2,868 matches
-
spre nicăieri și aproape sigur nu făceau decât să-și piardă vremea. Uleiul din lampă se sfârși curând, iar el scăpă de ea, aruncând-o într-o parte cu un gest agasat. Din fericire, se iveau zorile și primele raze firave de lumină începeau să apară deasupra cetății. La o cotitură a străzii, o siluetă ce se clătina se desprinse de lângă zid și aproape se aruncă asupra lui Sebastianus. Susținându-l pe omul acela care se agăța de el fără vlagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putut măcar să le impună tratative, să câștige ceva timp. Da, să câștige timp, deoarece Etius încă putea să sosească dintr-o clipă în alta și să răstoarne situația. Altă speranță nu mai era. Văzu însă în jur, grupați în spatele bastionul firav de care, câteva zeci de milițieni prost înarmați și livizi de spaimă. Unii își strângeau deja lângă ei soțiile și își îmbrățișau fiii printre lacrimi. Deși nu putea să verifice personal, își închipui că nici în alte puncte de acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
copil, apoi simți că brațul care îi încinsese mijlocul aluneca de pe el și intui în întuneric că persoana ce-i stătea alături pe podeaua de frasin prăfuită își schimba atunci poziția. Ciulind urechea în tăcerea nopții, prinse ritmul respirației sale firave: Go-Bindan, nu avea nici o îndoială. își plimbă gura prin gura încleiată și se ridică pe coate ca s-o privească: ochii săi se obișnuiau încet-încet cu întunericul și ajutat de lumina lunii nu-i fu greu să-i distingă silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tatălui său. Ca și el, era un kutuheu, un apreciat comandant militar, care, ca un urmaș al lui Utrigúr, era destinat să aibă un mare viitor; cu toate acestea, observând-o pe Go-Bindan, putu să-și dea seama cât de firav fusese începutul său, își aminti dureroasa măcinare interioară care îi marcase ultimii ani ai copilăriei și îi veni în minte duritatea urcușului său către ieșirea din acea prăpastie a înfrângerii și a singurătății. încet-încet, atent să nu o trezească, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putu să întrezărească, abia ghicită în semiîntuneric, masa goților ce se îndepărta peste câmpie. Odolgan și Mandzuk veniră lângă el. — Se duc. Am învins! exclamă cel dintâi cu entuziasm. în loc să-i răspundă, Balamber aruncă o privire în spate. Din cauza luminii firave a nopții, nu putea distinge, în mulțimea amestecată ce umplea vadul și cele două maluri ale râului Aubis, oamenii mingan-ului său, dar era sigur că acesta suferise pierderi foarte mari. Mulți răniți rătăceau prin albia râului, împleticindu-se fără țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trupe care, practic, îi vedeau pe huni pentru prima oară, de vreme ce, timp de două luni, nu făcuseră altceva decât să se retragă din fața mareei invadatorilor. Până în momentul de față, tot ceea ce avuseseră de făcut soldații aceia fusese să înfrunte atacul firav al câtorva mii de heruli și sciri, astfel că „Legiunea Mâța Moartă“ pe care o conducea încă nu fusese angajată în luptă. Și poate că nu avea să fie niciodată angajată dacă lucrurile continuau în felul acesta. „în sprijinul infanteriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deget. Balamber se simțea însă, mult mai puțin îmbărbătat privindu-și mingan-ul, redus acum, după ce mulți dintre cei răniți muriseră, la mai puțin de cinci sute de războinici, slăbiți în fel și chip și întrucâtva demoralizați, mai ales din cauza prăzii firave pe care o duceau cu ei după luni întregi de chinuri și lupte. El, firește, pierduse mai mult decât toți ceilalți, dar asta îl întrista mai puțin decât pierderea atâtor prieteni: puternicul și asprul Khaba, care lăsa în Panonia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brațelor sale, mirosul său de copil încă. Luat de elanul fetei, căzu cu ea în iarbă. Așa cum zăcea în iarbă, cu fața în sus și apăsat de greutatea ei, încercă să o îndepărteze. — Du-te, îi spuse cu o voce firavă, du-te, Go-Bindan! Ea continua, însă, să-l protejeze cu propriul trup și nu-l asculta. O uzi strigând ceva către Frediana: — Lasă-l în viață! Pleacă! Lasă-l în viață! Răspunsul fiicei lui Waldomar îi ajunse la urechi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
