2,337 matches
-
camerei de interogatoriu și-i ceru lui Logan să vină pe hol. — Ai scos ceva de la el? Îl Întrebă Insch când se aflau amândoi afară. — Doar un damf cumplit! Insch Își aruncă un drops cu fructe În gură și mestecă gânditor. — Ei bine, declarația lui se confirmă. Dubița primăriei Îl lasă după muncă În același loc zilnic, Înainte de ora patru. Fac asta de ani buni. Ia autobuzul de patru douăzeci și două spre Peterculter, fix ca pe ceas. N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan și Insch rămaseră la fereastră, privind cum Martin Strichen dispare În după-amiaza ploioasă. Era doar patru și afară se făcuse deja Întuneric. — Când era la bara martorilor, zise Logan, a jurat că-l omoară pe Moir-Farquharson. — Serios? Insch părea gânditor. — Crezi că va-ncerca ceva? Un zâmbet se ivi pe fața inspectorului. — Să sperăm. Nu se zâmbea În camera de interogatoriu numărul trei. Era plină până la refuz cu inspectorul Insch, sergentul McRae, o agentă plouată și Duncan Nicholson. Casetele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o vestă albă, subțire și descheiată pe jumătate. Sufla aburi în pumni, încercând să-și încălzească mâinile. Am zâmbit. Ca să vezi cine vorbește, am zis. Tu pari de-a dreptul scos de la congelator... de unde vii? Mi-a aruncat o privire gânditoare în timp ce țopăia desculț, de pe un picior pe altul, dezghețându-se în lumina care plutea pe deasupra etajului senin, inundând înălțimile. A vorbit după o vreme, ca și cum încerca să aleagă vorbele potrivite. Nu știu, de undeva departe, de pe marginea unei prăpastii... alergam
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
unde a dispărut... a alunecat în apa lagunei. Și crezi că o să afli ceva de la poarta asta? Chiar de la poartă, poate că n-am ce să aflu... dar ar trebui să fie niște răspunsuri aici. Ea a tăcut câteva clipe, gânditoare, jucându-se cu cordonul de la aparatul de fotografiat. Apoi a scos din buzunar o hartă împăturită, veche și galbenă, ca un papirus cu desene enigmatice. Și mai departe, a luat o țigară dintr-un pachet, de prin alt buzunar, să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
chiar și averea lui Germanicus.“ Batjocura durea mai tare decât spolierea economică. În timp ce Curia fierbea, iar șefii grupărilor, asaltați de adepți, încercau să pună la punct strategiile, un senator - care nu fusese surprins, deoarece vorbea zilnic cu Sertorius Macro - spuse gânditor: — Tiberius a fost bolnav multă vreme. Trebuie să aflăm în ce condiții a fost redactat acest testament. Toți își dădură seama că acel dubiu exprimat era ca o piatră aruncată într-un viespar. Senatorul continuă: — Ultimul care l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vechiul zeu italic al Soarelui și al Lunii, numai că pe o parte avea să fie chipul barbar al tracului Aesopus, care trăia într-o aspră solitudine, neîngrijit, cu părul ciufulit, având și el experiența sclaviei, „iar pe cealaltă - chipul gânditor, înspăimântat din cauza închisorii, al dragului meu poet, al lui Phaedrus al meu“. Acum ușa de la zothecula era din nou deschisă, și toți se arătară în prag. Durerea se prefăcuse în epuizare, iar Împăratul își primea vizitatorii - de fiecare dată puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dorește aprig să mai trăiască (doar romancierul e vinovat de crima lui, fiindcă el nu și-a dat seama ce făcea din cauza căldurii apăsătoare a soarelui); dar personajul nostru nu se pregătește să ucidă pe nimeni; el are o poză gânditoare (chiar așa, o poză), căci, deși este soare, deși se află În pantaloni scurți și În poziție verticală (adică nu stă pe un scaun la o masă, ca mine, de exemplu, acum), lângă un zid alb, el a pus acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce mă inundă acum atât de plină, atât de liniștitoare... Mai e un băiat, Fane, el mă iubește foarte mult, o simt, a mers cu noi acasă și ne-am mai plimbat Împreună, În drum spre casă eram foarte, foarte gânditoare și i-am Întrebat pe băieți (Fane și Marin) În glumă la Început ce otravă este mai bună. Apoi, m-am gândit mai serios. Și cum a Încercat Marin să mă liniștească! Ce priviri, câte cuvinte de liniștire! Fane, săracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
