3,224 matches
-
cu care celebrul skipper ținuse să ia startul, deși logodnica lui era Încă suferindă. Pasul hotărît al lui Christian făcea să răsune și să se Îndoaie scîndura În echilibru care ducea la vas. Insensibil la Întrebările ziariștilor, la flash-urile fotografilor, nu mai Înregistra decît informațiile utile cursei. Părea, ca Înaintea fiecărei plecări, pe deplin concentrat. În realitate, Îi inducea pe toți În eroare. Închiderea asta În sine ascundea lupta pe care o ducea ca să se Împiedice să se gîndească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
De dezgust? De plăcere? În realitate, Marie nu simțea nimic În momentul acela. Se uită la Christian cum se năpustea spre o femeie care semăna ciudat de mult cu ea, cum o lua În brațe și o Învîrtea sub flashurile fotografilor. Și privirea ei o agăță pe aceea a lui Lucas. Flash. Ar fi vrut să-i spună că aceea nu era ea, că o alta se preta la jocul pe care se aștepta ca ea să-l facă. Închise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mare eveniment mediatic. La prânz o să fie o mare conferință de presă în fața reședinței familiei Geiger, la care voi spune cât de încântată sunt că mă întorc la Carter Spink. Mai mulți parteneri ai firmei îmi vor strânge mâna pentru fotografi și voi da câteva scurte interviuri. După care ne vom înapoia cu toții la Londra cu trenul. — Deci, spune Eddie în timp ce pun cafea în cafetieră. Gata bagajul ? — Aproape. Și doamnă Geiger... poftim. Îi întind lui Trish uniforma albastră împăturită pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă aventurez să ies pe ușa de la intrare împreună cu Hilary și doi PR manageri, pe alee se află sute de persoane. Un șir de aparate de filmat se focalizează imediat asupra mea, în spatele lor e o mulțime de reporteri și fotografi, și locul e împânzit de asistenți de PR de la Carter Spink, care sunt cu ochii în patru și împart cafele de la un stand apărut ca din pământ. La poartă văd un grup de cunoscuți de la pub care se uită curioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să mă lansez Într-o nouă carieră creativă extraordinară, și avea să fie Începutul unei noi vieți pentru mine... Doar că nu s-a Întîmplat deloc așa. Vreau să spun, În primul rînd, aveți idee cît cîștigă un asistent de fotograf ? Nimic. Zero. Ceea ce, pînă la urmă, nu m-ar fi deranjat atît de tare dacă cineva chiar mi-ar fi oferit un post de asistent de fotograf. Oftez adînc și-mi surprind expresia tristă În oglinda din spatele barului. Ca și cum toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Vreau să spun, În primul rînd, aveți idee cît cîștigă un asistent de fotograf ? Nimic. Zero. Ceea ce, pînă la urmă, nu m-ar fi deranjat atît de tare dacă cineva chiar mi-ar fi oferit un post de asistent de fotograf. Oftez adînc și-mi surprind expresia tristă În oglinda din spatele barului. Ca și cum toate celelalte n-ar fi fost destule, părul meu, pe care azi-dimineață mi-l Îndreptasem foarte atentă cu un ser special, a luat-o complet razna. Ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
complet razna. Ca de obicei. Măcar nu sînt singura care nu a ajuns nicăieri. Din cei opt, cîți am fost la curs, unul a avut succes imediat și acum face poze pentru Vogue și chestie dintr-astea, unul a devenit fotograf de nunți, una a avut o relație cu profu’, alta a plecat În călătorie În jurul lumii, una a făcut un copil, una lucrează la Snappy Snaps și unul e acum la Morgan Stanley. Între timp, am făcut din ce În ce mai multe datorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
picioare ! O lecție foarte importantă, spune Nev, Încuviințînd. Ia o gură mare de bere și rînjește spre tata. Că veni vorba, Emma... săptămîna asta unde lucrezi ? CÎnd l-am cunoscut pe Nev, tocmai plecasem de la agenția imobiliară ca să mă fac fotograf. Acum doi ani jumate. Și nu uită să facă gluma asta de fiecare dată cînd mă vede. De fiecare nenorocită de... OK, calmează-te. GÎndește-te la ceva frumos. Bucură-te Împreună cu familia ta. Bucură-te că Îl vezi pe Nev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bineînțeles, mă uitam prin ea ori de câte ori eram lăsat singur. Se găseau acolo poze de bărbați spânzurați pe sârmă ghimpata, femei mutilate, cadavre stivuite ca lemnele de foc - tot inventarul obișnuit al războaielor mondiale. Mama era fosta Virginia Crocker, fiica unui fotograf de portrete din Indianapolis. Era casnică și violoncelistă amatoare. Cânta la violoncel în Orchestra Simfonică din Schenectady și cândva visa să cânt și eu la violoncel. Am eșuat ca violoncelist fiindcă eu, ca și tatăl meu, nu am deloc ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