soarele nu asfințise, Peste tot era tăcere, pruncul pe lume venise Și pierdută de putere mama cu brațele - întinse Pruncu-și alăpta zâmbind și cu drag la piept îl strânse. Somnoros precum era, cu amorțitele lui pleoape El scâncea cu glas firav și ea îl privea de- aproape, În extaz de bucurie, lumea ca pe-un cerc o vede Iar la umbra unei gene, lacrima pe-obraz se pierde. Era în amurgul serii, zi de mare sărbătoare, Când pe lume veni pruncul
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
parte din bani pe haine și forfotea întruna în sus și-n jos pe coridoarele lungi ale Oficiului de Asigurări Sociale, pe lângă oamenii care nu se prefăceau, ci munceau cu adevărat. Curat, spilcuit, omulețul își cultiva cu încăpățânare o mustăcioară firavă și o atitudine de umor vulgar față de superiori. Aceștia trebuie să fi crezut că asta indică o minte matură, căci în șapte ani, ceea ce era o nimica toată la scara timpului unei astfel de organizații imobile, ajunsese șeful unei secții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață, vrând să scot apă din fântână, la capătul lanțului, în locul clădirii, mi-am găsit fiica umflată de apă și cu creierii zdrobiți. Fiind firavă și cocoșată, a fost probabil trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
asemenea echipament precar, cu asemenea urechi, cum ar putea cineva să detecteze sursa durerii, numai după sunet și calitate? Cu un asemenea echipament auditiv defectuos, cred că maximum ce poate fi detectat și, cumva, verificat, ar fi câteva tonuri răzlețe, firave - nici măcar contrapunctice - provenind dintr-o copilărie tulburată sau de la un libido dereglat. Dar de unde vine masa grea, încărcătura spitalicească a durerii adevărate? De unde ar trebui să vină? Oare poetul autentic sau pictorul nu e un vizionar? Nu e, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lui Seymour -sau, dacă-i pe așa, nici chiar pe Seymour însuși. Ceea ce mă frapase sau îmi paralizase voința a fost realizarea subită a faptului că Seymour era bicicleta mea Davega. Am așteptat toată viața să-mi încolțească cea mai firavă pornire, ca să nu mai vorbesc de actul în consecință, de a renunța la o bicicletă Davega. Mă grăbesc să explic: Când Seymour și cu mine aveam, respectiv, cincisprezece și treisprezece ani, am ieșit într-o seară din camera noastră ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ce mi-ar folosi trupul tău, dacă n-ar avea spirit? Nu mă Împinge spre tine pofta trupească, ci doar simpla curiozitate, care, ce-i drept, mă Îndeamnă să mă apropii de tine și să-mi lipesc trupul acesta destul de firav de trupul tău. Poate mă atrage doar simpla curiozitate umană sau contrastul, faptul că suntem atât de diferiți unul de celălalt. Dacă am fi asemănători, această atracție n-ar exista. Or, Între noi funcționează un fluid magnetic, pe care, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se afla și curtea penetenciarului Rahova unde Liberii făcuseră unele anemice poteci pentru a se putea circula dela o secție la alta. Penetenciarul Rahova, nu dispunea de mijloacele tehnice de-a curăța curtea Închisorii de zăpadă, aceasta era depozitată alături de firavele drumuri de acces, unde va sta până ce Soarele se va milostivi, topind’o. În noaptea respectivă, gerul era teribil tăind răsuflarea, iar după miezul nopții fiind urmat de un fel de lapoviță Însoțită de un vânt ce sufla din toate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
recognoscibilă, ci ființele umane sufereau umilința inconsecvenței, a stilurilor confuze, a unei vieți Îndelungate cuprinzând mai multe vieți separate. De fapt Întreaga experiență a omenirii acoperea acum fiecare viață separată În deluviul ei. Făcând toate erele istoriei simultane. Constrângând persoana firavă la recepționare, la Înregistrare, privând-o din cauza volumului, a masei, a puterii de a conferi structură și intenție. În fine, aceea fusese prima vizită a lui Sammler În Tărâmul Sfânt. Un deceniu mai târziu, cu alt scop, se dusese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
