4,465 matches
-
lui cele mai bune, adică o geacă de piele turcească, neagră și rigidă ca o anvelopă second-hand, pe care apa se scurge în mici șiroaie fine, alunecoase. Mama și cele două bunici sunt îmbrăcate „ca la țară”, poartă basmale înflorate, fuste, au un fel de sacoșe mari de pânză pe umăr, confecționate în casă, fără nicio îndoială. Unul dintre copilași mușcă cu poftă dintr-un corn cu mac pe care-l ține într-o mână, în cealaltă are un buchet mic
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
păzesc rândul, pelerinajul ca generator de legături sociale și amoroase. Chiar în spatele locului unde mă găsesc încadrat în rând se desfășoară o discuție aprinsă la care participă o femeie de vârstă mijlocie, înaltă și uscată de post, cu ochelari severi, fustă lungă și basma neagră. O persoană cu o privire stranie, care nu a încetat să citească tot timpul de-a lungul așteptării, cu gesturi mecanice, acatiste și diverse vieți ale sfinților. Ba mai mult, cred că se simțea investită cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
octombrie 2011, „noaptea dintre Sfinții Dimitrie”. Semnele de recunoaștere propuse de către orga ni zatori sunt „semnele de recunoaștere a ascultării de Dumnezeu, Chipurile Divine pe care le purtăm cu smerenie și nu le aruncăm la gunoi prin bărbierit, respectiv dezbrăcarea fustei/îmbrăcarea hainelor bărbătești - pantaloni”. Invitația se încheia cu un mic ghid de comportament destinat pelerinilor-model așteptați să răspundă acestei chemări : „Pentru cele circa 15 ore consecutive de nevoință nocturnă, în picioare, cântat în surdină și/sau tăcerea Rugăciunii, vă așteptăm
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
trecere de pietoni. Asist la debarcarea proprietarilor, au venit în grup organizat la București, la fel după cum cred că merg la Viena, la shopping, sau la Sinaia la munte. Bunicile sunt îmbrăcate simplu, fără extravaganță, soțiile sunt foarte „ortodoxe”, cu fuste lungi, negre, bluze cuviincioase, copiii au numai straie de firmă, mărci renumite. Ei, bărbații, au o ținută lejeră, de condus, treninguri, obligatoriu de firmă, adidași, sunt rași în cap, cu urechile grase - cu alte cuvinte, niște „biznismeni patrioți”. Tot grupul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Din mașină coboară o femeie ușor trecută de 40 de ani. Fină, cu aerobic și ore de sală cu sutele, se vede acest lucru pe trupul și în atitudinea sa, dar cu o ținută „ortodoxă” strictă : bocăncei de piele fină, fustă lungă până la călcâie, baticul negru de mătase pe cap, înnodat însă cu o anumită doză de cochetărie. O urmează fără prea mare entuziasm cele două fiice ale sale, ce bat timid la poarta adolescenței, după cum mama lor o încearcă pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fi mulaje de plastic, importate fiind din Franța sau Chile. Femeia îi oferă fiului meu o pară, spune că a înghețat stând acolo și că îi este frică să nu-i înghețe și marfa. Sunt frapat de portul ei hibrid : fustă neagră, „tradițională”, cizme negre din piele cumpărate din comerț, dar „îmbunătățite” cu blană de iepure, basma înflorată, iar în locul vechilor desagi de purtat pe umăr, sacoșe din pânză groasă, rezistentă, pe care scria ceva în limba germană. Puțin mai departe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Se închină cu gesturi largi, didactice, cu cele trei degete de la mâna dreaptă strânse corect, simbolic scoase în evidență. Poartă un rucsac de mici dimensiuni din considerente practice. În fine, este îmbrăcată cu haine de culori sobre, obligatoriu cu o fustă lungă care ascunde glezna, iar pe cap are un voal străveziu, ce nu este însă purtat tot timpul, ci doar atunci când proximitatea unui loc sacru o impune (Trușcă, 2009). Pentru o analiză erudită a raportului dintre religie și corp, a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în grupuri compacte, familii întregi, toate vârstele fiind reprezentate, de la bunici la nepoți. Sunt îmbrăcați cu toții în cele mai bune haine de sărbătoare, bărbații, cu costum, cravată, tinerii, cu pantaloni negri, cămașă albă strălucitoare. Femeile în vârstă încă mai poartă fustele plisate tradiționale, cele mai tinere par să fi renunțat la ele, dar afișează în continuare variante „moderne”, adaptate ale portului tradițional, la fel de stricte în ceea ce privește lungimea lor (stofa ascunde în întregime piciorul și glezna). Cu toate că este dificilă o estimare exactă a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dreaptă devine atent la tot ce îl înconjoară. Îl impresionează mai ales femeile, ce reprezintă, prin frumusețe și delicatețe, însăși viața pe care el o redobândește: De cealaltă parte, trecură două fete. Le-am însoțit cu privirea. Una purta o fustă portocalie, cealaltă bordo. Mi-au plăcut amândouă nespus de mult. [...] În timpul acesta, prin fața noastră trecu o femeie, după care încă două studente. Toate trei mi-au plăcut foarte mult308. Funcția comunicativă, exercitată prin discursul comunicativ, este caracteristică mai ales naratorului
