu o desfășurare dramatică, unde se abordează un conflict (cvasi)fratricid. E mitul lui Cain și Abel în transpunere contemporană: protagoniști sunt doi tineri, frați gemeni, actori ai unei drame cu deznodământ funest. Nuvela
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
În fața multor tablouri de la Dahlem, am Întârziat Îndelung În sala Rembrandt. Venisem să mă reîntâlnesc cu Piero di Cosimo, să pot gândi, din nou, imaginea Simonettei Vespuci. Nu prea Îmi mai place romanul, prea complicat, În care am contemplat-o. Filiația, refuzul și aspirația filiației, În artă și În viață, În Revoluție și sub tiranie, În genialitate și În mediocritate? Eroina seamănă cu Simonetta, anchetatorul care o distruge seamănă, nu Întâmplător, cu un iepure. Iar autorul Își caută un predecesor În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Dahlem, am Întârziat Îndelung În sala Rembrandt. Venisem să mă reîntâlnesc cu Piero di Cosimo, să pot gândi, din nou, imaginea Simonettei Vespuci. Nu prea Îmi mai place romanul, prea complicat, În care am contemplat-o. Filiația, refuzul și aspirația filiației, În artă și În viață, În Revoluție și sub tiranie, În genialitate și În mediocritate? Eroina seamănă cu Simonetta, anchetatorul care o distruge seamănă, nu Întâmplător, cu un iepure. Iar autorul Își caută un predecesor În bătrânul pictor Piero di
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acte secrete, securitatea aranja un scenariul insidios privind o diversiune. Repet ce a proferat la ultima anchetă, 19 dec. colonelul Boțârlan: “Dacă nu te astămperi, “te radem” domnule Tacu, “te radem”, ai înțeles?” In cartea de față se ascund prin filiații machiavelice umbre subtile din cronologia tensionată a prerevoluției, stihii care au căutat să-mi distrugă familia în vremea comuniștilor și ÎN CONTINUAREA ANILOR DE DUPĂ 1989. Se ivește cred, oportunitatea readucerii în discuție a notei DSS nr. 311/MA/D/ către
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
autorul omniscient în fața personajelor poate fi văzută masca, observată metamorfoza histrionică a chipului și tot aici apar deconspirate stratagemele. De aceea, în descendența prodigioasă a lui Dinu Păturică poate sta cu mai puțină îndreptățire Tănase Scatiu al lui Duiliu Zamfirescu, filiația stabilindu-se mai ales cu Lică Trubadurul, personajul Hortensiei Papadat-Bengescu, și cu Stănică Rațiu al lui G. Călinescu, ambii vlăstare ale unei lumi dominate de histrionism. Mai degrabă în sensul aptitudinilor de scenograf cu ochi educat și cu o bună
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
exactitate, măsură, acuratețe. Circumspectă, dar nu lipsită de îndrăzneală în formularea unor ipoteze, riguroasă până la pedanterie și pertinentă în intențiile atent centrate, practică o investigație densă, impulsionată și de pasiunea documentării. O preocupă ecourile, „modelele”, efectele înrâuririlor, cu un cuvânt filiațiile scriitoricești (de pildă, între Al. Hâjdeu și B. P. Hasdeu), ca și relațiile fluide dintre „structura sufletească” a unui autor și opera lui, dintre „viața trăită” și „viața ficțiunii”. Se poate lesne sesiza înclinația de a reconstitui portretul artistului la
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
mine dacă vreau să spun adevăruri. Iar noii libertini Îngroașă conturul miezului pervers, autodestructiv al ființei umane finite, atee, lipsită de credință, căreia nu-i mai rămîne decît cinismul puterii de dominație. Ar fi forte greu să Îi găsim o filiație. Cel mai potrivit ar fi să spunem că avem de-a face cu o prelungire a realismului romantic, În interiorul căruia, desigur, scientismul lui Houellebecq se opune efuziunilor din autoficțiuni așa cum realismul pozitivist al secolului al XIX-lea se opune romanului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de politică culturală etc. o poate împărtăși. A putut „nimici” fără ezitare cărți proaste ale unor autori față de care, pe plan uman, nutrea sentimente de prietenie, recunoștință ori prețuire cu temeiuri exterioare literaturii. Inflexibilitatea în materie de probitate critică, de filiație lovinesciană, impresionează puternic și chiar „sperie”. Până acum, criticul a vădit o onestitate intelectuală absolută: dacă a „greșit” în unele verdicte, a făcut-o în deplină sinceritate, și nu din spirit de coterie, din politicianism literar. Criticul se dovedește a
