4,454 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > FEMEIE LA MALL Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului femeia frânează brusc în mijlocul străzii poartă o fustă prea scurtă ( ca s-o poți denumi fustă! ) își scoate un picior impecabil afară apoi pe celălalt între cele două secvențe ne fotografiază privește spre mall și pe buze-i apare-o grimasă „iar se dă ceva la ofertă băga-mi-aș!” se holbează și bărbatul cu fața
FEMEIE LA MALL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375732_a_377061]
-
de la părinți(doar mămică muncea de sezon pe litoral și deseori cumpără de la "polonezi " lucruri frumoase pentru "față"!!); iar ea luase premiul al doilea la școală , nu era puțin lucru ! Deci, îmbrăcată într-o frumoasă bluziță fină de batist, o fustă tot roșie cu o curelușă împletită ce îi marca mijlocul subțire , iar în picioare sandale cu cireșe .... Îmbujorată de căldură și de nerăbdarea de a ajunge cât mai repede ținea în mâna o sacoșă în care avea câteva schimburi pentru
PRIMUL DRUM SPRE IUBIRE .... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379182_a_380511]
-
sunt publice doar când au ele chef. Nu sunt chiar ușor de prins. Intru în încăperea în care dispăruse cu câteva secunde mai devreme. Chiuvete multe,destul de multe pentru un birou normal. Apare dup-un paravan făcut din zid, cu fusta ridicată dintr-o parte. - Ei ,asta e chiar culmea , intrați după mine până și-n WC ! Așteaptă domnule afară ! - Mă scuz... Se pare că n-am intrat cu dreptul. Îes cu spatele și-ajung din nou pe coridorul obscur, cuprins
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
toți prezenți la zilele de naștere, atunci se întrunea întreaga familie, se vedeau rar, toți erau ocupați, și nu pierdeau o astfel de ocazie. Când Gabi sosi, Laura era deja pregătită de plecare, îmbrăcase un costum de culoare roșu-sângeriu, cu fusta deasupra genunchilor și haina ușor cambrată pe corp, o bluză de dantelă și un șirag frumos de mărgele, care-i încadrau delicat, gâtul. Purta o pereche de pantofi de lac negri, cu toc înalt, foarte eleganți și la modă, punându
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
ieși din casă murmurând ca pentru sine Pe mâine! Coborî alert scările și, odată ajunsă pe alee, trase adânc aer în piept. Aproape că se-necă. Doamne, ce om ieșise din copila aceea ticăită de odinioară, care se ascundea după fusta mamă-sii când veniseră în București! Cine s-ar fi gândit că din copilul gracil și temător de atunci să iasă femeia rea și prepuielnică de acum?! Și Mira își aminti cât de fragilă și caraghioasă îi păruse biata gâgâlice
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
pe călători .Scrutează din priviri mulțimea și-i distribuie apoi din cap pe-ai lui ,pe locurile unde trebuie să se-așeze. Locul de lângă mine este periculos de liber ,dar este cam târziu.Femeia se așează cu zgomot fîșiit de fuste lungi , înghesuindu-mă puternic în fereastră.Când ești răcit ai și un avantaj,ai nările-nfundate.Dar eu am făcut vaccinul antigripal așa că întorc rapid capul spre feeria de afară.Însă matroana nu pare de acord căci imediat mă ia
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
e „Spărgătorul de nuci”! - Da, e seară de balet! Te gândești că Cheaikovski ar putea avea un altfel de efect decât Donizetti? Alexandru zâmbi în colțul gurii, ca unui gând ascuns. Studie un moment pardesiul simplu de sub care se zărea fusta plisată, bleumarin, ciorapii cu modele rombice și pantofii pe care-i purta colega lui. - Mă gândesc că știam de la început că nu am nimic în comun cu Mara și tocmai am găsit ceva în comun cu tine. - Pe lângă că suntem
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
de români. "Și cum e ia cu care merg fetele la joc, Nană Mariuță?”, insista tânăra de atunci. "D-apoi, cum să fie, domnișoară dragă, cămeșa e albă, că doar este vară și e cusută fain cu flori roșii”. “Iar fustele și șurțele cum sunt?” “Păi, cum să fie, tot albe, răspundea Nana Mariuță, că doar este vară, și sunt cusute de mână tot cu flori roșii și pe poale cu cipcă (dantelă), împletită tot de mână.” “Și basmaua, marama, cum
SĂRBĂTOAREA SUFLETULUI IEI ROMÂNEŞTI LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362243_a_363572]
-
contact. M-am plimbat alături de tânărul student pe acel Corso care „freamătă de studenți mergând în dublu sens, o lume pestriță, în bună parte, veselă, guralivă, dar de cele mai multe ori în limitele decenței, îmbrăcați în pantaloni de doc: băieții-și fuste, culoarea „sare și piper”, fetele; fuste lungi, până la genunchi, și bluze albe, strânse pe gât”și mi-a amintit de o întâmplare din perioada studenției mele, când aflată pe bulevardul în cauză, alături de gazda mea, o unguroaică mai în vârstă
