5,744 matches
-
Teodor Sickel în secolul al XIX-lea. Școala franceză a propus o modalitate de împărțire a științelor în : Științele auxiliare au fost clasificate de către istoricul Aurelian Sacerdoțeanu în : Geografia oferă informații despre spațiul în care s-au petrecut evenimentele istorice. Filologia, lingvistică, semantica, etimologia, toponimia sau onomastica oferă informații despre limba vorbită de o anumită civilizație. Antropologia și etnologia oferă informații despre răspândirea și activitatea omului sau informații despre etnii din cadrul unei civilizații . Filosofia și dreptul oferă informații despre gândurile, legile
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
inventarul animalier, culturile agricole, cu impact asupra dezvoltării comunităților umane, precum și un sprijin arheologilor de a interpreta materialul osteologic animalier sau a vechilor culturi de plante ce se găsesc în anumite straturi. Arheobotanica studiază grăuntele de polen și resturile vegetale. Filologia este știința care studiază limba și literatura unei populații ca instrument esențial al comunicării, iar dintre ramurile sale, lingvistică (ce se preocupă de lingvistică istorică), onomastica(ce se preocupă de de studierea numelor proprii, alături de ramurile sale: (toponimia-nume de locuri
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
sale: (toponimia-nume de locuri, antroponomia-nume de persoane, hidronomia-nume de ape) și etimologia (originea și sensul cuvintelor) sunt utile cercetării istorice. Argumentul lingvistic este necesar pentru interpretarea vechilor surse scrise. Istoria, la rândul ei , poate fi considerată o știință auxiliara a filologiei. Antropologia este știința care se ocupă de om, de varietatea raselor și răspândirea acestora pe planetă în funcție de condițiile naturale și cele socio-culturale. Sociologia istorică este disciplină care se ocupă de studierea vieții sociale, de fenomenele și procesele sociale, urmărind relațiile
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
până la sfârșitul vieții. El se bucura de o deosebită prețuire și era considerat în acel timp ca geniu universal. Opera sa se extinde nu numai în domeniile filozofiei și matematicii, ci tratează teme variate de teologie, drept, diplomație, politică, istorie, filologie și fizică. A fost fondatorul și primul președinte al ""Academiei de Științe"" din Berlin (1700). Leibniz moare la 14 noiembrie 1716 în Hanovra. Leibniz elaborează în jurul anului 1675 bazele calculului diferențial și integral, de o mare însemnătate pentru dezvoltarea ulterioară
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
2 copii, Veturia (căsătorită Crânganu) profesoară de limba franceză în statul Oklahoma și Horațiu, profesor de limba engleză și scriitor, stabilit în orașul Câmpulung Moldovenesc. A funcționat ca învățător 3 ani, apoi urmând cursurile de 5 ani ale Facultății de Filologie a Universitații „C.I.Parhon” din București, în specialitatea Limba româna-istorie. Devine profesor titular la Școala generală din comuna Bogdănești. În 1966 este transferat la Liceul Pedagogic din orașul Bârlad, unde este promovat ca șef al catedrei de limba română, însărcinare
Horia Stamatin () [Corola-website/Science/310986_a_312315]
-
primit de la profesorul său Isidor Vorobchievici, la Seminarul din Cernăuți. . A început să compună încă din vremea când urma gimnaziul german din Cernăuți. În 1875, Eusebie Mandicevschi a plecat la Universitatea din Viena unde a studiat, din 1875 până în 1880, filologie germană și filozofie. În paralel, a studiat teoria muzicii cu Martin Gustav Nottebohm (1817-1882) și muzicologie, istoria muzicii, estetică muzicală cu Eduard Hanslick (1825-1904). În 1879 la cunoscut pe Johannes Brahms (1833-1897), cu care a păstrat o adâncă prietenie până la