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
Acoladele comparatiste” (Experiența sadoveniană a povestirilor în ramă, Natura ironiei la Walter Scott și Mihail Sadoveanu, Coincidența și substituirea contrariilor la Mircea Eliade și Bram Stocker) examinează opere, legături „izomorfice” (pe cât de surprinzătoare, pe atât de fin identificate și argumentate), filiații spirituale și afinități, în proiecții critice remarcabile prin erudiție și forță analitică. Eseul Experiența sadoveniană a povestirilor în ramă preludează o altă lucrare de pionierat în critica și teoria literară românească, Povestirile în ramă. Ipostaze universale și românești ale unei
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
cultural occidental, în special în cel francez. Autoarea știe să creeze o stare de echilibru între informația obiectivă oferită de materialul lingvistic sau literar avut în atenție și interpretarea extrem de minuțioasă și nuanțată, orientată de metodele la care se recurge. Filiația ideilor, traseul sinuos al „captării sensurilor” beneficiază de interesul susținut al exegetei, transpus într-o pagină de comentariu dens, doct, specializat cu strictețe. De multe ori, notele care însoțesc paginile de analiză constituie un al doilea text, complementar celui dintâi
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
București. Manuscrisul volumului de debut, Poezii (1934), obține Premiul pentru scriitorii tineri needitați al Fundației pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”. A mai publicat volumul Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă (1939). G. Călinescu îi găsește filiația în „lirica proletariană modernă a hoinăririi, a umilității diurne, din jurul lui Esenin, fără apocalipticul aceluia, apropiindu-se în felul acesta de ardeleni”, iar E. Lovinescu aprecia că poezia lui C. „e eruptivă, oarecum primară, dar viguroasă, cu adevărat lirică și
CAVARNALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
de la teza de doctorat, e o monografie a comicului caragialean, studiu sistematic propunându-și să-l fixeze mai precis pe scriitor în marea tradiție comediografică și să-i definească „orizontul tipologic” și „mijloacele”, apartenența stilistică. După un examen minuțios al „filiațiilor” și al „influențelor”, cercetătorul argumentează o dată mai mult originalitatea marelui dramaturg român. Spirit analitic și penetrant, cum se va dovedi în întreaga lui operă de istoric literar și eseist, C. consideră O noapte furtunoasă „comedia vanităților satisfăcute”, vede în Pristanda
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
demersul literar al lui Mihail Kogălniceanu. Nu a abandonat această tematică nici mai târziu; se va întoarce la Kogălniceanu, oferindu-și clipe de răgaz în istovitorul efort pe care i-l solicita studierea manuscriselor, pe atunci necatalogate și neclasificate, stabilirea filiației versiunilor, căutarea originalelor unor scrieri ce avuseseră, până să intre în spațiul literar românesc, o circuație fabuloasă. Studiind tabloul multiform al „cărților populare” („grup” literar atât de variat), descoperindu-le - pe unele - în codice înainte necercetate, clasificându-le în funcție de conținut
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
cărților sunt urmărite în excursuri fastuoase) și să producă imagini definitive, cu stabilirea urmărilor impactului acestor producții literare în sensibilitatea românească, în folclor, în programele iconografice, pe palierul scrisului cult. Aducând adesea concluzii de neatacat în privința circulației textelor și a filiației versiunilor (ca în cazul contribuțiilor despre Alexandria, al studiilor despre Legenda lui Avgar sau despre Legendele Troadei și Fiore di virtù), în identificarea originalelor dinspre care au venit la noi aceste scrieri (precum în Poema cretană „Erotocrit” în literatura românească
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]