8,979 matches
-
să le cer lor, să le spun: dați-mi. Am văzut că nu se cheltuie mult, am auzit discuție că vor să cumpere un apartament mai mare, deci banii sunt pentru apartament - n-am cerut. La corecție mă apucasem de fumat și acum era o cheltuială zilnică - țigări, o bere, două, trei, depinde de anturajul în care eram. Am ajuns la un impas, un moment în care oamenii însemnau pentru mine niște profitori. La rândul meu și eu eram profitor, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
figurativismului tradițional, permutarea și mixarea abracadabrantă a realului cu imaginația dezlănțuită sînt însoțite de persiflarea urmuziană a oricărei „morale” de final: „Singurul lucru stabil și precis: că ați citit aceste rînduri și ați așteptat morala. Să vă fie de bine! Fumatul oprit. A se trage de mîner după fiecare întrebuințare”, reflex al unei lumi pe dos, vidate de transcendență (blasfemiile la adresa creștinismului, dar nu numai, sînt frecvente), suficientă sieși și propriilor metamorfoze arbitrare. La „precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sugera să-ți petreci noaptea asta În camera de oaspeți. Găsești cearceafuri În dulapul din baie. Și cu asta, ies În grabă din Încăpere, mă prăbușesc În baie, zguduită de lacrimi, și-mi doresc să nu mă fi lăsat de fumat cînd l-am cunoscut pe Dan. Duminică, e totul deja dat uitării și sîntem amîndoi prinși În entuziasmul perspectivei de a avea un copil. Nunta fiind atît de aproape, am hotărît să ținem totul secret, astfel Încît prînzul la familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de repercusiuni sau de teamă. Dacă Fioravanti voia să facă o plângere Împotriva lui la minister, n-avea decât, nu-i mai păsa de nimic. Azvârli papucul Împuțit pe peluză, Își aprinse impertinent o țigară și, nepăsător În fața pancartelor cu fumatul interzis de pe pereți, se așeză În spatele personalității sale. Zdrobit pe fundalul unui puzzle strălucitor, ce reprezenta pe rând insule caraibiene, prerii, abisuri marine, o barieră de corali vizitată de pești În mantii strălucitoare, continuând să discute despre deschiderea farmaciei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e În noi și agentul principal apasă butonul telecomenzii și Îl Închide. Se Întoarce În coridor. Zgomotul ușii sparte nu a trezit pe nimeni. Îi este somn, Îl doare capul și i se face greață. Încearcă să se lase de fumat și țigara i-a lăsat gura Înveninată. — Vino, murmură agentul simplu cu o voce vlăguită. Vino. La capătul unui coridor Îngust, gol și anonim este aprinsă lumina. Agentul principal intră În ceea ce pare să fi fost camera unei fetițe, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
luni a primit o scrisoare de la prietenul său, care-i scria că în acea zi, la doi metri de casă, descoperise niște urme de schiuri, așa-i deci ceața, înșelătoare și periculoasă. Pe-atunci vocea tatei era răgușită de-atâta fumat și nopți pierdute, dar ceața i-o învăluise, făcând-o să pară aproape catifelată, de parcă nici n-ar fi fost vocea lui, și eu îl țineam de mână și mergeam și mă gândeam că precis ne-am rătăcit, întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
consultații aferentă. Yves Își ridică ochii. - Știu că asta e o problemă, dar nu puteam face mai mult În mod decent fără să pară ciudat. Umblă prin sertare căutînd țigara pe care o păstra acolo de cînd se oprise din fumat. Era țigara pentru situații de urgență. Și faptul că Marie refuzase să semneze permisul de Înhumare era un caz de forță majoră al naibii de dificil. Fără a mai vorbi de trimiterea trupului la autopsie. Se răzvrătise: - Fratele tău a murit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
răspunde: „Bine”, pe un ton calm și sigur de sine, cum le place femeilor; dar va adăuga cu o nuanță de umor: „Victor s-a uitat cam mult la televizor.” Foarte curând, se va simți prost, Anne se lăsase de fumat și nu mai suporta să se fumeze În casă; apartamentul ei era aranjat cu gust. În momentul plecării, Îl va cuprinde regretul, se va Întreba o dată În plus cum ar putea să schimbe situația; Îl va săruta rapid pe Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de aur în talie îmi trage un scaun în mijlocul camerei. — Bună ! Ridică privirea, cu țigara în mână și îmi dau seama că are spre șaizeci de ani. Samantha ! Am auzit atâtea despre tine ! Are vocea aspră și gura încrețită de la fumat la greu, iar machiajul pare că îi e lipit de piele. Arată exact cum o să arate Trish peste cincisprezece ani. Se apropie, se uită cu atenție la părul meu și se strâmbă. — Ce-i asta ? Ai vrut să-ți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îi fusese studentă și el o Învățase că un discipol al lui trebuie să Înțeleagă - trebuie să pătrundă fundamentele și asumările sistemului ezoteric. Și ea a Înțeles, desigur, că Ravelstein de‑abia Începuse să respire cu plămânii lui și că fumatul Îi era dăunător, primejdios - cu siguranță interzis. - Nu‑i nevoie să‑mi spui că‑mi face rău să fumez. Dar dacă n‑aș fuma, mi‑ar face și mai rău, i‑a declarat el lui Rosie când a văzut‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
citise faimoasa carte a lui Abe, asistase la prelegerile lui publice și participase la unele dintre seminariile noastre reunite. Aprecia mult părerile și glumele lui Ravelstein. Când conferenția la universitate, Ravelstein, având În spate o pancartă mare pe care scria „Fumatul interzis”, Își aprindea o țigară cu bricheta Dunhill și declara: - Celor care pleacă pentru că detestă fumatul mai mult decât iubesc ideile nu li se va simți lipsa. Rostea aceste cuvinte cu atâta comică seriozitate și bună dispoziție, Încât atunci când l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
seminariile noastre reunite. Aprecia mult părerile și glumele lui Ravelstein. Când conferenția la universitate, Ravelstein, având În spate o pancartă mare pe care scria „Fumatul interzis”, Își aprindea o țigară cu bricheta Dunhill și declara: - Celor care pleacă pentru că detestă fumatul mai mult decât iubesc ideile nu li se va simți lipsa. Rostea aceste cuvinte cu atâta comică seriozitate și bună dispoziție, Încât atunci când l‑a auzit, Pargiter s‑a Îndrăgostit pe loc de el și mi‑a cerut să‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și se așază pe marginea gropii, cu picioarele în groapă.) Uah! BRUNO: E bine? AL DOILEA BĂRBAT: E excelentă. BRUNO: Am spus eu că intră în normal. (Apare FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) FETIȘCANA: E-he! V-ați pus pe fumat. O să vi se-nverzească burțile. GRUBI: Și ce? N-ai tu treabă. BRUNO: Vaco! PRIMUL BĂRBAT: Huo! GRUBI: Cară-te de aici. Să nu mai calci pe aici! AL DOILEA BĂRBAT: Domnișoară, sunteți cam tâmpită. FETIȘCANA: Sunteți niște bădărani. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
eu zic „ți-am spus că n-o să iasă” și ne așezăm amândoi pe marginea gropii și ne aprindem ( Își scoate pachetul.) câte o țigară. (Și-o aprinde.) Dup-aia aruncăm chibriturile arse în groapă (Aruncă.) și când terminăm de fumat țigara aruncăm mucul de țigară în groapă... (Aruncă țigara abia aprinsă în groapă; BRUNO a repetat și el gesturile lui GRUBI dând aprobator din cap.) BRUNO: Da, da... Chiar așa! Hi-hi! (Cei doi, chiar și MAJORDOMUL în anumite momente, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nu mai există spectatori. Orice spectator poate fi omorât ca un câine, de către orice actor! Am zis! TOȚI: Așa să fie! MARAT: Nu există sufleor! Fiecare spune ce-i trece prin cap! TOȚI: Uraaa! Vive la liberté! MARAT: De asemenea, fumatul va fi permis în scenă o dată pentru totdeauna! Vor mai fi permise: aruncatul gunoaielor, fluieratul și tropăitul, ghionturile și scrâșnetele, gâlgâiturile și râgâiturile, tusea și sughițul, hohotul și cârâiala, spasmele și orgasmele, am zis! Nu se vor mai vinde bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că în lumea asta nu se subînțelege nimic. Înțelegi? Nimic nu se subînțelege. Scrie pe undeva că e interzis să cânți la violoncel? Scrie pe undeva că se subînțelege că e interzis să cânți la violoncel? Mai degrabă e interzis fumatul... DOAMNA CU VOAL: Unde scrie că e interzis fumatul? Eu nu văd să scrie nicăieri că e interzis fumatul. BĂRBATUL CU ZIARUL: După câte văd aici nu e interzis nimic. D-aia ne-omoară dumnealui cu violoncelul. (Pauză. Nervozitate crescândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nimic nu se subînțelege. Scrie pe undeva că e interzis să cânți la violoncel? Scrie pe undeva că se subînțelege că e interzis să cânți la violoncel? Mai degrabă e interzis fumatul... DOAMNA CU VOAL: Unde scrie că e interzis fumatul? Eu nu văd să scrie nicăieri că e interzis