2,299 matches
-
bară o bombă a lui Dobârceanu. După cum anticipam, arbitrajul a fost unul foarte slab, lăsând impresia în anumite momente că-i împinge de la spate pe băcăuani, dar au fost și decizii care le-au dezavantajat pe gazde. Din păcate, după fluierul de final s a produs o bătaie generală la vestiare, fiind nevoie de intervenția jandarmilor, ambele tabere aruncând vina asupra adversarilor, aspect asupra căruia vom reveni. S.C. BACĂU: Satco - Dediu, Matei, Adăscăliței, Dobârceanu - De Grood (63 Petrea), Bamba - Răduțoiu (83
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
fostului mare șlefuitor de talente băcăuan, lovitura de începere a turneului i-a aparținut fostului internațional Adrian Petrea, invitat special la eveniment. Meciurile au fost arbitrate de înșiși antrenorii echipelor participante, inclusiv Gabriel Armanu exersându-și abilitățile de cavaler al fluierului. După cele văzute în prima zi, LPS Piatra Neamț pare favorită, echipa pregătită de fostul secund al Științei, Stelian Bursuc, impunându-se la scoruri-fluviu. Iată rezultatele complete ale primei zile: Top Handbal Bacău - AS Tescani 17-14 CSS Bacău - AS Onești 33-12
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
bursă de cercetare COPYRO Nicolae GANE PĂCATE MĂRTURISITE Ediție, prefață, tabel cronologic și note de Ilie DAN EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 MEMORIALISTICA LUI GANE Întâiul prozator al Junimii, Nicolae (sau Nicu, pentru prieteni și apropiați) Gane, după debutul cu "nuvela" Fluierul lui Ștefan în "Convorbiri literare" nr. 3 din 1867, a devenit repede cunoscut și apreciat nu numai în cadrul celebrei societăți ieșene, ci și în provincii istorice românești precum Transilvania, Banat și Bucovina. Ediția de Novele (2 volume, 1880), reluată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dintâi Curte cu jurați, înființată la Iași, în conformitate cu noua lege de procedură penală. Frații Iacob și Leon Negruzzi precum și Vasile Pogor îi prezintă societății "Junimea" (înființată în 1863). 1867. La începutul anului, N. Gane prezintă la "Junimea" prima sa nuvelă, Fluierul lui Ștefan, scrisă, după cum recunoaște autorul însuși în Cum am început a scrie, sub influența unor puternice trăiri erotice pentru o fată, Maria, din orașul natal, și în urma unei excursii deosebite la Brădățel, lângă Fălticeni. Fiind foarte, emoționat, Gane nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
N. G. (160 p.) cu dedicația "amicului meu I. B.". Cuprinde 41 de lucrări scrise între 1867 și 1872. "Tipografia Națională" (unde Gane se întâlnea mai târziu cu Eminescu și Creangă) publică volumul Încercări literare (160 p.). Cuprinde : Domnița Ruxandra, Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman, Comoara de pe Rarău, Privighetoarea Socolei, Mărțișor și 5 poezii. 1874. Continuă colaborarea la Convorbiri cu nuvelele: Vânătoarea, Hatmanul Baltag și poeziile: Domnița și robul, Mini. 1875. În paginile aceleiași reviste apar : Astronomul și doftorul, Șanta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din cele mai bune nuvele: Aliuță și Petrea Dascălul. La aceeași "Tipografie Națională" din Iași se publică prima ediție a Novelelor lui Gane, în 2 volume (317, 341 p.), cu dedicația "amicilor mei din "Junimea"". Volumul întâi cuprinde: Domnița Ruxandra, Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman, Comoara de pe Rarău, Privighetoarea Socolei, Vânătoarea, Aliuță, Hatmanul Baltag, Șanta, Astronomul și doftorul; volumul II cuprinde: Două nebunii, Duduca Balașa, Petru Rareș, Andrei Florea Curcanul, Ochii mamei, Cânele Bălan, În vacanțe, Sfântul Andrei. Tot în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în volumul Bilder aus Rumänien, București, Bd. I. 1903. Editura "Librăriei nouă" tipărește la Iași volumul autobiografic Zile trăite (294 p.). Colaborare sporadică la Revista idealistă. Apare la Cernăuți, în limba germană, volumul Novellen, traducere de Iks. (Iaroslav Kramerius). Cuprins: Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman, Două zile la Slănic, Vânătoarea, Dac-a vrea Dumnezeu, Privighetoarea Socolei, Duduca Balașa, Șanta, Petru Rareș, Domnița Ruxandra. 1904. La aceeași editură ieșeană se tipărește volumul Păcate mărturisite (amintind Păcatele tinereților de C. Negruzzi). Cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lacrimile ce vărsam unul în sânul altuia, n-au rămas neroditoare. Atunci a luat naștere un șir lung de poezii izvorâte din pana lui Iacob Negruzzi. Atunci a luat naștere Durerea lui Leon Negruzzi, Dorul lui Șerbănescu, Desperarea lui Cornea, Fluierul lui Ștefan, o novelă a mea, și câte și mai câte altele care figurează în primul număr al Convorbirilor de acum 36 de ani și pe care nu le pot receti fără emoțiune, căci ele îmi revin ca un eco
