12,214 matches
-
ritmul asociațiilor proprii și păsîndu-i prea puțin de ecourile publice. Volumul de față - cuprinzînd cu precădere însemnările lui Wittgenstein din 1914-1916 - datează din perioada de tortură a elaborării Tractatus-ului. O suită de crochiuri preliminare din care, prin selecție și reformulare, filosoful avea să ridice capitolele Abhandlungului, iar detaliul biografic că au fost scrise pe frontul Primului Război Mondial, unde Wittgenstein alesese să meargă ca voluntar în Armata austro-ungară, detaliul acesta nu răzbate defel în conținutul notelor. Nu există nici o referire la contextul istoric
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
operă ficțională al textului, este menită să ducă la bizarerii. În cartea lui Marin Iancu, bine intenționată de altminteri, bizareria este că Marin Preda, care a fost înainte de orice un prozator, începe să capete un profil fals de guru și „filosof”, profil pe care el cel dintâi l-ar fi respins. În spatele creatorului stă, desigur, un moralist, însă acesta din urmă nu încalcă niciodată limitele convenției realiste. Dimpotrivă. Din punct de vedere critic, cartea lui Marin Iancu este un eșec și
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
Iordăchescu Ionuț Filosoful și activistul politic american Noam Chomsky crede că expertul IT Edward Snowden ar trebui onorat pentru că a deconspirat metodele de supraveghere folosite de Agenția Naționale de Securitate (NSA) americană. El a arătat că pretextul securității este folosit de guverne pentru
Noam Chomsky: Statelor le este frică de proprii cetățeni - VIDEO by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55640_a_56965]
-
Van Gogh” care dovedește o receptivitate lăudabilă pentru sunetele filosofiei și ale literaturii. Numărul cuprinde scrisori inedite de-ale lui Cioran, oferite de către Jacques Le Rider, destinatarul acestora, și două interviuri, cu Roland Jaccard și Renzo Rubinelli, amîndoi apropiați ai filosofului. O parte din texte e constituită din amintiri legate de Cioran (Roland Jaccard, Jacques Le Rider, Pietro Ferrua, Norbert Dodille, José Thomaz Brum), iar cealaltă parte din studii în marginea textelor cioraniene, semnate, printre alții, de Ciprian Vălcan, Aurélien Demars
Ochiul by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5568_a_6893]
-
Le Rider, Pietro Ferrua, Norbert Dodille, José Thomaz Brum), iar cealaltă parte din studii în marginea textelor cioraniene, semnate, printre alții, de Ciprian Vălcan, Aurélien Demars, Massimo Carloni, Odette Barbero, Nicolae Turcan. Lectura acestui consistent număr din Alkemie arată că filosoful de origine română i-a marcat ideatic, stilistic și afectiv pe cei care l-au întîlnit, fie în persoană, fie studiindu-i opera, primii mărturisind forme delicate, dar intense, de philia, iar cei din urmă scriind pasionat și riguros; toți
Ochiul by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5568_a_6893]
-
marcând o solidaritate spirituală, o apropiere mai umană de persoana și scrisul său, ca o compensație simbolică, târzie, a tragediei. Și din punct de vedere strict cronologic, și din perspectiva oferită de operă, întâlnirea fastă dintre B. Fundoianu- Fondane și filosoful existențialist rus Lev Șestov, exilat în capitala Franței, chiar din momentul descinderii sale aici, se impune ca punct de plecare decisiv pentru întreaga evoluție. Căci, într-adevăr, șestoviana luptă contra „evidențelor” stabilite de o gândire logică, pragmatică, și de o
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
predilecte la care recurge ca la o ceremonie lexicală, prima reacție e să-i depistezi ritualul de vorbe de care face uz în mod instinctiv. Vrem, nu vrem, scrisul e un protocol al obișnuințelor crase, de aceea, sub unghiul expresiei, filosofii sunt tot atît de periclitați ca poeții: gîndirea lor este o manie care sfîrșește în automatisme de limbă. E ca și cum o forță mai puternică decît ei îi împinge invariabil spre iscarea unor formule standard, de care nu se mai pot
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
