2,106 matches
-
lor, dintre care unul a fost rabin la Târgu-Mureș. Pietrele funerare de pe mormintele lor cioplite din marmură de culoare roz, grupate într-un singur mănunchi, se înalță și astăzi drepte peste celelalte pietre din cimitir, destăinuind parcă vizitatorului neașteptat o frântură din respectul de care s-au bucurat în timpul vieții din partea comunității lor. Am rostit rugăciunile de Kadish și El Male Rachamim 23, gândindu-mă la tata care și el își doarme deja somnul de veci, dar în cimitirul din Orașul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sfârșitul primului an de studii, eram convins că locul meu în lotul transferat la București era asigurat, dar când au început să se filtreze aluzii privind principiile care ghidează comisia în selecționarea studenților, au început să se trezească în mine frânturile îngrijorării. Și nu în zadar. S-a întâmplat exact ce mă temeam că se va întâmpla: o forță mistuitoare dezlănțuindu-se împotriva mea, mi-a subminat încrederea pe care o aveam în capacitățile mele și în triumful justiției. Pe lista
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
din satul Poieni, o apucă spre stînga, pe un drumeag forestier. Pădurea își arată coloristica fascinantă de toamnă și încep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit de natură, niciodată redat de pictori în toată măreția sa. Frînturi, surprinse de ochi ageri și talente minunate, reușesc uneori să ne scufunde într-un soi de visare apăsătoare, pe care doar o toamnă tîrzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Bîrleanu sau Constantin Tofan... Mașina se leagănă vioi, urmărind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai bucură. Nici măcar salariul dintr-un plic, pus în buzunarul de la piept, nu mă furnică la fel ca-n alte dăți. Respir aer pur și expir năduf. Sufletul îmi este greu, ceva îmi lipsește și nu-mi dau seama ce. Frînturi de amintiri și fărîme de vagi dorințe neîmplinite. Dar și voci care mă apostrofează că mă las copleșit de mici dureri, pe care n-ar trebui să le încurajez. Tu crezi că a petrece Sfîntul Paște în Cuba este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înțeles că slujirea unui ideal sfânt se face prin jertfă, iar jertfa este voluntară și se face prin iubire. Cea mai apropiată formă de iubire și la îndemâna noastră era rugăciunea. Prin rugăciune am reușit să aducem în prezentul nostru nefericit frânturi de timp pe care le trăiam ca pe o fericire. Acest miracol se făcea prin rugăciunea în comun. În timpul rugăciunilor în comun nu mai simțeam povara recluziunii, ieșeam din teroare și din abandon. Ne scufundam într-un ocean de pace
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
N-ai dezmierda de n-ar fi să blestemi, Surâd numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce în ochi lumină. N-ai jindui după frânturi de rai De n-ai purta un strop de iad în tine. Dar în toate aceste încercări teribile susținerea se găsește la Dumnezeu și de acolo vin și bucuriile, ca de exemplu în „Sărac sunt, Doamne”: Sărac sunt, Doamne, Sărac
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
lui specifice cu tot, acela căruia i se cere un sacrificiu, În ideea nobilă de a nu avea „pretenții teritoriale“, de parcă România visează cine știe ce teritorii de pe aiurea. Nici nu avem astfel de pretenții ci, de fapt, datoria de a aduna frânturile poporului român smulse de vicisitudinile istoriei, reunindu-le Împreună cu tot ceea ce le aparține: cultura și pământul moștenite și apărate din moși-strămoși. Dacă părinții noștri n’au putut-o face, dacă nici noi nu putem astăzi, să nu Îngreunăm sarcina urmașilor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu perfecțiunea divinului, oricum cu transcendentul extrem negentropic, către care să transmită ofranda. Chiar dacă aceasta e doar o lumânare aprinsă pentru sufletele celor plecați. Și care e tot ceva de genul „ale tale dintru ale tale“, căci ceara e o frântură din Soare eufemistic culeasă de albină din corola florii și dosită... À propos: e vorba de cea mai proaspătă „conservă“ de Soare, implicit cea mai curată ofrandă. Dar, pentru ca focul să poată sluji de punte Între noi și transcendent, el
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vinars amestecat cu untdelemn. Dacă în timpul facerii i se ține la nas flori de Mâna Maicii-Domnului, femeia naște mai ușor. Boala florii albe (Leucorea). Floare de liliac alb furat se ține o vreme în rachiu de drojdie, apoi se bea. Frântură. Se face o alifie din săpun, albuș de ou și drojdie de vin și se unge cu ea organul frânt. Friguri. Floarea de friguri se fierbe cu vin sau cu lapte dulce și se bea. Lopețică, se pisează mărunt, se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