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
est bien qui finit bien106. Dealtfel, articolul său a făcut mult vuiet și a fost prima provocare la adresa școalei literare din București, reprezintată mai târziu prin Revista contimporană. În numărul al 3-lea venii și eu cu prima mea novelă, Fluierul lui Ștefan. Când m-am prezentat la "Junimea" cu manuscriptul, parcă eram un vinovat care ascundea în buzunar corpul delictului. Numai Iacob Negruzzi știa că comisesem o novelă. Cum m-a văzut intrând în odaie timid, furișându-mă în dosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Apoi nu mai departe decât în ziua de 3 iunie anul curent pe când încă nu isprăvisem de scris acest volum, primii o carte poștală timbrată de la Brădățel, județul Suceava, adecă tocmai de la locul descris de mine în prima mea novelă Fluierul lui Ștefan cel Mare, publicată la 1867. Acea cartă poștală poartă pe dânsa următoarele cuvinte: "BRĂDĂȚEL 2 iunie 1902" Apoi urmează iscăliturile: "G. Tutoveanu A. Scriban Isak Iuliu Marinescu" Nu-și poate cineva închipui cât de mult m-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întinsa câmpie românească, unde poți respira în voie și trăi încă în larg. Ah! Cât de mult înțeleg acum pe bieții tineri ardeleni care, luați la oaste și duși în țări departate, mureau de dor de-acasă cântând doina din fluier. Ei, așa-i făcută inima omului! Nici o teorie, nici o doctrină nu o va schimba. Mare și neînvinsă trebuie să fie nevoia omului ac el să se hotărască a-și părăsi țara pentru totdeauna, dar, oricât de bine i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zile, m-am dus cu mai mulți prietini să vizitez o preafrumoasă localitate cunoscută în județul Suceava, sub numele de Brădățel, situată în mijlocul unei păduri la poalele munților Carpați. Am descris odată, acum 36 de ani, prin întăia mea novelă Fluierul lui Ștefan, această încântătoare poiană înzestrată cu tot ce are natura mai frumos, mai atrăgător, deci nu voi reveni cu o a doua descriere. Voi zice numai că întipărirea ce mi-a lasat a fost neștearsă atât din cauza frumuseței naturei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din cauză că prin o ciudată coincidență am întâlnit acolo o copilă tot blondă, care păzea niște oi și care, stând pe un trunchi de copac la malul unui lac limpede în undele căruia se vedeau jucându-se păstrăvii, cânta doina din fluier, o doină așa de tristă, de parcă suspinau codrii. Nu știu prin ce joc al închipuirei, prin ce asociațiune de idei, întâlnirea acestei copile singuratice, văzută într-un cadru așa de poetic mi-a redeșteptat în minte imaginea Mariei care dormita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și în locu-i apăru în tot farmecul ei cealaltă copilă, Maria cu părul ei de aur, cu ochii ei revărsători de lumină, de astă dată mai frumoasă, mai diafană, mai poetică, așa că parcă ea însuflețea întreaga fire încunjurotoare. Iar notele fluierului îmi răsunau în urechi dulci, melancolice, întocmai cum îmi răsunase odinioară aria plângătoare a Margaretei, arie neuitată ce de atâtea ori mi-a dezmierdat auzul prin voacea iubită a Mariei. Apoi, lucru neînțeles, cântecul cela de al o vreme nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întocmai cum îmi răsunase odinioară aria plângătoare a Margaretei, arie neuitată ce de atâtea ori mi-a dezmierdat auzul prin voacea iubită a Mariei. Apoi, lucru neînțeles, cântecul cela de al o vreme nu mai semana nici cu doina din fluier a păstoriței, nici cu aria Margaretei din Faust, ci să schimbase într-un alt cântec care îmi venea de la munți, de al văi, de la păduri, de la păraie; era glasul naturei aievea pe care totdeauna așa îl auzisem, însă niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
iute, pe nerăsuflate, de m-am pomenit cu coli întregi înnegrite. Am scris, am scris și, de ce scriam, de ce mă identificam mai mult cu necazurile bietei Maria și ale nenorocitului Ștefan, căci așa îi botezasem pe eroii primei mele novele, Fluierul lui Ștefan. De ce scriam, de ce parcă intram mai adânc în sufletele lor, împărtășeam mai viu dorul, durerile și bucuriile lor, iar frazele se așterneau cu înlesnire pe hârtie, încât tot timpul cât au durat frigurile compunerei mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
