2,125 matches
-
atenția i se concentraseră asupra singurei persoane din încăpere care conta. Împărăteasa Isher ședea la locul ei, îmbujorarea feții cedînd treptat locul furiei. Se ridică în picioare, cu o scăpărare primejdioasă în ochi, dar glasul ei nu transmitea decît o frîntură din furia pe care mizase el. Împărăteasa spuse cu încrîncenare: ― Ai fost foarte abil, căpitane Hedrock, să abați conversația în direcția în care ai vrut. Dar vreau să te asigur că asta nu te va ajuta cu nimic. Reacția ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Hedrock. Îi făcu un semn vag s-o lase în pace. În mintea ei era un gînd, atît de ascuțit încît părea să aibă calități de-a dreptul fizice. Atît de dureros încît fiecare clipă în care exista era o frîntură de iad. Trebuia să-l aducă înapoi; indiferent cu ce sacrificii, trebuia să-l recapete pe Hedrock. Ciudat, se gîndi pînă la urmă, tocmai ea, care fusese atît de rece și oțetită și calculată, aproape inuman de imperială ― ciudat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Centaur, Stăpânitoare, soarbe tot cerul și rămâi Prin marea de funingini năvodul plin cu aur. RÎUL Din culmea unde mai presus de nor, Doar gheața își sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, Cât zarea-ntins, haotic ca neantul. În jurul tău, frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriașe Monument au un nenturnat trecut... Și nicăieri în goana pătimașe Reflexul liniștit nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au trecut... Din matca ta, Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape. Oglindă călătoare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lângă hodoroage! - Hai dați din bețe, spargeți doage. Să plângă lemnul ca la strung Când hohotit, când mai prelung Din bețe, doage și Nimica Ieși, cântec pentru Răsturnica. Vii lumânări, burați polen! E cimitirul un desen Cu linii supte, slăbănoage Frânturi de bețe și de doage... Oh, nu-mi clintiți Regina Mab Să nu se surpe trupu-i slab Și dați vin galben la miloage Nu din păhar, din scob de doage. Oh, pentru Ea găsiți un dric, Un dric mai mic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ritmul. Ieșisem după ea. Stăteam respectuos, deoparte, așa cum se cuvine, și măsurăm diferența dintre ritmul marcat de ea și cel pe care îl băteam eu însumi. Ca să parcurgă distanța de la ureche până la vârfurile degetelor ei ritmul avea nevoie de o frântură de secundă în plus. La mine devenea mișcare de cum îmi atingea urechea. Am stat acolo până s-a înnorat din nou. Era cam răcoare. Spiritul-Femeie s-a ridicat de pe șezlonguri, și-a încălțat sandalele și s-a întors în cabană
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ochii umezi. După plecarea Liviei, Ramona adormi târziu gândindu-se la diferite aspecte ale vieții, fiind convinsă că fiecare om este supus destinului său. Chiar și acest nefericit incident, cum îl considera mama ei dar nu și ea, era o frântură a destinului, un vis care se-ntipări în sufletul și mintea ei. Marea lui voință de a trăi dându-și seama de situația în care se află luă locul slăbiciunii și chiar și a silei de sine-însuși în anumite momente
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Precizez că nu sunt unul dintre cei cărora le-ați cumpărat interviurile, cu țigări Viceroy, eu fiind de acord să dau acel interviu doar cu condiția să mi se arate textul viitoarei cărți. Deși nu doresc, dacă acea carte conține frânturi din discuția cu mine cu care eu nu sunt de acord, vă promit că vă dau în judecată. Cu stimă 06.06.2003 Cartea pe vremea aceea nu era pe piață. Nu era scrisă. Pur și simplu. O tot amânam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
suflet, să nu le dai atenție. Visul, după A. E. Mi s-au dus și visele. Ușor-ușor, mi s-au dus și visele. De multe ori mă visam acasă, mă visam pe litoral, pe plajă, pe mare. Mai visez, dar frânturi, așa. S-au șters amintirile... Sunt unele vise... chiar am avut parte de niște premoniții. De exemplu, în ’94 sau ’95, am visat o locomotivă neagră și un avion negru pe cer. Și-a doua zi am stat și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