Eusebie Mandicevschi () [Corola-website/Science/313806_a_315135]
-
și funcțiilor duce de multe ori la prognoze realiste privind comportamentul sistemic. Conceptul de teoria sistemelor, sau teoria sistemică, este utilizat în diferite discipline științifice, precum informatică, fizică, electrotehnică, pedagogie, chimie, geografie, biologie, logică, matematică, fiziologie, sociologie, psihologie, etnologie, semiotică, filologie și desigur filozofie. Teoria aceasta nu este încă o disciplină de sine stătătoare, ci doar un cadru cu multe ramificații și heterogen pentru un discurs interdisciplinar, care are sistemul drept concept de bază. Deci nu există o singură "teorie a
Teoria sistemelor () [Corola-website/Science/308058_a_309387]
-
este un critic literar român. este un critic literar născut la 5 iunie 1948 în satul Letca Nouă din județul Giurgiu. Părinții: Marin și Elena , poștaș, respectiv muncitoare. Studiază exclusiv la București (Liceul 36, „Ion Barbu”) și la Facultatea de Filologie 1967 - 1972,ultima poromoție cu 5 ani de studiu , cu profesorii: Nicolae Manolescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Vladimir Streinu, Alexandru Piru, Nicolae Balotă, Marian Popa, Matei Călinescu, Gelu Ionescu, Emanuel Vasiliu, Matilda Caragiu Marioțanu. În anul III de facultate, Nicolae Manolescu îl
Aureliu Goci () [Corola-website/Science/337155_a_338484]
-
septembrie 1938, Sighișoara - d. 27 octombrie 2016, Cluj-Napoca) este un scriitor, editor si critic român, autor al teoriei sublimului ca element cheie în estetica literaturii science fiction. Clasele primare (1945-1949), gimnaziale și liceale (1949-1955), la Sighișoara; licențiat al Facultății de Filologie a Univ. din Cluj (1956-1961). Cursuri de vară (aug.1988) la Univ. din Stirling, Scoția (Marea Britanie). Prof. de lb. și literatura română la Miercurea Ciuc (1961-1965); asistent (1965-1976) și lector (din 1976) la Catedra de literatură română și teoria literaturii a
Cornel Robu () [Corola-website/Science/319315_a_320644]
-
din Cluj (1956-1961). Cursuri de vară (aug.1988) la Univ. din Stirling, Scoția (Marea Britanie). Prof. de lb. și literatura română la Miercurea Ciuc (1961-1965); asistent (1965-1976) și lector (din 1976) la Catedra de literatură română și teoria literaturii a Facultății de Filologie din Cluj (pensionat medical, 1993). Colab. la Tribuna, Steaua, Echinox, Helion, Biblioteca Nova, Anticipația - CPSF (Colecția “Povestiri științifico-fantastice”), Almanahul Anticipația, Foundation (Londra), Solaris (Québec, Canada) etc. Debutează în Steaua (1971). Debut editorial cu antologia, în colab., Romanul românesc contemporan. 1944-1974
Cornel Robu () [Corola-website/Science/319315_a_320644]
-
Juraj Križanić la mijlocul secolului al XVII-lea, panslavismul s-a dezvoltat la început într-un mod similar cu pangermanismul, prin sublinierea nevoii de unitate. Asemeni altor mișcări naționaliste romantice, intelectualii și oamenii de știință slavi, în special din domeniile istoriei, filologiei și folclorului, au încurajat plin de entuziasm ideiile panslave. Cele mai utilizate simboluri panslave au fost culorile panslave (roșu, alb și albastru) și imnul panslav, "Hei, slavi". Mișcare a început odată cu încheierea războaielor din anul 1815. Odată cu încheierea păcii, conducătorii
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
ca mai apoi să se înscrie la FreshStar, un concurs organizat de NaționalTV, în cadrul căruia a ajuns în marea finală, printre ultimii 6. Următorul pas l-a făcut în prima zi din clasa a XI-a, când a fugit de la filologie, la liceul de artă din oraș. Astfel, a făcut ultimii doi ani de liceu la Colegiul Național de Artă Octav Băncilă, absolvind la secția de canto, în anul 2008. A continuat să ia lecții de canto și în București, unde
