2,252 matches
-
a înscris la Phillips Exeter (clasa din 1982), așa cum au făcut și frații săi mai mici Valerie (1985) și Gregory (1993). După ce a absolvit cursurile Phillips Exeter în 1982, Brown a frecventat cursurile Colegiului Amherst, unde era un membru al frăției Psi Upsilon. Juca squash, cânta Clubul Coral Amherst și era un student al scriitorului Alan Lelchuk. Brown a absolvit Amherst cu o dublă specializare, în Spaniolă și Engleză în 1986. Mai apoi a avut de-a face cu o carieră
Dan Brown () [Corola-website/Science/299305_a_300634]
-
exemplu „Secrets of the Widow’s Son” (rom.: "Secretele fiului văduvei"), se descrie ca fiind un „ghid în teren al exploratorului”. De asemenea, „The Guide to Dan Brown’s The Solomon Key” indică faptul că această carte va explora probabil frăția Skull and Bones (rom.: "Cranii și Oase") de la Yale, căreia i-au aparținut George Bush și John Kerry.
Dan Brown () [Corola-website/Science/299305_a_300634]
-
masă cu un rus. Dostoievski îi răspunde însă lui Kovner și printr-o serie de articole publicate în martie 1877 în "Jurnalul unui scriitor" : "Chestiunea evreiască", "Pro și contra", "Status in statu. Patruzeci de secole de existență" și "Dar trăiască frăția!". În ele, scriitorul face niște afirmații hazardate: evreii ar fi « stăpânii politicii internaționale » și cei care diseminează materialismul; « oriunde s-ar fi așezat evreul, acolo și mai mult s-au umilit și s-au afundat în păcat oamenii »; « trufia și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
francmasoni). În timp s-au creat mituri antimasonice din ce în ce mai exotice, trecând prin "Protocoalele înțelepților Sionului", un fals dovedit, și culminând în prezent cu teoriile moderne ale conspirației, care au adăugat peste miturile existente ipoteze fantastice despre originea francmasoneriei într-o frăție antică a unor "„reptilieni”", urmași corciți ai unor extratereștri și ai oamenilor cei mai "„vicioși”" . În timpul celui de-al doilea război mondial au circulat în toată Europa expoziții, broșuri și filme antimasonice create de "„Propagandastaffel”" a lui Joseph Goebbels, traduse
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
tot felul de societăți și grupuri care caută să creeze noi forme de relații sociale și de orânduiri politice al căror scop este, mai înainte de orice, bunăstarea și realizarea omului, prin cele trei principii ale libertății, ale egalității și ale frăției între inși de origini, convingeri și situații sociale diferite. Printre aceste mișcări se numără și francmasoneria, dar un om poate ajunge să împărtășească acest fel de a gândi fără să fie francmason, prin propria experiență și cultură (și, dacă intră
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
intre în rândurile masoneriei). Dar este deasemenea posibil ca un francmason, prin vorbele și acțiunile sale, să răspândească în jurul lui această mentalitate, în mediul său profesional, cultural, politic, geografic sau familial. Multe societăți, cum au fost de exemplu, în România, Frăția sau Junimea, pot fi astfel impregnate de mentalitatea francmasonică. Studenții români de la Paris, în secolul XIX, au avut profesori francmasoni și o parte dintre ei au fost inițiați în loja "Ateneul străinilor"; alți români au întemeiat la Bruxelles loja "Steaua
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
va afla în centrul unei bătălii dată între Barraki, Rahi, Țoa, si gardienii închisorii "The Pit". Legendarii Țoa Nuva ajung în masivă peșteră Karda Nui, în mijlocul unui conflict al cerului, dat între Matorani și niște creaturi asemănătoare cu liliecii, servind Frăția Makuta. Lipitorile umbrei au transformat majoritatea Matoranilor în niște creaturi întunecoase, forțând astfel Matoranii să se lupte între ei pentru putere.