m-ați condamna la moarte, libertatea opțiunii mele ar fi pusă În dubiu de cei care ar dori să probeze asemenea opțiune. Socrate vrea să destranscendentalizeze discursul, demonstrând că acesta stă În posibilitatea oricui vrea să se scruteze ca existență gânditoare. Ceea ce deranjează orice dictatură este tocmai asumarea individuală a discursului; acesta trebuie să rămână un dat transcendent, nu trebuie să fie probat de indivizi ca manifestare a liberului arbitru. Socrate vrea să desființeze ierarhizarea socială impusă de religia puterii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a discursului; acesta trebuie să rămână un dat transcendent, nu trebuie să fie probat de indivizi ca manifestare a liberului arbitru. Socrate vrea să desființeze ierarhizarea socială impusă de religia puterii și să probeze democrația gândirii. Omul e o ființă gânditoare și trebuie să se manifeste mai ales prin această facultate a sa specifică. Relativismul metodei socratice devine cel mai periculos atentat la absolutismul instanței dictatoriale; Socrate strică desigur moravurile pentru că Îi Învață pe tineri să gândească, Îi Învață că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe tineri să gândească, Îi Învață că ei sunt liberi, Îi Învață că necesitatea Înțeleasă nu poate fi mai presus de liberul lor arbitru, că nici zeii, nici oamenii (ca deținători ai puterii) nu au cum să se opună facultății gânditoare a indivizilor. Religia lui Socrate a fost cel mai Înalt gest de orgoliu pe care l-a comis ontogenetic filogeneza. Toate revoluțiile Încearcă să refacă religia socratică, trădând-o. Astfel, În istorie, se mai elimină din când În când câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
descriu? Sigur că da, sau cel puțin Încerc să mă cunosc În acest proces contorsionat: descriindu-mă și, deci, descriind lumea, Încerc să găsesc un principiu unificator de organizare a acesteia și, prin aceasta, mă descopăr pe mine ca ființă gânditoare. Les murs absurdes se instalează abia când depășesc granițele ființei mele și Încerc să generalizez ceea ce-mi aparține doar mie, la Întreaga existență; acesta este păcatul cel mai mare al tuturor filosofiilor. Ceea ce știu sau ceea ce aflu eu Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne-ar putea fi de ajutor, ne puteți oricând da un telefon. Urmă un zâmbet din partea proprietarului, apoi un zâmbet din partea sergentului („Amintește-ți: relațiile cu oamenii sunt la fel de importante precum investigațiile”ă. - Vă urez succes, spuse Balzac. - Mulțumesc, răspunse gânditoare Sachs. Dădu din cap apoi către tânăra sa asistentă și privi către cana din care aceasta sorbea din când în când. - E vreun loc din care aș putea să cumpăr o cafea bună? - Intersecția Străzilor 5 cu 19. - Și cornurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Barnes. Vorbești despre nota de plată, nu-i așa? întrebă Weir. Adevărul e că eu doar am găsit-o. Aveam nevoie să notez ceva și am luat prima bucată de hârtie pe care am găsit-o. - Ăsta-i adevărul? spuse gânditor Sellitto. Aveai nevoie de ceva de scris? Respirând adânc, Weir încuviință. - Unde erai? insistă Lon Sellitto, din ce în ce mai plictisit. Când ai avut nevoie de ceva de scris. - Nu mai știu. La un Starbucks, cred. - La care Starbucks? Weir se încruntă. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
punea ceva la cale, desigur. Ochișorii dragi ai lui Stacey trădează mai multe decât își dă ea seama, și când ne așezaserăm în paturile noastre și o mângâiam cum îmi place să fac, mă privea foarte - cum s-o descriu? Gânditoare. De obicei chicotește sau își închide ochii și chiar zâmbește când îi ating pielea superbă și-mi trec mâna peste curbele ei frumoase, dar aseară era tăcută și doar mă privea. — Ce e, lumină iubită și divină a vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am fost în vizită la Izzie și Kevin. Pur și simplu s-a întâmplat, spuse Emmy privindu-și mâinile. Adriana o lovi în glumă peste umăr. — Tu ne minți. Nu crezi, Leigh? — Eu cred că a comis-o, spuse Leigh gânditoare, dar ceva nu se leagă. Nu cred că ne spune adevărata poveste. — Te-ai îndrăgostit, nu-i așa? întrebă Leigh aplecându-se în față. Asta e. Ești îndrăgostită lulea de tipul ăsta și deja vorbești despre el ca de viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