fumatul. BĂRBATUL CU ZIARUL: După câte văd aici nu e interzis nimic. D-aia ne-omoară dumnealui cu violoncelul. (Pauză. Nervozitate crescândă. Melodia monotonă și obsedantă pare că pătrunde sâcâitoare până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să cânți la violoncel? Scrie pe undeva că se subînțelege că e interzis să cânți la violoncel? Mai degrabă e interzis fumatul... DOAMNA CU VOAL: Unde scrie că e interzis fumatul? Eu nu văd să scrie nicăieri că e interzis fumatul. BĂRBATUL CU ZIARUL: După câte văd aici nu e interzis nimic. D-aia ne-omoară dumnealui cu violoncelul. (Pauză. Nervozitate crescândă. Melodia monotonă și obsedantă pare că pătrunde sâcâitoare până la oase.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, eu zic că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am vândut bijuteriile, bijuteriile preferate, ba odată până și rația ei de carne... toate ca să-mi cumpăr mie țigări, mărturisi el. — Am făcut cu toții lucruri de care ne rușinăm, l-am consolat eu. — N-am vrut să mă las de fumat de dragul ei, insistă el. — Toți avem și obiceiuri rele, am zis eu. — Când a căzut bomba pe apartamentul nostru, a omorât-o pe ea și pe mine m-a lăsat doar cu o motocicletă, continuă el. Un bișnițar mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a lăsat doar cu o motocicletă, continuă el. Un bișnițar mi-a oferit pe motocicletă patru mii de țigări. — Știu, l-am asigurat, fiindcă îmi spunea aceeași poveste de fiecare dată când se îmbăta. — Și imediat m-am lăsat de fumat, continuă el, fiindcă îmi iubeam așa de mult motocicleta. — Toți ne atașăm de câte ceva, i-am spus eu. — De obicei de ce nu trebuie..., interveni el, și mult prea târziu. O să-ți spun singurul lucru pe care-l cred cu-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Se machiase intens cu nuanțe de violet sau poate albastru, nu-mi dădeam seama în lumina chioară, și mâna îi cotrobăia prin poșetă după pachetul de țigări. I le-am întins pe ale mele. - Ce, te-ai apucat serios de fumat? a întrebat. - Nu, am luat numai așa... am luat... dacă vrei, te rog... - Mulțumesc, nu fumez din astea, s-a eschivat zâmbind, apoi s-a întors către geluit: auzi, îmi dai și mie din pachetul tău, pui? Pui, în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
baltă care răsuflă din când în când și face bulbuci, dar încrețiturile de la suprafață nu sunt suficiente ca s-o tulbure. Mi-a propus chiar, la un moment dat, să facem un joc: ea promite că se va lăsa de fumat dacă eu... și aici mi-a lăsat libertate deplină să aleg, să spun, că doar eu sunt o fire creativă, hai, nu știu, ceva drăguț. Am zis că să mă lase cu prostiile asta, eu de colo, dar mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lectura piesei. O luă țanțoș către ea, duhnind a șosete murdare cale de-o poștă, parfum care putea fi apreciat mai bine datorită sandalelor pe care acesta le purta. Fluierând ștrengărește, îi șopti foarte familiar la ureche: — Ce fetiță rea - fumatul nu-ți face bine. Gâdilată de barba lui, însoțită de duhoarea de bere de rigoare, Tabitha se trase deoparte, tocmai când MM intră și spuse: Are cineva vreo veste de la Violet? Clătinarăm cu toții din cap. Toată lumea e aici, în afară de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rar trecea o săptămână să nu străbată - într-un sens sau altul - cele trei zile ce despărțeau Misiunea de Santa Marta. Zvelt și măsliniu, trăgea veșnic dintr-o pipă veche, cadou din partea unui preot care hotărâse să se lase de fumat, pipă pe care o îndrăgea mai mult decât orice pe lume, deși nu o aprinsese nici o singură dată, de teamă să nu o strice. Copaci și iar copaci! Ore și ore, zile în care nu vedeai altceva decât același peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și urcă cele trei scări spre holul principal. Pereții erau Împodobiți cu postere ale unor orașe fără nume, care, datorită Înălțimii și uniformității zgârie-norilor lor, trebuiau să fie americane. Acea nație era puternic proclamată și În multele tăblițe care interziceau fumatul și În anunțurile ce acopereau afișierele de pe toți pereții. Podeaua de marmură era singura trăsătură italiană. După cum fusese Îndrumat, Brunetti urcă scările din fața sa, coti la dreapta În capăt și intră În al doilea birou de pe stânga. Încăperea În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]