al omenirii În fața efemerității iuți a frumuseții muritoare, a plăcerii va Înceta, Înlocuită de o Înțelepciune născută din prelungire. O, fețe zbârcite, bărbi sure, ochii epurând chihlimbar sau urdori groase, o lipsă Îmbelșugată de vlagă a minții, laolaltă cu pulpe firave, din aer, mișcându-se precum crabul, spre mormânt: Hamlet avea propria lui opinie despre asta. Și Sammler În multe ocazii, ascultând-o pe Angela stând În patul lui, cântărind două serii de probleme (cel puțin) cu ochi ce priveau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Deodată, totul a devenit numai acțiune - sânge, puști, morminte, foamete. Chirurgie tare aspră. Nu poți să scapi intact. Pentru multă vreme am văzut lumea cu o duritate aparte. Aproape ca un nelegiuit - o persoană care aruncă deoparte aranjamente și scuze firave, obișnuite și simplifică totul cu brutalitate. Nu chiar cum a spus domnul Brecht, Erst kommt das Fressen, und dann kommt die Moral 2. Asta e fanfaronadă. Aristotel a spus ceva În genul ăsta și nu era fanfaron sau nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de colț. Acolo, printre astrele nopții un punct dintre infinit și nimic, în ungherele ascunse ale inimii. Acolo, în lumea de dincolo de realitatea existenței trăite în nisipul timpului scurs din a vremii clepsidră. Acolo, se naște speranța zilei de mâine, firava tulpină se luptă, să crească până se topește în amurgul zilei trecute Acolo, cresc visele țesute în covorul de dor al inimii, prind apripi și zbor către zările senine, din eternul trăirii. Costică NECHITA <biography> De profesie radioelectronist, absolvent al
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu verde ponosit. Dar când credeam că timpul e nadă fără rost, ai izvodit lumina ce este și a fost; împresurați de stele, cu ochi de ametist, ai dat doar înțelesuri să nu mai fiu iar trist. Cum este ghiocelul firav prin multe flori, le-ai întrecut pe toate rotind în jur culori; tu ram ești mai departe, c-ai vrut să fii un ram în basmul din livadă; măiastră te știam. Acum, ești înălțată, minunea mea dintâi, cuminte,-n umbra
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... un déjà-vu retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu mă ții de braț eu te privesc cu mult nesaț fără să inspir aerul banal în zilele ploioase de marți din când în când se mai zărește
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
valurile care se sparg de țărm și se reîntorc la linia de plutire a apei, eram din nou stăpîn pe mine. Moartea lui a stîrnit un val extrem de puternic, care a trecut și pe la picioarele mele, luînd cu el linia firavă a drumului de la marginea stîncii și după ce s-a potolit furtuna, totul și-a revenit la normal, nu mai existau motive de neliniște. La urma urmei, răspunderea ce-mi revenea se cerea redusă la primii treizeci de mii de yeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a casei, că aproape nu ieșea din carcera aceea de lux, așa că nu e vorba de casa doamnei, ci de doamna casei) m-a poftit să îi văd grădina: o curte de 600 de metri pătrați. Plină cu flori destul de firave din lipsă de aerisire laterală. Zidurile de beton masiv erau înalte de peste 3 metri. Distanța față de celelalte clădiri te scutea sau te priva complet de vecini. Femeia își ducea zilele plimbându-se ca o deținută pe alei de lux, măsurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mintal de nenorocita de gripă care a intrat în a cincea zi. Cel mai însemnat eveniment local a fost Thanksgiving (Ziua Recunoștinței) pe 27 noiembrie, o sărbătoare exclusiv americană și universal americană. În Departamente, lumea era deja rărită de luni, firavă marți și cine rămâne ultimul, stinge lumina, încuie ușa, joi. Pe scurt, nu e nimic particular în tendința balcanică de a o tăia cât mai repede, eventual prematur în jurul unei mari sărbători. De Thanksgiving, o parte dintre americani umblă. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de privirea Anei fără ca ceilalți să-mi observe imobilitatea. Ana cea mică purta în jurul gâtului și peste umeri - se vede că așa era moda sau numai imaginația ei inventivă - o eșarfă albastră de voal ce încerca vagi unduiri în adierea firavă a vântului ce începuse din vest. Era o binefacere după o zi toridă, acum la două ceasuri înainte de miezul nopții. Și noaptea aceea se termină sus spre oiștea Carului Mare, în râsul întinerit al domnului Pavel, orchestra departe, în timp ce Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]