Nietzsche lui Franz Overbeck, cu șase luni înainte de a-și pierde mințile. E una dintre ultimele lui scrisori, dacă exceptăm bilețelele semnate Dionisos sau Crucificatul de după 3 ianuarie 1889 și care sunt lipsite de orice sens. I-a fost dat filosofului neînțeles de către contemporani și greșit înțeles de către majoritatea urmașilor să-și trăiască ultimii ani nu doar apăsat de suferința de a nu i se răspunde, dar și de neputința de a mai întreba el însuși. Și ce minte limpede avea
Ultimul Nietzsche () [Corola-journal/Journalistic/5588_a_6913]
-
în care bovarismul îi mîntuie de deșertăciunea efortului făcut, înviorîndu-le ochii cu himera inițierii cititorului în subtilități abstracte. Aici însă, bovarismul lipsește, autorul fiind conștient de treapta platitudinii pe care stă. Concluzia e una: nu are nici un rost să comentăm filosofi a căror gîndire nu ne mișcă deloc, căci dispoziția placidă se transmite cititorului molipsindu-l cu un gust de moleșeală irepresibilă. În totul, cartea e o colecție de poncife corecte cum găsești în genere în manualele de filosofie, apatia comentariilor
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
s-a petrecut, ci abaterile neobrăzate și ocolurile pline de miez ale povestitorului, care sare brusc de la ce a fost obișnuit să spună, la mărturisiri de o sinceritate iradiantă. Să fie povestitorul acestui roman un șarlatan, un clovn trist, un filosof ratat, un bărbat cu prea multe sau prea puține virtuți, un idealist vulnerabil sau un cinic monstruos? Luis Landero, unul dintre cei mai talentați scriitori spanioli de astăzi, pare să știe totul despre ambiguitățile, contrastele și puzderia de roluri care
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
existenței scriitorului, Matei Călinescu dă însă dovadă de o nuanțare la fel de necesară, dar și spectaculoasă în anul 1963. Amintește, de pildă, de colaborarea cu revista „Gîndirea”, dar precizează că „nu are un caracter univoc”, mai ales în ceea ce privește poetul și nu filosoful. Apoi, amintește în treacăt „adeziunea la socialism, formulată în termeni categorici” în articolul „Profil de epocă” apărut în 1960 în Contemporanul, dar face această precizare spre finalul articolului, mesajul fiind acela că, iată, tocmai pentru că a făcut o astfel de
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5069_a_6394]
-
și fiindcă franceză lui este astăzi exact aceea de acum douăzeci de ani. („Le Monde des Livres”, 4 noiembrie). Cioran în „Bibliothèque de la Pléiade“ La centenarul nașterii lui Cioran (1911-1995), prestigioasa colecție franceză „Bibliothèque de la Pléiade” îi consacră scriitorului și filosofului un volum de 1728 de pagini, care cuprinde cele zece cărți pe care le-a publicat în limba franceză. Lucrul care reține atenția este ca, după ce, mai ales ca urmare a eseului inexact și tendențios al Alexandrei Lagniel- Lavastine, Cioran
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5067_a_6392]
-
fasciste ale juneții, Cioran are șansa că Franța însăși să le uite. Jean-Paul Enthoven, care comentează apariția în „Le Point” din 10 noiembrie, e de părere că întreaga opera franceză a lui Cioran reprezintă un exercitiu original de convertire a filosofului. Nu ne aducem aminte că în România centenarul să fi dat naștere unor evocări, analize sau reeditări. Leonardo da Vinci la Național Gallery Cu siguranta cea mai așteptată expoziție a anului și, probabil, a secolului: la 9 noiembrie s-a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5067_a_6392]
-
se ocupă, selectîndu-le, implicîndu- se uneori polemic în judecarea lor. Astfel, în impactul dintre Al. Paleologu și C. Noica, din testul eliminator al căruia, în favoarea ideii de filosofie, transcendentul, intelectul și sufletul sunt radiate, ia partea celui dintîi: „Deși pentru filosoful de la Păltiniș nu există nici o altă valoare în afara culturii, din realitatea existentă a culturii, remarcă Alexandru Paleologu, nu recunoaște aproape nimic, nu muzica, nu arta, nu literatura, nu poezia, numai filosofia și aceasta parțial, numai Platon și Hegel”. Aria livrescă
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
noua schimbare se va petrece în favoarea voastră (dacă sunteți în stare să vă revopsiți abil) ori a vreunei forțe politice antisistem (dacă păpușarii vor reuși s-o coaguleze și să-i inventeze niște lideri fără scheleți în dulapuri). Citând din filosoful Vanghelie, care are mare dreptate-n puținătatea-i de idei politice, viața e rotundă".