publicat un portret de pe vremea când eram cu mult mai tânăr, portretul meu oficial ca nazist și idol al undelor radiofonice internaționale. Nu pot decât să fac presupuneri cu privire la anul când mi s-a făcut poza - 1941, cred. Arndt Klopfer, fotograful care mi-a făcut poza, s-a străduit cât a putut să mă facă să arăt ca un Iisus acoperit cu cremă de față dintr-o pictură de Maxfield Parrish. Mi-a pus chiar și o aureolă - o pată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că te vei simți destul de bine ca să reziști la călătorie? — Chiar și în clipa asta mă simt destul de bine, i-am asigurat. — Persoana care te va întâmpina la Mexico City se numește Arndt Klopfer, mă instrui Jones. O să ții minte? — Fotograful? am întrebat eu. — Îl cunoști? — Mi-a făcut poza oficială când eram la Berlin, i-am explicat eu. — Acum e cel mai mare fabricant de bere din Mexic, spuse Jones. — Pentru numele lui Dumnezeu! am exclamat eu. Ultimul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în fața lui, ca și cum se fereau să nu calce în vreun rahat de câine. Uneori și scuipau după ce trecea și se ducea cu mersul lui nepăsător. Puțin îi păsa lui Burtăncureanu de disprețul lor. După cum nu-i păsa nici de amenințările fotografului Vasilică Urdinare. Acesta deschisese un studiou de înregistrări video după ce fusese delegat oficial să tragă pe video reconstituirea Revoluției de la Județeană. Îl chemau să-i filmeze toți puternicii județului. Numai Goncea îl ignora. Urdinare credea, era ferm convins, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cinstea Primului Congres al Frontului Unității Socialiste, care avea loc chiar în acea lună. La amnistia de 23 august același an, Urdinare a fost liberat, romancierul rămânând în continuare să-și ispășească pedeapsa. A făcut imprudența să-l roage pe fotograf să treacă din când în când pe la soția lui, Șfița, profesoară de literatură la Liceu, și să-i mai țină de urât, s-o ajute dacă are probleme casnice și alte astea. Și Urdinare a trecut, din ce în ce mai des. Pe 25
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la dosar condamnarea. L-a premiat însă Asociația Scriitorilor Juriști din localitate, pentru că unul dintre romane, Liberate descătușată, avea ca erou principal un judecător de provincie care se lupta cu un procuror care îi tot ținea partea unui nenorocit de fotograf (ăsta era Urdinare, în roman Tomiță Stânjenaș), borfașul borfașilor, distrugătorul căsniciei inginerului Anton Prisecariu (adică, a lui Burtăncureanu). Stânjenaș, în urma unui complicat proces de conștiință, venea la Prisecariu și-și cerea iertare, târându-se prin toate cele opt odăi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dar, prin contrast, ofilirea uneia și înflorirea celeilalte sunt izbitoare. În sfârșit, dincolo de aceste aspecte, rămâne o stare de încordare, de tensiune între cele două femei, ca și cum ar fi fost întrerupte dintr-o conversație pe care o vor relua de îndată ce fotograful va ridica degetul de pe buton. Mama Mare locuia într-un imobil construit de Mercader, care devenise curiozitatea cartierului. Intrând din stradă, nimereai într-un hol cenușiu, cu o scară pătrățoasă în mijloc ce ducea la apartamentul fiecărei familii din bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prinseră viață: o ochelaristă începu să încuviințeze din cap, un bărbos pozând în sceptic pufni spiritual și ușurel la cuvintele cheie, iar două doamne din spate, care ajunseseră prea târziu, prinseră a zâmbi fericite. Poate singurii indiferenți la vorbe erau fotografii și cameramanii. Aceștia din urmă schimbau semne și priviri cu câte un reporter din sală. Profesorul Calomfir se sătură de aprobat laudele lui Leurdiș. Se lăsă pe spătarul scaunului și scrută indiferent spațiul; își concepea în minte discursul propriu, cuviincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aminteau imensei majorități a bărbaților că exista o lume inaccesibilă pentru ei: o lume cu femei de vis, cu plaje îndepărtate și iahturi de lux... O lume ireală și mitică, de