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
student pe acel Corso care „freamătă de studenți mergând în dublu sens, o lume pestriță, în bună parte, veselă, guralivă, dar de cele mai multe ori în limitele decenței, îmbrăcați în pantaloni de doc: băieții-și fuste, culoarea „sare și piper”, fetele; fuste lungi, până la genunchi, și bluze albe, strânse pe gât”și mi-a amintit de o întâmplare din perioada studenției mele, când aflată pe bulevardul în cauză, alături de gazda mea, o unguroaică mai în vârstă ce aștepta cu amărăciune evacuarea din
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
la repezeală și într-un minut ești înapoi. - Parcă ai spus că este dizgrațios să te grăbești și să faci pași mari. - În pantaloni nu se vede. Dacă ai avea dresuri, ar fi altceva. Își mângâie modelul complicat de pe buza fustei pentru a atrage atenția asupra noilor ciorapi cu broderie în două culori. - Cam subțiri! Pun pariu că ți-a înghețat... - Frumoși, nu-i așa? Mă opri cu o încruntare măruntă. Când vei purta așa ceva nu vei fi nevoită să ieși
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
în: Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ghiocul de cristal Curcubeu cu flori de maci frunze veștede paiete și scarabei pe un venerabil car al magilor și al morții sprijinită de scara sorții își resfirase Estrela fustele cochetă pretindea a fi reîncartata madame Lenormand și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți pe cărările înșelătoare ale lunii și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gabellin tartorul satrapilor duhnind a mahorcă și anarhie
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
zgomote ciudate i se încurcau printre sughițuri , de-a valma ... Ca într-un desen ciopîrțit, vedea doar imagini fără sens, alăturate în mintea ei atinsă de durere :....lîngă fîntîna din răscruce apărea tabla neagră din clasă,profesoara de muzică cu fusta roșie, dacalul Ștefan cu cădelnița, florile din fața casei, Maria lu Culea răzind în batătură, cartea de franceză pătătă de cerneală , autobuzul de oraș, costumul popular de la serbarea de anul trecut, măicuța pieptănindu-i părul, panere cu struguri copți, iarăși tabla pe
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
în cumințenia eiinjectând intracerebral răspunsuri antidotcu miros de dumnezeu muribunzilor rutinați de inutilitatedar s-au întâlnit într-un visiar din întrebările luiși răspunsurile ei... XIX. JURNAL DE VACANTA, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 276 din 03 octombrie 2011. fuste scurte îmbrăcate în femei lungi dimineața călare sub soare mitomani gălbejiți numără zile semințe chiștoace tu miroși a lumină roșie mi-e frică să te respir ochii ți-s două clepsidre sincronizate copii leagănă părinți pe valuri albe le cântă
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
-s două clepsidre sincronizate copii leagănă părinți pe valuri albe le cântă șevaletul meu nu mai are culoare până și mintea mi-e un cearceaf pe care dorințele tale desenează sfârșituri din viitor nu ne caută nimeni ... Citește mai mult fuste scurte îmbrăcate în femei lungidimineața călare sub soaremitomani gălbejiți numără zilesemințechiștoacetu miroși a lumină roșiemi-e frică să te respirochii ți-s două clepsidre sincronizate copii leagănă părinți pe valuri albe le cântășevaletul meu nu mai are culoarepână și mintea mi-
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
doua și ea goală, dar acoperită cu un voal verde-pal, avea un trup nefiresc de alb și strălucea ca sideful, iar în picioare purta papuci aurii. Asta nu poate fi decât grecoaica. A treia, fără îndoială, era evreica: avea o fustă lungă de catifea vișinie, care-i strângea trupul până la mijloc, lăsându-i pieptul și umerii goi, iar părul bogat, roșu aprins, era adunat și împletit savant în creștetul capului“. La început, Gavrilescu vrea să renunțe: „Venisem pentru racoare, pentru natură
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