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
acest amestec au ieșit sute de celule de bază ale societății socialiste, multilateral dezvoltate, adică de familii. Nu prea știam pe atunci cum arată fetele pe dedesubt de-adevăratelea, pentru că nu tu buric, nu tu tricou pe talie, nu tu fustă scurtă de o palmă și rar, foarte rar, ne bucuram de cîte un decolteu abia sugerat. Din acest motiv, la ora adevărului, apăreau multe surprize, și bune, și rele. Dar unele fete aveau un dar înnăscut de a sugera liniile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în realitate o chema Varvara. Cum să accepți un astfel de nume cînd toate fetele purtau nume de Mona, Monica, Mimi? Astea doar cele care încep cu M. În general, fetele doresc să iasă în evidență cu cîteva chestii șoc. Fusta scurtă și, dacă se poate, tocul înalt. Apoi sînii generoși, spatele gol și limbaj golănesc. Raluca asta era o bombă care s-a înșurubat în inima lui Tudorel și da să explodeze. Nici Tudorel nu era un terchea-berchea. Avea Mercedes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vecinul său la o cafea, la o parolă. Numai că vecinul avea o nevastă mai tînără și mai amabilă decît toate nevestele la un loc. Aurora punea placa și amenința că-i dă foc soțului destrăbălat, care se ține de fusta stricatei sale vecine. Și copilul ei seamănă cu tine, țipa geloasă soția. Dar n-are cum, avea doi ani cînd s-au mutat aici, se justifica Aquiles. De unde să știu eu că nu v-ați cunoscut mai înainte? Sînt sigură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru moment, arhaismul rolului ritual al grotelor. Vom reveni asupra persistenței acestui rol, căci el ilustrează admirabil continuitatea anumitor idei religioase și scenarii inițiatice, din preistorie și până în vremile moderne (§ 42). Figurinele feminine se multiplică în timpul neoliticului: ele au specific fusta în formă de clopot, lăsând sânii goi, și brațele ridicate într-un gest de adorare. Fie că reprezintă ex-voto-un ori "idoli", aceste figurine indică preeminența religioasă a femeii și, mai ales, primatul Zeiței. Documentele ulterioare confirmă și precizează acest primat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
iau bani pentru așa ceva. Chestie țărănească, de om care desfide contractul și pune preț doar pe înțelegerea între oameni. Mă rog, și o chestie de sexualitate sublimată cumva, pentru că una arăta trăsnet. Cel puțin când a venit, odată, cu o fustă scurtă pe sub care, din chiloții destul de strâmtuți, îi țâșnea o mustață zbârlită ca la motan, trebuie să recunosc, mi-a fost destul de greu să mă concentrez. Creativitate. Mă rog. Pentru că trebuia să poarte un nume, a fost poreclită așa. Candidatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
anunțau c-or să distrugă țesătura. Cusătura. Când îi cădea ceva pe jos, se apleca prudent, pândind să nu fie cumva surprins de vreun curios. Și bățul îl avea în continuare în fund. Țeapăn, rigid. Mișcări de muiere cu o fustă mult prea scurtă pentru a se apleca sănătos, cu simț de răspundere. Ora e șapte patruzeci. Să rămânem la ea. Și să vedem ce se întâmpla în curtea școlii, în timpul în care Șăfu se îndrepta spre ora de chimie, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e numai vina noastră dacă lasă de dorit comportamentul lor. Că era un demers penibil, aveam să constat ceva mai târziu. În autobuzul care mă ducea acasă, s-a urcat la un moment dat o țigancă înfășurată în vreo șase fuste și care-l trăgea de unul dintre hartane pe un puradel nu tocmai curat a împrăștia duhori deloc ușor de ignorat. Stăteam undeva în spate, pe o ladă care ținea loc de canapea. Puradelul acela s-a așezat lângă mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de paișpe-cinșpe ani acolo. Și una face: m-am certat cu mama! Îți dai seama asta, parcă era dintr-o scenă de familie clasică. N-o lasă asta să meargă la cofetărie. Sau să-și ia nu mai știu ce fustă mai excentrică. Dar tipa continuă. M-am certat că de ce m-am