19,543 matches
-
lucru, numaidecât, citându-l pe Miron Costin, și, în felul acesta, pe o singură pagină, limba română produce un certificat, concurent cu al tuturor graiurilor importante ale culturii universale, din care, din cele mai vechi timpuri, se pot cita cuvinte, fraze memorabile... Punând pe hârtie vorba lui Miron Costin, privind harul narativ al omului, cronicarul adaugă imediat ce zicea bătrânul logofăt, patriarhul decapitat al literaturii noastre, tot despre om, și tot despre cum e el în luptă: Mare este omul, iar la
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
țigan nou mutat pe strada unde am locuit vreo zece ani: "N-o să fim liniștiți până când n-o să luăm noi toate casele de pe strada asta!". N-aș extrage din aceste exemple altă semnificație decât aceea evidentă din simpla parcurgere a frazelor: o foarte slabă dorință, de ambele părți, de a conviețui. Românii - de frica și enervarea față de furtișaguri, bătăi, stil de viață zgomotos; țiganii - de teama posibilelor represalii din partea unei populații care nu și-a făcut niciodată scrupule din a-și
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
tensiune ivită dintr-o încordare a minții care nu-și îngăduie momente de relaxare prematură. E ca atunci cînd un autor își propune ca, de la prima pînă la ultima pagină a cărții, să fie mereu prezent în ceea ce scrie, nelăsînd fraza să-i scape din mînă. Un asemenea ghidaj exercitat de o intenție auctorială focalizată cu precizie nu numai că dă textului o consistență aparte, dar mai ales reușește să ocolească buclele de umplutură ale locurilor comune. Rezultatul este un scris
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
S. Benvenisti & Co. Prefața e o mărturie lirică, de citat aproape în întregime, despre tristețile de neocolit ale criticii, despre talentul temperat de datorie. De cîte și de cîte ori, în lamento-urile cronicarilor, nu s-au auzit reorchestrări ale frazei acesteia: "criticul plecat constant pe masa de lucru înăbușe în el plânsetul surd al unui cititor răpit dela peregrinarea lecturilor călăuzite de simplul bun plac." Și asta încă n-ar fi nimic, fără delicata obligație a verdictului, în care destui
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
studiat, s-au pregătit pentru a stăpîni acest vocabular al corpului, această expresivitate unică pe care trupul actorului o capătă, o susține dincolo de cuvînt. Cînd un mușchi al feței vorbește mai mult, uneori, prin expresia pe care o imprimă, decît fraze întregi. Îl priveam prin 1987 pe Mălaimare cu gura căscată. Dar știam prea puțin despre Jacques Lecoq sau Marcel Marceau. Implicit, înțelegeam prea puțin din performanța lui, din circuitul spiritual căreia îi aparținea. După douzeci de ani, Mihai Mălaimare a
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
și finalizării lor. Criticul modernist, față de cel de esență clasicistă, vede literatura în chiar actul constituirii ei, în fluxuri purtătoare de semnificații neunivoce și într-o temperatură ce coboară abia în momentul fixării lor prin expresia personală. Fluiditatea și muzicalitatea frazei ample dictează asupra conținutului, într-un raport de sincronizare a reflecției critice și a exprimării ei, dacă nu chiar de anticipare a celei dintâi prin cea de-a doua. Ironizat pentru răsturnarea raportului de consecuție între ideație și figurație (cu
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
astăzi cele mai reverberante, după cum, dinamica scrisului românesc va obliga la noi înregistrări. Prin definiție, o cercetare ca aceasta trebuie să rămână o operă deschisă, un șantier reluat periodic, pentru renovări de prespective și noi contrucții". Cu ușoare modificări, aceste fraze sunt reluate și în prefața noii ediții, în două volume. Cu alte cuvinte, Dicționarul... nu are cum să rămână într-o "ediție definitivă", așa cum se anunță. Urmele lucrului îndelungat la acest dicționar se văd în diferite forme. Între timp, dintre
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
nici nu ar fi acesta scopul. Irina Petraș are entuziasmul și generozitatea lecturii. Personalitatea ei se manifestă în capacitatea de a înțelege și de a admira. Nu e supărată, morocănoasă sau rea niciodată, nu strecoară subtilități meschine pe sub pragul nici unei fraze critice. E directă și transparentă în aprecieri - aprecieri care nu sunt judecăți estetice clare - iarăși niciodată, dacă nu cumva mi-a scăpat mie vreo situație mai tranșantă. Cu nerăbdarea de a cuprinde tot, Irina Petraș își arată disponibilitatea față de toate
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