desigur, comunismul"), inclusiv în ceea ce privește propriul destin literar, pe care îl întrevede când în negru ("Sunt un om de rând, cu inteligență cel mult medie... N-am creat nimic serios, numai poante, giumbușlucuri de stil, speculații minore, jocuri grăbite de cuvinte, frânturi de idei... Sunt oare un grafoman? Un maniac?... Sufăr de neluare în seamă"), când în roz, arătându-și convingerea că marile edituri din apus îl vor potopi cu contracte, teatrele de pretutindeni îi vor juca piesele, va "rupe gura Americii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
zice, ferească-te sfântul, că "n-o astupă decât pământul!" Trei zile și trei nopți, târgul s-a pornit și a trăncănit de zor, ca un uriaș malaxor, din care răzbăteau și s-auzeau, pe străzi, în piețe, la colțuri frânturi de păreri, aprecieri, adevărate sau eronate: ..."nepotism"..., "servilism"..., auzi dom'le: asta i-a cerut directoarei Bibliotecii de la Institut să întocmească o bibliografie exhaustivă pe tema "Nicolae Ceaușescu stea de primă mărime din această galaxie!" sau "auzi bre, cucoana asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
le plinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de Viață, vino și te sălășluiește Întru noi și ne curățește de toată Întinarea și mântuiește-te... O arătare de fiecare zi se ivi deasupra pervazului ferestrei, În timp ce Andrei Îi trage cu nădejde cu frânturile lui de slujbă, cu rugăciunile și strigările lui. — Reșou’, Andrei, reșou’! se rățoiește Leontina. Ai văzut cât a plătit coerentu’ Victor luna trecută. — Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca niște martori muți, înfipți adânc în trecut sub povara tainelor... Taina sufletului lor rămâne tot ascunsă. O priveliște copleșitoare se înfățișa înaintea ochilor. „E frumos ... e frumos de ți se taie răsuflarea !”, mi-am zis, și gândul îmi aminti frânturi din scrierile călătorilor străini: Andreas Wolf, episcopul italian Marco Baldini, sirianul Paul din Alep, ș.a... care au călcat pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Locomotiva gâfâia cu toată puterea, slobozind în răstimpuri câte un șuierat prelung, jalnic, care ți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din aceste ținuturi, când li se naște un copil. Se înduioșează pentru toate suferințele ce vor urma. Merită să suferi oricât ca să atingi o clipă de fericire ca asta, trăită de mine intens în această dimineață aurorală. Lipsă Se aud frânturi de bocete nu departe de colibă. Acum două zile, un om din sat a murit nemântuit, adică fără lumină - cum zice Aia - și toți sunt îngrijorați de năpasta ce se va abate asupra lor. Se tem că defunctul o să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
al ințierii, mă preocupă limita trasată atât de precis între cele două „lumi” divergente, ceea ce indică anxietatea formidabilă ca nu cumva acestea să fie confundate de mine, cănd voi muri, din nebăgare de seamă. Din pragul colibei mele, aud numai frânturi din plângerea aceasta și întrezăresc în ea un soi de predicție tragică prin care mi se vestește soarta. Aș vrea să am toate cuvintele scrise. Aia îmi făgăduiește să mi le transcrie. Nu par a fi cuvinte, ci numai eufonii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și armonizării fizice, mentale, emoționale și energetice (viziunea noastră terapeutică se regăsește în toate practicile străvechi ridicate la rang de artă de vindecătorii și îndrumătorii acelor timpuri, ea diferențiindu-se de metodele comerciale din zilele noastre ce nu sunt decât frânturi ale unui tot unitar, de mult uitat). Nimeni nu poate străbate real și plenar, procesul de transformare și armonizare, fără să se angreneze în practicarea gândirii pozitive, fără să introducă în programul zilnic exerciții de vizualizare, exerciții fizice de vindecare
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
acord cu o puritate din ce în ce mai elevată a minții și inimii noastre și pentru aceasta este necesar ca lumina iertării să se reverse, în primul rând, asupra noastră și asupra tuturor strămoșilor nostri. De acolo, din trecut, vin permanent condiționări și frânturi de istorii de viață care nu ne aparțin, dar care își fac loc în povestea noastră. Iertarea deschide ușa prin care iubirea se poate manifesta permanent în inima noastră și poate dizolva toate aceste legături dezechilibrante ce ne îngrădesc propria