turbată. Durere, nene, cu aia! Bătea la tine de rupea. Mai ales pe băieți avea boală. Probabil era și neregulată, că nu se explică altfel. Venea, a’ dracu’, cu niște cizme din alea cu vârf ascuțit, îți marca una la fluierul piciorului, urlai o săptămână. Dădea la gioale în neștire. Îți dai seama cum l-a terorizat pe fi-su! Mai era și comunistă, făcea o propagandă de te durea mintea. Nu știa carte, nimic. Era căcarea Troiei. Da’ când te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Putea ajunge un ironist celebru. Îi bubuia mintea. Ne punea porecle. Și porecla aia se lipea de noi ca și când ar fi fost adevăratul nume. Tot datorită fotbalului am învățat să construiesc scenarii. Îmi imaginam meciuri întregi de la primul până la ultimul fluier. Intrigă, punct culminant. Gol în ultima secundă de joc. Totul exista în acele scenarii. Era o narațiune completă. Jucam fotbal undeva pe un islaz. În Dumbravă, cum vă spuneam. Era un nume frumos. Acolo a aruncat unul odată o minge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cum îmi dădusem jos pansamentul, sunetele alea îmi intraseră în urechi, intraseră direct în mine. Și asta mi se părea incredibil. Nu știu cum să vă spun, chiar dacă nu aud foarte bine, io sunt un tip destul de muzical. Problema-i așa. Io fluier, oameni buni. Pur și simplu. Tot timpul. Bineînțeles că asta-mi atrage o sumedenie de reproșuri, unii spun că fluier deprimant a pagubă, alții, pe considerente medicale, îmi atrag atenția că aș putea să mă aleg cu ceea ce popular se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
incredibil. Nu știu cum să vă spun, chiar dacă nu aud foarte bine, io sunt un tip destul de muzical. Problema-i așa. Io fluier, oameni buni. Pur și simplu. Tot timpul. Bineînțeles că asta-mi atrage o sumedenie de reproșuri, unii spun că fluier deprimant a pagubă, alții, pe considerente medicale, îmi atrag atenția că aș putea să mă aleg cu ceea ce popular se cheamă roșu-n gât. Le pasă de soarta mea și asta mă bucură. Dar să mai termin naibii odată. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă aleg cu ceea ce popular se cheamă roșu-n gât. Le pasă de soarta mea și asta mă bucură. Dar să mai termin naibii odată. Cu fluieratul. Că mai știi ce se poate întâmpla... E vorba despre ceva rău. Nasol. Fluier în cele mai nepotrivite locuri. Ceea ce fac io e chiar penibil, dacă stau bine să mă gândesc. Dacă ar face altul, aș râde de el până n-aș mai putea. Aud de dimineață o piesă, una fluierabilă, să zicem, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
apucat pe bunicul, Moș Ghiță, după poreclă Beldie, care de cum da colțul primăverii și până toamna târziu sta singur cuc În fundul grădinii, sub nucul bătrân cât o biserică, la rădăcina căruia mocnea, sub cenușă, un foculeț veșnic, cân tând din fluierul lui muiat În țuică și povestindu-ne nouă, nepoților de la oraș, despre cum a ciobănit el În tinerețe la munte, despre urșii repeziți În spinarea vitelor și sugându-le sângele din ceafă, despre „fata de mpărat cu curu’ crăpat“ și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
meșter cojocar din Ploiești. Iar ducipalii mei de ceramică țărănească, atât de hieratici, smălțuiți În verde de aramă coclită, la fel ca și faraonoaicele mele de legendă, jumătate om, jumătate pește, la fel ca și zăvizii mei fioroși și cu fluier În coada lor bârligată, la fel ca și solnițele mele cu figurații de perechi Îmbrățișate la horă - sunt toate dibăcite prin târgurile, câte au mai rămas astăzi prin țară, de Sân-Pietru, de Drăgaica, de Sf. Ilie și de Sf. Mărie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și toată circulația e dată peste cap. Și e normal să fie așa, când până și polițistul din intersecție se uită ca boul, cu fluieru-n gură la etajul opt. „Da, domnule - zice el cu autoritatea pe care i-o dă fluierul -, se vede clar fusta și o mână. Fusta e liliachie.“ Dacă polițistul vede o Sfântă liliachie înseamnă că se uită la etajul nouă, unde-s rufe la uscat în balcon. Un domn în etate care știe să se facă ascultat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Mungiu-Pippidi apare pe ecranul televizorului în chip de Ana Ipătescu, 50-60 de intelectuali fac cerc în jurul lui Băsescu să nu care cumva să-l atingă vreo săgeată rătăcită, că altfel ne mănâncă mogulii, iar cimpanzeii roșii ne sparg timpanele cu fluierele lor bestiale. „Ilegitim și criminal“, strigă incoruptibilul căpitan de vas și, pe de altă parte, îl apostrofează batjocoritor - cu vocea „minerului salvator“ din 13-15 iunie - pe un domn important: „Ai față de european și porți papion!“. Nu înțeleg, oare elitele noastre
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]