greșeală. Cu toate acestea, Tomoe era neliniștită. — Nu e nici un Vietnam aici, zise ea. — Uite! Takamori arătă cu degetul spre celălalt capăt al debarcaderului, unde începea marea întunecată. Erau vreo patruzeci-cincizeci de bărbați și femei care priveau marea. Se auzeau frânturi de melodii cântate la instrumente de suflat, purtate pe aripile vântului spre locul unde se aflau Takamori și Tomoe. — Acolo trebuie să debarce vasul francez Vietnam? îl întrebă Tomoe pe hamalul care tocmai trecea pe lângă ei. Voia să fie sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Continental. Starea asta dura de obicei câteva zile, mă mișcam prin casă ca somnambulul, într-un soi de transă. Tot ce mi se spunea ajungea la mine cu încetinitorul, numai ecouri, numai bucăți de cuvine, silabe disparate, sunete stridente și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și le-ar fi amestecat în pălărie, ar fi scuturat bine, ar fi adăugat niște praf colorat, ar fi suflat peste ele, ar fi bătut cu bețigașul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asupra unui os cu puțină carne pe el. Însă bănuia că nu i s-ar fi Îngăduit așa ceva. Bărbatul Îi Înlănțui umerii cu brațele și o sărută cu blândețe. — Ah! Ce sărut nepriceput, fără pic de rafinament, fără nici măcar o frântură de erotism În el! Nu suport să fiu sărutată În halul ăsta! Ajunge, nu mai vreau! Gata! Ce se Întâmplă cu mine? De ce mă simt așa de ciudat...? murmura Noriko, scuturată de convulsii, lipindu-și corpul de sexul bărbatului, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am mai putut face diferența Între corpul meu, spătarul scaunului pe care eram așezat, masca de oxigen care mi se așezase pe față sau degetele altcuiva. Cu toate acestea Îmi rămăsese un strop de luciditate care-mi permitea să conștientizez frânturile de imagini care defilau din nou, clipind intermitent. Nu eram Însă În stare să localizez nici sursa acestor imagini, nici cu ce parte a trupului le receptam. În mod straniu, crâmpeiele acelea de imagini alcătuiau un scenariu, și Încă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tăcere decât tăcerea obișnuită. Observam gesturile trecătorilor și încercam să deduc din ele ce anume spuneau. Pentru fiecare pieton care întîrzia mai mult în dreptul ferestrelor mele aveam timp să-mi imaginez o poveste. Pentru cei grăbiți mă mulțumeam cu o frântură, cu o întîmplare, cu o supoziție. Mă străduiam să le ghicesc și caracterul din felul cum mergeau. Dar dincolo de acest joc nu știam despre trecătorii de pe strada mea mai mult decât despre tufele de oțetari sau despre câmpul pe care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trecea o zi, nici măcar una, fără să se gândească la el. Adesea, când se trezea în toiul nopții și stătea întinsă, singură în întuneric, își scotocea memoria ca să-și aducă aminte de anumite lucruri care o impresionaseră la vremea lor: frânturi de conversație, gesturi, experiențe comune. Fiecare amintire era extrem de prețioasă pentru ea, stăruia asupra ei cu dragoste, îi dădea o semnificație sacră. Obed Ramotswe, care-și iubise fiica și care economisise fiecare rand, fiecare cent pe care-l câștigase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
avea muchiile tocite, piesa se desprindea din întreg, celelalte piese, lacome, împărțeau absența în părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid, un om, o pereche de ghete, pași. Cine era acel individ, cu ce era încălțat, spre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Doar de dragul de a spune "am avut un trecut și... uite ce frumos îl basculez în viitor", iar când este să ajung unde mi-am golit ranița, să o încarc din nou pentru a-l duce mai departe. Tratamentul tău, frânturi de nimic într-un rețetar al memoriei. Domnule doctor, mie îmi ajunge șotronul, în el "nu este durere și nici suspin, ci doar viață fără de moarte". Amintirile, cioburi de sticlă colorată desprinse din vitraliile unei biserici părăsite, o biserică pictată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ciuguleau întunericul. Despre viețuirea de obște, Petru nu avea știință. Rugăciunea, Tatăl Nostru, Crezul, Psalmul 50, bagajul său sumar de sfințenie teoretică repetat alături de bunica, seara, pe prispa casei, sub cer. Rugăciunea, nici pe departe o expresie a sinelui, rezuma frânturi de viață într-un set de formule prestabilite dogmatic. "Păcatele mele sunt fără de închipuire, cu ce fel de