primul lagăr la care vor ajunge. Începu o lungă discuție Între șoferul japonez și sergentul care supraveghea lucrarea. Era clar că sergentul decisese deja că acest camion și grupul de deținuți aliați nici nu exista. Ignoră protestele șoferului Își flutură gînditor țigara, În timp ce trecea prin ușa de lemn a gheretei de pază. În cele din urmă, arătă spre un petic de pămînt de dincolo de porți pe care creșteau urzici, și pe care Îl socotise, se pare, a fi un pămînt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o să fac! Jim mușcă din cartof, Înainte ca ea să aibă timp să se răzgîndească. O să mă revanșez cînd ajungem la Nantao. Toate rațiile noastre sînt acolo. — Te-ai revanșat deja, Jim. De multe ori. Doamna Philips privi din nou, gînditoare, la cer. — Ai mîncat cartoful? — A fost foarte bun. În timp ce Jim termina cartoful, observă că ochii femeii bătrîne se mișcară ușor. — Doamnă Philips, Îl căutați pe Dumnezeu? — Da, Jim. Zău... Jim era impresionat. Era dornic să răsplătească generozitatea doamnei Philips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
două vârste conducea mașina în fața mea, mă țineam după ea de o bună bucată de vreme. Aș fi putut să semnalizez, să claxonez și, accelerând, s-o depășesc. Dar stăteam agățat de volan, trăgând de timp. Părul scurt descoperea ceafa gânditoare a unei femei oprite pe coama unui deal. Una care rezistă cu spinarea ei de femeie tânără, dar care și-a pierdut simțul orientării. Gata, acum apăs pe claxon, îl fac să-i sune în oasele spinării. Dar mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu știe bască, i-ar spune că pe oameni limbile și religiile îi separă. Ca și cum Cristos și Buddha nu i-ar fi spus lui Dumnezeu același lucru, doar că în două limbi diferite. Jugo de la Raza al meu ar hoinări gânditor pe strada Citadelei ce urcă de la biserică la castel, operă a lui Vauban, majoritatea caselor de pe ea fiind anterioare Revoluției, case în care au dormit trei veacuri. Pe strada aceea nu pot urca, slavă Domnului, automobilele colecționarilor de kilometri. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a Ninei, o piesă de la una din jucăriile lui Dimi sau un buton de argint de la manșeta tatălui său. După o scurtă deliberare, optă pentru ultima variantă. Totuși un oarecare dubiu rămase. Intrând În bucătărie, deschise frigiderul și se opri gânditor, cu ușa În mână, fascinat de lumina enigmatică ce strălucea Între lapte și brânzeturi, reevaluând În gând expresia „prețul moralității“ din titlul articolului pe care Îl scrisese noaptea trecută. Nu găsi nici un motiv s-o corecteze sau s-o schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-l Închidă noaptea trecută, de ceștile de cafea goale de pe masă și de ziarele care zăceau pretutindeni. Își blestemă În gând dorința care Începea să se trezească și Își promise că de data asta se va comporta exemplar. Annette spuse gânditoare, mai mult pentru ea decât pentru el: —Te-am nedreptățit. Cuvintele astea aproape Îl făcură să izbucnească În lacrimi. Încă din copilărie simțea un fel de dulceață și plăcere când vreun adult Îi spunea asemenea cuvinte sau ceva asemănător. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am predat fără luptă. Am rezistat În Ierusalim cât timp a fost posibil și asta În fața unor forțe incomparabil mai mari. Nu ne-am supus cu ușurință. Și chiar dacă am fost până la urmă Înfrânți, ne-a rămas totuși avantajul „trestiei gânditoare“ a lui Pascal. Și așa se Întâmplă că, entuziast, ciufulit și murdar de noroi, sună la ora zece și un sfert la ușa lui Ted și a Yaelei. Când Yael Îi deschise Îmbrăcată În pantaloni de catifea reiată gri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am pus și mărgica de sticlă din așezarea montană, împreună cu ceva resturi de tencuială și pietre bune la aruncat. Despărțite prin două fire erau obiectele din tabăra legiunii, o fibulă de bronz, un dinar de argint, Terra sigillata cu figura gânditoare. Sub vertebra balenei de deasupra intrării în casă am pus o inscripție, care anunța că expoziția era deschisă atunci când ardea becul electric. Și Armin voia să-și expună vestigiile, mai ales că el avea o întreagă pivniță la dispoziție, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
deschisă și-și așteaptă vizitatorii. Poate că aveau să vadă și fetele lumina și firma de pe vertebra balenei, poate că aveau să intre și să-și exprime admirația pentru cuțit, pentru mărgica de sticlă sau pentru Terra sigillata cu figura gânditoare. Dar, în afară de câțiva colegi de școală, nu au venit decât rudele invitate de părinți la masa de prânz. Stăteau cu toții aplecați în fața pupitrelor, priveau deconcertați șirurile ordonate de obiecte descoperite, întrebau ce puteau fi aceste pietre și cioburi, cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]