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
șirul trimiterilor la vina altora. Nu cred că mai interesează faptul că nu cunoșteam alt mod de a gândi. În afară de bunul simț țărănesc, dar și acesta pervertit într-o oarecare măsură de colectivism. Din el mai ajunseseră la mine doar frânturi, care greu mai puteau recompune întregul pentru a se transforma într-un comportament.) Nu-mi rămâne decât să încerc a-mi fi propriul început prin a recunoaște: Sunt vinovat! A intervenit între timp căința? Cred că da, chiar dacă nu întru
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mai acută conștiință de sine (chiar dacă una predominant negativă). Trebuie să zărim o bună parte din "conținutul" sine-lui profilat pe fondul durerii. Conturarea imaginii de sine în domeniul lui a avea (cu sensul lui contemporan de a consuma) oferă doar frânturi din ceea ce este sinele (ori ar trebui să fie). Faptul de a simți lipsurile, în raport cu obiceiurile cotidiene de consum, drept absențe ale propriei persoane, ca neîmpliniri profunde, arată cât de mult ne percepem esența în sfera lui a consuma, semnalând
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
trufași ai pădurii se frângeau cu glasuri de trăsnet și umpleau depărtările Întunecoase și goale cu cel de pe urmă răsunet prelung al prăpăstuirii lor de veci!... Continuăm călătoria În insula Luzon pe autostrada nordului spre Baguio. Din fuga mașinii vedem frânturi ale unui peisaj de vis: plaje spațioase bordate de șiruri de cocotieri, mici golfuri primitoare, localități rurale cu case tradiționale pe piloni și acoperite cu frunze de bambus, petice verzi terasate pe coline de mâna omului de sute de ani
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
astfel: Avant propos De ce Personajul feminin...? ar fi, firesc, cea dintâi Întrebare. Răspunsul se cere, evident, nuanțat și ar impune un «pentru că...» sau mai degrabă un șir de «pentru că...». S-ar putea, Întru Început, oferi o motivație preluând o frântură din considerațiile generalizante ale unui alter ego al scriitorului Caragiale, personaj narator Într-o schiță, „De ce oare? - De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauză la orșice...” (Repausul dominical). Se poate, tot atât de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
că doar Sfântul Calinic nu este un mort ca toți ceilalți. Nu ne legăm acum de viața sa”. În jurul orei 10.30 ies din rând, pentru a transcrie efectiv în carnetul meu de teren o parte din observațiile vizuale și frânturile de dialog pe care le-am prins din zbor în timpul în care am fost prins efectiv în rând. Pretextul este unul simplu, le spun celor din jur că mă duc să-mi cumpăr lumânări de la pangarul mănăstirii, aflat ceva mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să servesc, pentru mine postul este foarte important”. București, decembrie 6 decembrie 2011 Câteva note rapide, încerc să sesisez schimbarea față de anii trecuți. Pelerinajul s-a maturizat. Toleranța zero a jandarmeriei, reglementarea strictă a comerțului. Cine ne (mai) sunt pelerinii ? Frânturi de dialog surprinse în rând. Cum se fabrică o știre despre pelerinaj. Prima senzație, pregnantă : față de anul trecut, pelerinajul s-a schimbat, s-a profesionalizat. Acum am de-a face cu un pelerinaj „profesional” care s-a maturizat : avem garduri
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
urbane de acest tip constă în distanța interpersonală, mereu este respectată. În acest caz precis, din cauza ploii mărunte ce cade neîncetat, distanța dintre persoane este accentuată și de prezența umbrelelor pe care le poartă deschise deasupra capetelor majoritatea celor prezenți. Frânturi de dialog surprins la rând : „Să vedeți, doamnă, cât de frumos și ce organizare au putut să aibă la Sfântul Spiridon ! Chiar și gardurile jandarmilor erau împodobite cu flori !”. Tentativa de „spiri tualizare” a rândului : femei și bărbați citesc preocupați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
gras, cam la 40 de ani, foarte bine echipat pentru ploaie față de cei care-l înconjoară, scoate dintr-un săculeț de piele ce atârna la gât un telefon mobil și începe să vorbească cu soția sa. Pot auzi și eu frânturi din conversație. Omul se plânge de vremea imposibilă, de durata lungă de așteptare, și apoi, surpriză, memoria lungă a comunismului lovește din nou : „E unu’ aicea lângă rând care tot scrie ceva într-un carnet, mai face și poze cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]