rugăciune, Doamne, să mă fac auzit?" striga sfântul Augustin în pustie. Pustia Mânăstirii Fântânele ridica zid în icoană. Călugări, meșteri iscusiți, în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umblă vecinul? Era frumoasă și tânără... Pe Viola n-o mai căuta nici cu privirea. Dacă n-o zărea din întâmplare, se prefăcea parcă nici n-ar exista. Dar ea e aici, ascunsă în spatele porții cu urechile ascuțite ca să înțeleagă frânturile de cuvinte aduse de vânt... -Poftește draga mea, îi spuse vecinul femeii, cu căldură în glas. Vioala era geloasă din cale afară și se agită morocănoasă. Vocea autoritară a stăpânului o sperie: -Treci în casă, e târziu. Trebuie să te
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
îmi scosesem capul pe fereastră. Doi părinți tineri încercau să-și învețe fetița de trei ani (mai mult nu cred că avea) să meargă pe o minibicicletă. Ea plângea, tatăl era nervos și nerăbdător, mama insistentă, totuși foarte răbdătoare. Numai frânturi de cuvinte ajungeau la mine, încercam să obțin sensul imaginii din mișcările vizibile... Tata: ți-am spus să nu mai dai cu pedala înapoi... copila plângea și mai tare... bărbatul își pierdu fărâma de răbdare ce mai avea din nu știu câtă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Este scânteie și fulger și sclipire de gând, este idee în alese cuvinte îmbrăcată, este emoție și fior și frântură de simțământ, este inspirație, fantezie, căutare și vis, este spirit curat, rotund și împlinit. Creatorul ei, neostenit și împătimit scormonitor în universul liric, își consumă, cu dăruire, harul.
Cântecul Lebedei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/260_a_608]
-
a lua nimic din dreptul nimănui. BABA RADA: Părinte, sfinția ta să faci bine si să-i cununi, și toată lumea o să fie mulțumită. NIȚĂ: Să-i cunun? DUMITRAȘ și PITAC: Să-i cunune? (Se declanșează hărmalaia. Toți strigă. Se deslușesc frânturi de frază: BABA FIRA: "Tainul sfinției tale n-are de suferit!" BABA SAFTA: "Să avem și noi un meșter priceput la obrinteli și la vătămătură!" DUMITRAȘ: "Pun eu cățeaua pe spinarea sfinției sale!" SISOE: Dacă-i pricină de supărare, eu chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi gata să le schimb cu oricare din ei. De pildă, cu unul dintre tinerii care se-nvârt printre jucători, strângând semnături pe o petiție către primărie, privind taxa pe firmele luminoase; acum, petiția e citită barmanului. Romanul relatează aici frânturi de conversație care par să nu aibă altă funcție decât să prezinte viața cotidiană a unui oraș de provincie. - Și tu, Armida, ai semnat deja? - e întrebată femeia pe care o văd doar din spate, cu cordonul atârnând, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spate cu câțiva centimetri și dezvăluie scobitura dintre pulpă și mușchiul femurului, unde pielea e mai albă, brăzdată de o venă subțire, albastră. Personajele capătă încet-încet consistență, prin acumularea de detalii minuțioase și de gesturi precise, dar și de replici, frânturi de conversație, ca atunci când bătrânul Hunder spune: „Cel de anul ăsta nu te face să-ți sară căciula ca cel de anul trecut“, și după câteva rânduri înțelegi că e vorba de ardei iute; și „tu sari mai puțin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
muncă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. — Ah-haha, pufni Leigh. Am învățat pe pielea mea că dacă bei două Bloody Mary înainte de prânz, nu dai randament. — Asta cam așa e. Dar cât de bine te simți? — Destul de bine, recunoscu ea. În ciuda frânturilor din visul ce îi reveni în minte — se făcea că mergea în pielea goală spre altar și tremura — se simțea totuși odihnită și liniștită. Ia stai puțin, spuse Jesse traversând încăperea cu trei pași mari. Se așeză pe marginea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu atenție la chipul lui Russell să vadă dacă nu cumva auzise ce vorbiseră ele. Era imposibil, desigur — doar auziseră liftul în hol și nu scoseseră nicio vorbă până a urcat la etaj — dar poate că totuși el prinsese câteva frânturi. Ce ușor ar fi dacă el a auzit măcar o frântură din ce avea să-i spună. — Bună. Sper că nu v-am întrerupt. Ce repede a tăiat-o! Își lărgi nodul la cravată (cea pe care părinții ei i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]