Andrei Leonte () [Corola-website/Science/328436_a_329765]
-
de creatorul manuscriselor, acestea aparținând probabil tatălui lui Moru. Cum numele acestui tată nu este cunoscut, Tocilescu a presupus că el era acel Ștefan pomenit prin poeziile lui Zilot și și-a sintetizat concluziile în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, vol. V din 1885. Totuși, dându-și seama că ar putea greși, și-a lăsat o portiță pentru alte ipoteze, menționând că „cercetările ce vom face mai departe poate că vor arăta că ne-am înșelat”. Ipoteza "(Ion) Fănuță" În
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
Boris Strochi, tehnician I principal (1925-1992) și Alexandrina Strochi, născută Litvinov, telefonistă (1922-2009). Căsătorit cu Dana-Anca Strochi, născută Enăchioiu, profesoară și traducătoare, din 1973. Studii (primare, gimnaziale și liceale la Petroșani, între anii 1957 și 1968. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității București, secția limba română-rusă, în 1974. Doctoratul la Universitatea Al. I. Cuza din Iași, 2003, cu o teză intitulată "O teorie asupra fantasticului. Cu aplicații în proza lui Mircea Eliade și Vasile Voiculescu." Profesor, bibliotecar, purtător de cuvânt
Lucian Strochi () [Corola-website/Science/337366_a_338695]
-
lui Constantin și a Victoriei Madan (născută Grozavu). Ambii părinți ai săi sunt descendenți din vechi familii de răzeși. Pe linia tatălui este rudă cu scriitorul și folcloristul Gheorghe V. Madan. În anul 1958 a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie, secția Limba și Literatura Română. Și-a început cariera în 1958 în calitate de colaborator literar la ziarul „Moldova Socialistă”, unde a lucrat timp de doi ani. Următorii zece ani a activat în calitate de redactor, șef de secție la Bibliotecă de Stat a
Ion Madan () [Corola-website/Science/311722_a_313051]
-
RSSM. Ulterior a fost director-adjunct pentru știința al Bibliotecii Naționale, director al Bibliotecii Științifice a USM. Din 1973 devine cadru didactic la Universitatea de Stat din Chișinău și în decursul a două decenii conduce catedră de biblioteconomie a Facultății de Filologie, ulterior, Facultatea de Jurnalism și Științe ale comunicării. Timp de peste 35 de ani a fost implicat în procesul de instruire a bibliotecarilor din RSS Moldoveneasca și apoi Republică Moldova. La început, în calitate de lector la Facultatea de Biblioteconomie și Bibliografie a
Ion Madan () [Corola-website/Science/311722_a_313051]
-
încă în Franța. Își satisface stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești în 1940. Teza sa de doctorat, redactată în limba franceză, a fost publicată în 1941 și este considerată una dintre cele mai importante opere de filologie clasică din secolul al XX-lea. Publică în anul următor colecția de studii clasice "Problèmes de critique et d’histoire textuelle". Ambele lucrări vor fi reeditate la Hildesheim în 1966 și, respectiv, 1973. este numit în anul 1943 în funcția
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
colaborat cu note și recenzii din literatura latină și portugheză în revistele "Viața Românească", "Ion Maiorescu", "Ausonia", "Buletinul Institutului de Studii Latine" (la care a îndeplinit funcția de prim-redactor), "Vremea", "Revista Fundațiilor Regale", "Dacia rediviva" etc. Publică studii de filologie clasică și română în reviste de specialitate din București, din Portugalia, din Franța, din Italia și din Spania: "Revista clasică" (București), "Revue des Études Latines" (Paris), "Humanitas" (Coimbra), "Revista da Faculdade de Letras" (Lisabona), "Euphrosyne" (Lisabona) și în vol. academice
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