Ciutacu, către băsiști: Viermilor, nu de proşti au votat oamenii USL by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/56411_a_57736]
-
exagerare: îl preschimbă pe Brâncuși într-un monstru de erudiție umanistă, ba chiar într-un stilist al limbii franceze de rangul lui Cioran. „A avut o cultură enciclopedică și o lectură imensă [...]. Brâncuși mânuia verbul cu îndemînare de mare artist, filosof și războinic. Mînuia săgeta înmuiată în venin a pamfletarului ideologic, sabia dialogului cu interlocutorul prezent, petarda aforismului, harfa șoaptei melancolice și a suspinului, artileria grea a erudiției mascate, pledoaria avocatului ciceronian, cu silogismele furate Atenei, pentru a demonstra o cauză
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
--- Tricentenar Jean-Jacques Rousseau La trei sute de ani de la naștere, scriitorul și filosoful francez continuă să fie adulat și contestat ca și în timpul vieții sau după moarte. Dacă nu încape îndoială că e vorba de unul din „fondatorii” modernității, reproșurile, multe întemeiate, copleșesc deseori relevarea meritelor. Rousseau se bucura de un succes de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
de aici, volumul Celibidache. Întîlniri cu un om de excepție nu ar fi meritat să fie pomenit, pînă într-atît de banale sînt apologiile înșirate între coperțile lui. Dar interviurile salvează cartea, căci ni-l arată pe Celibidache în pielea unui filosof cu fler, ale cărui intuiții ies din tiparul considerațiilor comune, urmarea fiind că, după cîteva pagini, ai convingerea că te afli în prezența unui apucat de viță nobilă, al cărui spirit a mirosit unghere pe lîngă care majoritatea trece orb
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
Aflată decis sub semnul lui Venus, ea este deci dominată de superioara delectare, dar și de convivialitate, de artă; din ea nu sunt excluși nici negustorul vizionar Amerigo Vespucci, nici pictorii, alchimiștii, ori prelații luminați. Apoi însuși Marsilio Ficino, marele filosof neoplatonician, îi arată pictura lui Sandro Botticelli, La primavera. Curând, moare într-o zi de miercuri, otrăvit cu mercur, alchimistul Lutzius, urmat de Smeralda, personalitate venusiană, răpusă vineri, probabil de o stareță, pe când, împodobită cu splendide smaralde, dădea o petrecere
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
operative, o doxografie a imaginarului, o ilustrare prin metafore și simboluri a tot ceea ce rămâne nelămurit în ființă. Dar ce este filosofia ocultă? Iată o întrebare care depinde în mare măsură de cine își asumă răspunsul! Dacă vei întreba un filosof aristotelic, cu siguranță îți va răspunde că e un pătrat rotund, căci dacă nu se ocupă de morală, nici de principii, nici de cauze prime, rezultă că această filosofie nu există. Dacă vei chestiona un artist, adevăratul beneficiar al acestei
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
făcea apel la existentul irațional al umanității, peiorativ numit de unii superstiție, magie sau maladii ale spiritului, rămâne sora vitregă a filosofiei instituționalizate (să-i spunem cultă, ca o reamintire a celei oculte), cele două discipline având același tată, pe filosoful Aristotel. Numai că una este Cenușăreasa, iar cealaltă fiica mereu prezentă la baluri și dezbateri televizate. Una figurează civilizația, progresul și se adresează rațiunii, cealaltă a fost considerată apanajul „omului primitiv” și se adresează imaginației, numită cândva, în vremea lui
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
Mediu a răspândit o întreagă literatură apocrifă cu pretenții esoterice, iar Renașterea, în avântul ei perenialist, de regăsire a filosofiei de dinainte de filosofie, a mers și mai departe, descoperind în marginea unei însemnări a lui Plinius posibilitatea ca toți marii filosofi ai Greciei antice să fi călătorit peste mări și țări pentru a învăța acolo, în lumea barbară, o altfel de cunoaștere, mult mai veche și mai ancorată în tradiția de mistere, înțelepciunea celei mai intense și mai necorupte spiritualități. Ideea
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
mai ancorată în tradiția de mistere, înțelepciunea celei mai intense și mai necorupte spiritualități. Ideea acestei cunoașteri oculte venite din afara lumii grecanice, de pe tărâmuri esențial magice, a căpătat o asemenea însemnătate după traducerea Vieții lui Pythagoras a lui Porphyrios, încât filosofii Renașterii și-au asumat- o ca pe descoperirea înțelepciunii primordiale, ca pe arhetipul unei lumi hrănită cu mituri și magie care nu mai promitea o sistemă, ci o libertate, libertatea de a vedea lumea de la statura zeilor. O astfel de
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
și armonios, văzut în indestructibila lui țesătură de determinări și mistere. O abordare istoricistă a acestei discipline atât de volatile, de consistența emoției artistice, se va lovi mereu de imposibilitatea de a alcătui o succesiune de logomahii și revolte față de filosofii anteriori, cum înțelegea Rorty istoria filosofiei culte. Căci, din perspectiva surorii ei oculte, istoria nu este decât un drum al cenușii, o continuă eviscerare de mister a unui destin divin aruncat pe rugul rațiunii comune. Din acest deșert se aude
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
surorii ei oculte, istoria nu este decât un drum al cenușii, o continuă eviscerare de mister a unui destin divin aruncat pe rugul rațiunii comune. Din acest deșert se aude strigătul disperat al lui Rorty, care cheamă postmodernitatea la canonizarea filosofului necunoscut, poate ultima soluție a filosofiei (culte și oculte, deopotrivă), de a nu mai privi filosofia dintr-o vale a istoriei, ci de pe muntele unui luminos viitor. Căci, spune profetic Rorty, „nu ne putem descurca fără eroi! Avem nevoie de
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]