află doar în ivirea personalităților puternice apte să reziste ispitelor programatice. 11 februarie În vremea cînd trăia bizarul pictor Aruștei, aeroportul din Iași era păzit mai ceva decît balșoiul Vnukovo. Într-o disdedimineață, cînd putana de noapte își strînsese deja fustele incestuoase și fugise în hăurile de la Repedea, Aruștei s-a apropiat de aeroport, s-a uitat în dreapta, în stînga, și-a ales locul și a trecut imediat la... la ce? la săparea unui lăcaș pentru o rachetă balistică menită, după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Vocea lui unică nu mă putea înșela. Era, într-adevăr, Mărgărit. Ce urla Mărgărit? Janeeetta! Janeeetta! (Janetta, un fel de Ana Pauker a universității ieșene, deșteaptă brici, cu carte, dar... dar... torționară a spiritului burghez și mic-burghez -, un monstru cu fustă). Janeeeta! Janeeeta! urla Mărgărit, aflat probabil sub efectul antalcoolului. N-am ieșit, n-a ieșit nimeni, să vadă. Ce făcea Mărgărit? Blestema? Cerea ajutor? Invoca pur și simplu, pe limba lui de stentor răgușit, un nume obsedant? Pentru că, Dumnezeule, fenomenalul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în taină și și-ar dori o ieșire în lume cu lucrările care s-au tot adunat. Accept și mă aflu în fața unei făpturi de o incredibilă gingășie. Mirarea-mi tocmai aici își are impactul, între finețea de heruv cu fustă (foarte scurtă) și presupusa asprime a pasiunii divulgate. Iar cînd, îndemnată să-mi spună cam ce pictează, îmi mărturisește că o pasionează constant portretul atît de îndepărtatului Saddam Hussein, atunci mirarea-mi se convertește brusc în... Nerămînîndu-mi decît să-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și un nume: Florescu, parcă) scoate din sipetul memoriei sale, ca dintr-o burdușită cutie a Pandorei, fel de fel de minuni. Printre ele, și, poftim, vecinătatea gard în gard a domniei sale cu... cu... Ana Pauker, după ce fostul zbir cu fustă fusese mazilit. Și trăind, mde, ca oricine. Ca oricine, dar la parterul unei frumoase vile al cărei proprietar, fost ofițer de elită al armatei române, ocupa acum subsolul propriei case. Se înțelege, doamnă hipermanierată, hipercolocvială, cu timoratul expropriat. Ca să vezi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
învelișul ternului cronicar literar stătea pitită parșiva prozatoare din cărțile ei de azi, ieșite de sub varii teascuri, una după alta. Vitriolu-i n-ar fi avut, oricum, șanse a fi aruncat atunci în albaștrii ochi. Acum? Magda e un Thackeray cu fustă al deșertăciunilor bahluiene. E un David Lodge al campusului din Copou. Promiscuității opulente a englezului, Magda îi opune una ca atare, calică, de o plasticitate ucigătoare. Magdalizează inimitabil. Ultima ei carte, Conversație pe Titanic, mă privește și personal. Ivindu-se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
distins-important, plăcîndu-i să dialogheze nonșalant cu vizitatorii, cumpărătorii. Peste noapte, briantul magazin a dispărut. În locul lui, mirosind a Europă cam nespălată, se lăfăie un "second hand" cu inevitabilul: marți primim marfă! Prinsese politica din zbor. Pînă atunci, mare amator de fuste (mini/ maxi), zăpăcea copilele cu aplombul lui eclatant. Memorie fenomenală, instruit, la zi, în științe exacte, chipeș foc și permanent afabil, ar fi putut pretinde mîna unei prințese, dacă s-ar fi născut în cealaltă Românie. Se născuse însă în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru sediul partidului: toate îi dădeau un aer alert-angajat, de inspirat politic. A dispărut subit. Îl revăd rar, cu aceeași simpatie și, la cafeaua de pe terasa Orizont (de unde arătau strașnic mitingurile aprinse în fața Teatrului Luceafărului), îi ascult ultimele ravagii printre fuste. (Aici, da, a rămas consecvent.) În doi-trei ani, își umpluse casa cu tablouri. Nimic nu-l recomanda s-o facă: se ocupase cu zootehnia și își vedea neaoș-gospodărește de meserie. Băgase bani serioși în pictură, în sculptură de mici dimensiuni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum sprijinindu-se, mai mult așa, în bastonul cu bulb de argint, să-mi spună ce-l apasă. Nu-mi spunea nimic. Am făcut, ca-n atîtea rînduri, turul foaierelor, simțindu-i, iată, nealterată, privirea de erete, fidelă inventarului de fuste plisate. Două ore de Cehov, într-un triptic extrem de reconfortant. Nu mi-a spus nimic nici la ieșirea din teatru. L-am lăsat în voia lui. Mai cu seamă că, după aplauzele finale, mă rugase să-l aștept în hol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pus în fața unui talent șocant, avînd toate atributele vocației indubitabile. Apetitul vizibil pentru materialul în sine fie el textură mașcată, alta decît cea a pînzei de suport:întîmplătoare bucăți de stofă, de plasă, de pătură, de pălărie, de chiloți, de fustă fie rebutate plăci de patefon, sau foste mănuși ergonomice, apetitul acesta material, placat pe imprevizibilitatea compozițională, fac din pictura lui băiețică ce-mi bătea delicat în ușă una de substanțială ofertă. Și asta într-un climat dominat, din păcate, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]