București, din Portugalia, din Franța, din Italia și din Spania: "Revista clasică" (București), "Revue des Études Latines" (Paris), "Humanitas" (Coimbra), "Revista da Faculdade de Letras" (Lisabona), "Euphrosyne" (Lisabona) și în vol. academice omagiale sau într-o serie de publicații de filologie romanică din diferite țări europene. Studiile publicate, volumele "Hespéria. Antologia de cultura greco-latina" (1964) și "Introduçăo à cultura clássica" (1970) și comunicările susținute la congresele internaționale îi creează o reputație de specialist. A lucrat la elaborarea unui "Dicionário de romeno-portuguęs
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
de liceu au emigrat rapid, așa că, . După încercări nereușite în 1957 și 1958 de a intra la medicină sau la istorie (amîndouă facultăți unde se aplică "numerus clausus" contra copiilor de burghezi), reușește să-și transfere dosarul la Facultate de filologie română a Universității Bolyai din Cluj. Cunoștințele de limba maghiară pe care i le cultivaseră mama și unchiul, ambii bilingvi, îi folosesc și ulterior, căci pe această bază, ca diplomat al Facultății de filologiei, specialitatea limba și literatura română, a
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
-și transfere dosarul la Facultate de filologie română a Universității Bolyai din Cluj. Cunoștințele de limba maghiară pe care i le cultivaseră mama și unchiul, ambii bilingvi, îi folosesc și ulterior, căci pe această bază, ca diplomat al Facultății de filologiei, specialitatea limba și literatura română, a unificatei (1959) Universități Babeș-Bolyai, este repartizat în 1963, la propunerea profesorului universitar Mircea Zaciu, ca preparator universitar la Institutul Maghiar de Artă Teatrală din Târgu Mureș. Fondează împreună cu cîțiva prieteni, Romulus Guga și Mihai
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
(n. 30 mai 1929, Brașov) este o publicista și disidenta anticomunista din România. A fost asistență universitară la catedră de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), "Încercarea labirintului", urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, "Ieremia Valahul
Doina Cornea () [Corola-website/Science/299207_a_300536]
-
Liceul „Carmen Sylva”, pe care le-a absolvit ca șef de promoție (1934), apoi studii universitare la Universitatea din București (1934-1938), încheiate cu două licențe, una în filosofie (teză cu prof. Dimitrie Gusti, la Catedra de sociologie) și alta în filologie (specialitate principală - germana, secundară - franceza). I-a avut ca profesori în facultate pe Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Anton Golopenția și Mircea Eliade. În ianuarie 1939 s-a căsătorit cu filozoful și eseistul Mihai Șora, cu care a avut trei copii
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
din literatura franceză, spaniolă, italiană și portugheză, precum și comentator politic al actualității în presa românească și în cea internațională. În ianuarie 2011 a fost distins cu Premiul Național de Poezie ”Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universiății „Babeș-Bolyai” din Cluj (1970). Membru întemeietor al cenaclului iar apoi al revistei Echinox. A lucrat în diverse redacții de ziare și reviste din București, între care Amfiteatru și Secolul 20. În anul 1971 a fost transferat disciplinar de la
Dinu Flămând () [Corola-website/Science/308905_a_310234]
-
Că filolog se considera că a ocupat o poziție de mijloc între cele două faimoase școli de lingvistică arabă de la al-Kūfa și al-Bașra, el aparținând școlii de la Bagdad. Mai mult decât atât, Ibn Jinnī a avut meritul de a aborda filologia dintr-o perspectivă filozofica. În "Kităb sirr aș-șină‘a wa-’asrăr al-balăġa" Ibn Jinnī s-a ocupat de consoanele și vocalele limbii arabe. În "Sirr șină‘at al-’i‘răb" (“Secretul formării "’i‘răb"-ului”) a expus o descriere a
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]