însăși, calofilia ironic-melancolică, implicînd un mare efort subiacent, funcționînd la cota înaltă la care accede, aidoma unui canon imprescriptibil. Defel fortuit în pofida înfățișării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin, id est o formă de captivitate: "Sîntem prizonierii unei fraze; ai uneia, e drept, celebre, dar niște prizonieri ai ei. Sîntem captivii, fie și de lux, ai unei propoziții anodine: "Marchiza a ieșit la ceasul cinci". Sîntem ostatici ai unui anunț din care-i greu să ne răscumpărăm..." (Regele Marc
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
fantomei în teatrul lui Shakespeare. În Hamlet, fantoma este numită "Lucrul", "the Thing", termen indicând ceva greu de numit, de calificat, de identificat. Horațio i se adresează spectrului ca unei "forme îndoielnice" ("in such a questionable shape"). Ceea ce face ca fraza inaugurală din Hamlet: "Who is there?", "Cine e acolo?" - întrebarea străjii ce veghează pe metereze - să-și lărgească orizontul, devenind o întrebare ce privește deopotrivă fantoma și teatrul. O întrebare pe care și-o pune orice spectator în fața unei scene
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
La carte postale, Sauf le nom etc. MD: La Derrida, putem distinge, din capul locului, cel puțin două scriituri: un anumit tip de text filosofic tradițional (de pildă conferințele pronunțate în fața studenților, indiferent de rafinamentul sau complexitatea lor), deci ampla frază "sintaxată", care formulează ipoteze, își dezvoltă argumentele, folosește expresii lexicalizate precum "valorile de... " etc.; și, pe de altă parte - motiv pentru care a fost catalogat drept scriitor -, texte ca La carte postale sau unele chiar mai stranii... LP: La dumneavoastră
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
Blaga, pe urmele uriașe ale lui Goethe. În urmărirea acestui ideal și a logicii operei care îl absoarbe, studiul lui Virgil Nemoianu încântă prin valabilitatea conexiunilor și finețea interpretativă. Cam tehnicist este capitolul al doilea, Metodele expresivității stilistice; iar două-trei fraze, pe care le bănuiesc de tinerețe, au o stângăcie stilistică... nerevizuită și neadăugită. Iată un exemplu amuzant, deși autorul e aici, ca peste tot, cât se poate de serios: "Suferințele sintezei decurg dintr-un soi de criză de identitate: ea
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
și să acordăm încredere unui ne-fapt". În intenția sa de a se individualiza stilistic, de a scrie "tinerește", neconvențional, altfel decât până acum, Adrian Mureșan cam sare calul, iar unele idei cât se poate de banale sunt îmbrăcate în fraze pompoase: "... critica și eseistica lui Steinhardt funcționează ca un ochi neobosit, cu un entuziasm ce pare conectat la un generator etern. Lupa criticului se însuflețește de fiecare dată când ia contact cu geografiile capricioase ale textului, iar provocarea acestuia din
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
nuanțelor limbii române se nasc mici monștri și mereu ești pus în situația să te întrebi ce vrea de fapt să spună autorul dincolo de ceea ce scrie. Întregul volum este un omagiu adus lui N. Steinhardt. Or, în acest context, o frază precum aceasta te face să nu mai înțelegi nimic: "De fapt, aici se și rezumă toată problematica acestei reflectări duplicitare (s.n. - T.U.) în eseistica steinhardtiană: de Noica îl leagă multe, la fel cum îl și despart anumite aspecte, deloc
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
referitoare la Noica are un caracter "fățarnic", "ipocrit". Dar o simplă consultare a Dicționarului Explicativ al Limbii Române l-ar fi convins că acestea sunt sensurile cuvântului "duplicitar", și nu "duble" sau "multiple", cum probabil a intenționat să scrie autorul frazei citate mai sus. Ioan Pintea are dreptate în excelenta sa prefață: cartea lui Adrian Mureșan este un exercțiu de admirație, o probă de iubire arătată de un reprezentant al generației foarte tinere lui Nicu Steinhardt și textelor sale fundamentale. Autorul
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
de sens. Opusurile sale sunt ca niște flori în stare de grație, alese parcă să conceapă Logosul muzical și să-l nască. Pînă și o degringoladă de evenimente sonore se transformă într-o suită de monumente solemne. Mai presus de fraze, perioade, secțiuni, ansambluri arhitectonice muzica sa relevă tensiuni, așteptări, rezolvări. Compozitorul evită ambiguitățile semantice: alegerea propusă poate declanșa în conștiința ascultătorului o anume stare, fie ea de satisfacție, surpriză, angoasă, optimism etc. Cu toate acestea Remus Georgescu este un structuralist
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