Bionicle () [Corola-website/Science/307028_a_308357]
-
spre Milsko și Luzația, dar ea nu a avut succesul mare. Pesemne în același an ducele Boemiei, Udalric, a pus controlă sa la Moravia și Slovacia și ducele Ruteniei, Iaroslav cel Înțelept, a cucerit Bełz și creat, cu ajutor al frăților lui Mieszko - Bezprym și Otto - o alianță cu Sfântul Imperiu Roman. Amândoi conducatorii au atacat concentric, ducând spre căderea conducării regale în Polonia. La început, Luzația și Milsko au fost cedate Sfântului Imperiu Roman. Ulterior, Cetății Roșii erau date Ruteniei
Regatul primilor Piaști () [Corola-website/Science/307053_a_308382]
-
Evenimentele însemnate pentru poporul român, petrecute în secolul al XIX-lea, au fost însoțite de câte o deviză specifică. Astfel, după ce la 1848 revoluționarii au preluat conducerea Țării Românești, a fost emis un decret (14 iunie) prin care deviza („Dreptate, Frăție”) trebuia să fie înscrisă pe steag, pe monumentele publice și să fie formula de deschidere a oricărui act emis oficial. O medalie conferită participanților la Divanurile ad-hoc din Moldova și Țara Românească (1857) conținea, pe lângă stemele celor două principate, și
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
diaspora). La data de 25 noiembrie 2004, IPS Petru, în calitate de Exarh al Plaiurilor, a hotărât reînființarea vechii Misiuni Ortodoxe Române din Transnistria, care și-a început activitatea în 2005. Centrul eparhial a fost stabilit în orașul Dubăsari. Prima filială a Frăției Ortodoxe Române a fost înființată în Transnistria în decembrie 2004, în comuna Roghi din raionul Dubăsari . Deși Mitropolia Basarabiei a solicitat Guvernului Republicii Moldova să fie recunoscută încă din 8 octombrie 1992, a durat mai bine de 10 ani până la obținerea
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
și a toată Transnistria (reactivată la 25 noiembrie 2004 și înregistrată la 15 noiembrie 2006), Seminarul Teologic "Mitropolit Gurie Grosu" din Chișinău. De asemenea, au fost înființate și instituții cu scop social-caritabil și cultural cum ar fi Misiunea Socială "Diaconia", Frăția Ortodoxă Română, Arhiva Mitropoliei Basarabiei, Centrul de Pelerinaj "Emaus" și publicația "Misionarul". În ședința Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 22-24 octombrie 2007, desfășurată la reședința patriarhală, sub președinția PF Patriarh Daniel, s-a luat decizia de înființare sau
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
să regrete această slujbă în anii săi clericali. În 1609 Lope de Vega citește și publică „"Arte nuevo de hacer comedias"”(„"Noua artă de a scrie comedii"”), în contra preceptiștilor neoaristotelici, și se înscrie în „"Cofradía de Esclavos del Santísimo Sacramento"” („"Frăția robilor Preasfântului Sacrament"”), în oratoriul Cavalerului Grației Divine, din care făceau parte toți scriitorii importanți din Madrid. Între ei se afla Francisco de Quevedo, prieten apropiat a lui Lope de Vega, precum și Miguel de Cervantes. Cu acesta din urmă relațiile
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
aprilie 1922, Dolhăuți - d. februarie 1991, Adjud) a fost un general român de securitate, care a îndeplinit funcția de director al Direcției de Informații Externe a Securității Statului din România în perioada 1959 - 1978. În tinerețe, a făcut parte din Frățiile de cruce (organizație de factură legionară) și a participat la rebeliunea legionară din ianuarie 1941. După 23 august 1944, el a participat la luptele de pe Frontul de Vest făcând parte dintr-o unitate de transmisiuni. În anul 1945 intră în
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
amendați. Merită consemnată inițiativa coloniei armenești din Constanța, unde, în 1990, tinerii au reînviat tradiția, colindînd de atunci la fiecare Crăciun cu Avedis-uri pe la casele enoriașilor. În regulamentele breslelor din Moldova, Bucovina și Transilvania se prevedea, de asemenea, ca membrii "frăției" respective să-i felicite de Paște pe conaționalii lor, trecînd din casă în casă și cîntînd Tatăl nostru și Hristos a înviat. Deși trecuseră la catolicism pe la sfîrșitul sec. XVII, armenii din Transilvania continuau, totuși, să-și păstreze vechile datini cu
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
Belgia). A participat la mai mult de douăzeci de congrese internaționale din domeniul lingvisticii, dialectologiei și folclorului, respective la reuniuni consecrate lingvisticii romanice, filologiei, etnologiei și istoriei. A alcătuit două dicționare și anume: "Dicționarul sârb-român" (XIV+645 p.), 1952, Editura "Frăție și unitate”, Vârșeț și "Dicționarul român-sârb"” (XXVIII +356 p.), 1969, Panciova - București, dicționar tipărit în coeditare la Editură ["Libertatea”] din Panciova și Editură Științifică din București. Din domeniul literaturii, amintim două cărți importante ale marelui savant și om de cultură
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
șir, ambele cărți au fost folosite de elevii școlilor medii în limba română că manuale pentru obiectul Limba și literatura română. Pentru necesitățile învățământului în limba română în Șerbia, a alcătuit și două antologii: "Din proza clasicilor români", Nuvelă, Editura "Frăție și unitate”, Vârșeț, 1952, 462 p. și "Din lirica clasicilor români. De la Văcărești și până la poezia burgheza dintre cele două războaie", Editura "Frăție și unitate”, Vârșeț, 1953, 496 p. În mod deosebit trebuie amintită și cartea lui Radu Floră "Literatura