futut cu Abdul. Păi, dacă Abdul mă iubește pe mine, de ce să nu mă fut? Odată eram la Abdul și avea o curvă la el. Pe mine m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu reușeau să emită decât niște scârțâituri și zgomote apocaliptice. Pe drept cuvânt, la auzul acestei "muzici" sinistre cu inflexiuni ucigașe, copiii se simțeau cuprinși instantaneu de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu era o persoană iubită; dimpotrivă. Cine pronunța numele lui trăia cu impresia că își spurcase și otrăvise cavitatea bucală cu o substanță rău mirositoare, lipicioasă și înecăcioasă, simțind imperios nevoia unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
futut, el le futea așa cum te-ai spăla pe dinți sau ai bea un kil de vin bun...) s-au lărgit cuprinzând în cercuri din ce în ce mai întinse femeile din oraș: actrițele de la teatru, profesoare, doctorițe sau, mă rog, oricine era-n fustă și-l făcea să i se scoale era musai să treacă pe la el. Și acesta era tot un exercițiu, important, de putere, pe care tovarășul Cameniță și-l reprezenta pitoresc, în stilul butucănos al minții lui neșlefuite, dar foarte exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să spună cine și de ce sunt oamenii președintelui, dl Băsescu o dă ușurel după parâmă: „țcă s-ar putea să spună nu știu ce ziarist că trecutul tău nu-i perfect curat... Domn’le, cu sau fără trecut perfect, cu sau fără fustă scurtă, a fost lângă tine când ai câștigat..”. Las la o parte acel „nu știu ce ziarist”, care este varianta disco a clasicului „o anumită parte a presei”, și nu văd nici o deosebire față de felul în care alții și-au promovat clienții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
e un pui de cățea, dar e puiul nostru de cățea”, stabilind un record de sinceritate greu de bătut chiar și de dl Băsescu, nu? Problema dnei Cristina Pârvulescu nu a fost că este blondă, are picioare prea lungi și fustă prea scurtă, cum bagatelizează episodul dl Băsescu. Unul dintre necazurile distinsei doamne s-a dovedit necunoașterea diferenței între Consiliul Europei și Consiliul European. Mai ales cu una din aceste instituții, dna Pârvulescu, în calitate de ministru al Integrării, urma să facă mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
anecdotă: „Aoleo, mamaie, nu mai văd eu malu’..”., ci dnii Adrian Năstase și Mircea Geoană. (Cotidianul, 11 aprilie 2002) Dolari la m3 Când e vorba de corupție, conducerea României îmi pare asemeni damei dintr-un distih greu de uitat: „Cu fusta-n flux și în reflux,/ Trecea pe stradă o damă lux”. Fluxul îl constituie valurile exclusiv enunțiative despre lupta împotriva cumplitului flagel, în vreme ce refluxul e dat de instituționalizarea năravului respectiv. De aceea nu există azi în România o instituție mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
o refaci pe Broadway, la Circle in the Square?“ Nu-l văzusem jucând teatru, dar mă jenam să-i arăt că ezit, neputând să fac o paralelă Între zborul lui Superman În ajutorul celor aflați În primejdie și zborul pe sub fuste al contelui-fluturaș din Figaro. Reeve mi-a intuit Îndoielile și s-a oferit singur să facem o audiție. La inițiativa lui, ne-am Întâlnit la „La Mama“, dar cum nu era disponibil ca spațiu de repetiție decât un studio foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cunoscuții noștri, nu prea numeroși, dar deosebit de tenaci, vin cu toții să ne viziteze in corpore, zădărnicindu-ne astfel orice ocupație cât de cât folositoare... Seară de seară mă culc târziu, iar dimineața, când mă îmbrac, sunt nevoită să-mi prind fustele cu ace de siguranță, ca să nu cadă. Am început să studiez limba română, lucrând destul de alandala cu Ion, pentru că ba e el ocupat, ba eu, ba are dânsul prieteni în vizită, ba eu sunt nevoită să-i servesc pe musafirii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
excelente emisiuni pentru copii și foarte bine primite transmisii de la competițiile sportive. La Berlin, cu antene speciale, puteau fi recepționate și programele televiziunilor vestice, dar, așa cum prin anii '70 la noi apăruseră echipe de "tovarăși" care controlau pe străzi lungimea fustelor și a pletelor, și la ei patrulau asemenea echipe, supervizând "orientarea antenelor" pe acoperișurile caselor și blocurilor, "delincvenții" fiind admonestați să-și revizuiască "orientarea" în ședințele de partid. Cu principalele sectoare ale economiei și societății puse la punct, cu problemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]