virtute-poamă frumoasă ancorează aceste cugetări în schema populară, nededată la complicării. Pildele tălmăcite sînt, în felul lor, niște parabole, din care Iordache Golescu extrage un sens destul de evident, însă util pentru a pune la locul ei câte o întorsătură de frază pe care, trecându-i vremea, nu mai știi de unde s-o iei: "Casa ce nu troncănește pustie se socotește (Adică casa fără muiere, pustie se socotește, pentru că, din vechime, femeile purtau conduri în picere și cînd umblau troncăneau". Ultimul rînd
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
el, decât că în zilele următoare îl vedea râzând tot timpul, prostește. Nu mai știa ce se întâmplase cu Mihail după aceea, de oamenii fericiți uiți repede, cum uiți morții." (pp. 189-190). De remarcat, printre atâtea altele, încheierea tolstoiană a frazei și a scenei, la un prozator care jură pe Dostoievski... O carte excepțională, modelând și interpretând timpul (istoric și familial) fără ca romanul, ca atare, să dateze în vreun fel. Căderea în lume a apărut acum douăzeci de ani, iar ediția
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
orizont. E adevărat că acest uluitor autodidact a făcut și face victime în toată lumea, încît am impresia că cine nu l-a citit pe Faulkner la timpul potrivit îl descoperă azi fără mare uimire. Celebrele lui capitole dintr-o singură frază, dialogurile înglobate în text, cu sau adesea fără semnul citării, s-au transformat în bunuri comune ale literaturii universale. O parte dintre aceste tehnici au fost continuate, cu siguranță, pe filiera Joyce, dar sud-americanii, mai ales Márquez, n-ar fi
Faulkner și Biblia secolului 20 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9241_a_10566]
-
Un stil ce a ajuns să-și subordoneze, într-o măsură semnificativă, limbajul personajelor și faptele lor, tematica și chiar structura bucății de proză, devenind o entitate de sine stătătoare și făcând legea pe întinderea paginii. Cum observa Eugen Negrici, frazele lui Fănuș Neagu sunt "de o uluitoare concretețe, comparabilă poate doar cu aceea din proza lui Arghezi", și ele "conțin, și atunci când sunt foarte scurte, mari aglomerări de obiecte și ființe înecate într-o pletoră de însușiri potențate metaforic. Mai
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
nuvelele și, în general, bucățile de proză scurtă se organizează într-un mod analog. La o a doua lectură, mai avizată, se pot descoperi în nuvela lui Fănuș Neagu destule elemente de semnalizare, indicii luminând, intermitent, deznodământul. În propozițiile și frazele aparent neutre sunt topite, savant, sugestii și prefigurări ale finalului, precum și aluzii, mai greu sau mai ușor de înțeles, la o anumită stare de lucruri din contexul istoric dat. Fără datarea întâmplărilor și fixarea între borne temporale a fundalului istoric
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
pentru că începe prin a scrie extrem de mărunt, pe niște pătrățele de hîrtie. Și scrie, scrie, scrie, inclusiv în avion l-am văzut făcînd asta. Pe urmă, în faza a doua, ia același text și îl rescrie, uneori fără să copieze fraze, ci preluînd anumite impulsuri din prima variantă, și scrie cu litere ceva mai mari. Și apoi, în a treia variantă, scrie cu litere și mai mari, pe cartonașe de hîrtie oarecum și mai mari. Este un proces de elaborare, la
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
de anglicisme e - probabil - triplă față de ceea ce ne dezvăluie o perioadă infimă de practică într-o companie multinațională. Dacă maliția aceasta ar fi venit din partea unui rusofil înveterat sau a unui profesor de limba română încremenit în eternele secționări de frază neaoșă, am fi putut foarte bine să strâmbăm - cosmopolit - din nas. Numai că autorul acestei savuroase pastișe e nimeni altul decât redutabilul anglist Radu Paraschivescu. Adică unul dintre puținii cărora o asemenea terminologie hibridă îi poate suna - pe drept cuvânt
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
lăsat loc celui roșu, apoi unuia multicolor, salvăm doi copii siamezi cu tîmple unite, dar nimicim dintr-o singură suflare "un anotimp de prunci", regele planetei seamănă izbitor cu o maimuță ce se privește-n oglindă și se rostește în fraze de staniol ș.a.m.d. în fața anomaliilor ce nu mai contenesc, Petre Got își înalță ruga cu obiect planetar: "Doamne, oprește, Te implor,/ Rostogolirea paranoică a lumii,/ Căderea ei în gol" (Recurs). însă nu constituie oare limbajul liric ca atare
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
văd primăverile de odinioară/ Cum propriile mîini" (Stare), "în această seară/ Vîntul din nord/ Are culoarea ochilor tăi" (ibidem), "steaua vopsește valul/ Asemenea adolescentei ochii/ La primul său machiaj" (Divagație), " Această zi/ Stă în calendar/ Ca o apoziție/ într-o frază prea lungă" (Această zi). Pe transparența de apă limpede a textului, ele plutesc aidoma unor petale senzuale.
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]