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
învățământului în limba română în Șerbia, a alcătuit și două antologii: "Din proza clasicilor români", Nuvelă, Editura "Frăție și unitate”, Vârșeț, 1952, 462 p. și "Din lirica clasicilor români. De la Văcărești și până la poezia burgheza dintre cele două războaie", Editura "Frăție și unitate”, Vârșeț, 1953, 496 p. În mod deosebit trebuie amintită și cartea lui Radu Floră "Literatura română din Voivodina. Panoramă unui sfert de veac 1946-1970", Casa de Editură "Libertatea", Panciova, 1971, 175 pag. În calitate de fondator al Societății de Limbă
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
corpului și ciclul vieții, elfii lui Tolkien erau foarte umani (totuși elfii din mitologia scandinavă sunt adesea descriși ca foarte umani, asemănându-se cu zeii Vanir și Aesir) dacă nu își consumau trupurile și deveneau doar niște spirite. Descrierea călătoriei Frăției inelului prin Lorien ne dă de înțeles că majoritatea elfilor trăiau în copaci și purtau arcuri, deși în alte scrieri ale autorului elfii trăiau și în castele săpate în piatră (Menegroth, Nargothrond și sălile lui Thranduil din Codrul Întunecat), de
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
din P.M.R., care deținea funcția de director al secției de protecția pădurilor, profesorul Eliescu Grigore, fost legionar, care deținea funcția de șef al laboratorului de combatere a insectelor, inginerul Mircea Ștefănescu, șeful Biroului protecția pădurilor din Departamentul Silviculturii, membru al Frățiilor de Cruce. Din materialele informative, de anchetă și din documentele oficiale conducerea ministerului a ajuns la concluzia că aceștia duseseră activitate antistatală prin tergiversarea măsurilor de combaterea dăunătorului „Lymantria Monacha” care atacase suprafețe păduroase din cele mai însemnate bazine de
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
apare la începutul secolului XIX : astfel, este de remarcat prezența celor trei culori în canafuri și în picturile de pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu, în cadrul căreia li se atribuie pentru prima oară semnificația: "Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui)". Tricolorul a fost adoptat întâi în Țara Românească, în 1834 ca drapel de luptă, când domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul drapelelor și pavilioanelor navale de luptă. Acest model era
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
se afla un scut alb bordat cu aur și mobilat cu acvila valahă, încoronată princiar și cruciată. În 1848, steagul adoptat de către revoluționari ca drapel al Țării Românești a fost tricolorul albastru-galben-roșu (cu albastrul sus, deci, conform semnificației „Libertate, Dreptate, Frăție”). Acest tricolor apare atunci de asemenea în Moldova, în Ardeal (de exemplu la Adunarea de la Blaj) și până la Paris (unde este arborat la 26 aprilie 1848 de către studenții români care salutau noul guvern revoluționar cu un tricolor „ca semn al
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
3, cu toate că drapelul princiar și cele ale armatei, care s-au păstrat, au proporția 2:3. În legătură cu semnificația drapelului, Petre Vasiliu-Năsturel este de părere că „de la 1859 până la 1866 el nu a reprezentat decât ceea ce reprezenta la 1848: "libertate, dreptate, frăție"”. Drapelul a dobândit o recunoaștere și pe plan extern. Astfel, relatând călătoria din mai-iunie 1864 a principelui Cuza la Constantinopol, doctorul Carol Davila precizează: „Steagul românesc a fost ridicat la catargul cel mare, caiacele Padișahului ne așteptau, garda sub arme
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Moldovei, 7 octombrie 1858”". Pe latura din dreapta figurau cuvintele rostite de Alexandru Ioan Cuza, la 29 ianuarie 1859: "„Unirea coroanelor lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul este triumful unui principiu mare, care viază cu tărie în inimile românilor: principiul frăției românești. El ne-a salvat de la pierzanie în trecut, el ne reînvie în timpul de față, el ne va duce la bine și la mărire în viitor. Trăiască frăția românească! Trăiască principatele române!”" Pe latura din față erau săpate cuvintele rostite
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
triumful unui principiu mare, care viază cu tărie în inimile românilor: principiul frăției românești. El ne-a salvat de la pierzanie în trecut, el ne reînvie în timpul de față, el ne va duce la bine și la mărire în viitor. Trăiască frăția românească! Trăiască principatele române!”" Pe latura din față erau săpate cuvintele rostite de către Regele Ferdinand, la 5 decembrie 1918: "„Declar pe veci unite în Regatul României toate ținuturile locuite de români, de la Tisa la Nistru. Prin lupte și jertfe, Dumnezeu
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
ținute slujbe funerare cu ocazia deceselor unor mari personalități ale Ungariei (István Széchenyi, Lajos Kossuth). Pe lângă slujbele religioase ținute cu regularitate, sinagoga a fost locul de desfășurare a unor evenimente remarcabile. La 20 decembrie 1860, aici s-au ținut serbările "frăției evreo-maghiare" cu larga participare a unor oameni de stat, savanți, scriitori și artiști; cu această ocazie a fost recitat, pentru prima oară într-un templu evreiesc, poemul "Szózat" ("Cuvântare") al poetului național maghiar Mihály Vörösmarty. La 8 aprilie 1861 s-
Sinagoga de pe strada Dohány () [Corola-website/Science/303122_a_304451]