negăsit niciodată nicăieri, dar pe care talentul unui bun fotograf și al unui expert în publicitate puteau să o facă să treacă drept autentică. Nu existau femei ca aceea, care să alerge cu o asemenea tunică atunci când soarele se ascundea la Malibu, oferind o bere înghețată cu spumă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mira faptul ca, fiind atât de puțin timp până la alegeri, Cáceres să transforme această afacere în cea mai bună armă a sa. Sau mă înșel eu foarte tare, sau va apărea aici chiar azi cu toată curtea lui de jurnaliști, fotografi și cameramani de film și Televiziune... — Aici? — Aici... Are mulți susținători și, în momentul de față, știe deja unde suntem. Dacă descoperă că îi pot implica direct pe cei de la „Southern“ în măcel, îi va transforma într-o trambulină către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
au încheiat și candidatul opoziției se apropie zâmbind și cu un aer triumfător. Strânse cu căldură toate mâinile ce i se întinseseră și câteva în plus, pe care el avu grijă să le apuce fără să i se ceară. Jurnaliști, fotografi și cameramani îl urmau credincioși, pentru că făceau parte din suita lui pe statul de plată. — Cum vi s-a părut? vru el să știe. — Discursul? Foarte interesant. Dar n-am înțeles foarte bine acel denunț al căilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
liniștii celui dus. Îi displăcea că trebuia să le scotocească jurnalele și sertarele, să le frunzărească scrisorile, să le pipăie hainele. Dar, fiindcă trupul fusese deja mișcat din locul unde fusese găsit, nu avea motiv să-l lase neatins până ce fotograful avea să-i Înregistreze poziția exactă. Se lăsă pe vine lângă tânăr și vârî o mână În buzunarul pantalonilor. Pe fundul lui găsi câteva monede și le așeză lângă cadavru. În celălalt se afla un inel de metal simplu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un alt fel de om, i-ar fi cerut lui Rizzardi să arunce atunci o privire, dar nu vedea vreo pricină să se grăbească și nici nu voia să deranjeze din nou fața acelui tânăr. — Mulțumesc, Ettore. O să trimit un fotograf să facă niște poze. Crezi c-o să-i poți Închide ochii? — Sigur că da. O să-l fac să semene cu el Însuși cât mai mult posibil. Dar o să vrei să-i aibă deschiși În poze, nu? Brunetti se Înfrână În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
crezi că e minunat? —Douăzeci de mii? De la celălalt capăt al firului s-a auzit un hohot de râs. — Doar nu-ți închipui că eu îl plătesc, nu? O femeie în poziția mea? Nici nu se pune problema, dragule. Apropo, fotograful n-a ajuns încă, nu? —Fotograful? Amanda, vrei, te rog, să-mi explici ce dracu’ se întâmplă? Se părea că dormitorul lui Theo, echipat cu noul tavan cu fibră optică, urma să apară într-o celebră revistă americană de design
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mii? De la celălalt capăt al firului s-a auzit un hohot de râs. — Doar nu-ți închipui că eu îl plătesc, nu? O femeie în poziția mea? Nici nu se pune problema, dragule. Apropo, fotograful n-a ajuns încă, nu? —Fotograful? Amanda, vrei, te rog, să-mi explici ce dracu’ se întâmplă? Se părea că dormitorul lui Theo, echipat cu noul tavan cu fibră optică, urma să apară într-o celebră revistă americană de design interior. Firma cu tavanul pusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de-acolo cred că, în curând, o să aibă un loc pentru el în programul prelungit. Amanda nu-l asculta. —E o școală grozavă. Richard Curtis a jucat rolul mașinii de fructe la sărbătoarea verii de anul trecut. Am trimis un fotograf să imortalizeze evenimentul. —Dar nu poți... să-l dezrădăcinezi chiar așa, a izbucnit Hugo. Theo locuiește aici, nu la Londra. Asta e casa lui. Ei, în curând n-o să mai fie, i-a răspuns Amanda fără nici o grijă. Așa că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
loc pentru dezbateri, negocieri și, spera el, modificări de opțiuni? —Hei! Ați ajuns! Intrați, a auzit-o pe nevastă-sa strigând la grupul de oameni care așteptau la ușă. Hugo i-a urmărit, din capul scărilor, cum au intrat: un fotograf frumos, cu un păr ciufulit în mod deliberat, asistenta lui blondă și minionă, o jurnalistă cu părul tuns scurt, ochelari tehno, cizme până la genunchi și o haină strâmtă cu un imprimeu cu pătrățele. Toți priveau de jur împrejur cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]