2,053 matches
-
C. Filitti, pe care, după un scurt ocol, o străbătu pentru a doua oară... De abia acum, de pe treapta de ciment a "VOPSITORIEI PENTRU ARTICOLE DE PIELE. PODOABE. NASTURI. REPARAȚII PENTRU AUR" își făcu apariția și coborî un enorm câine gălbui, îndreptîndu-se indolent, ca-ntr-un inedit duel între pistolari, în lungul străzii, cu taxiul pe urmele sale. Iar când taximetrul, în sfârșit, acceleră încercînd, din răsputeri, să îl calce, dulăul, mai sprinten, se și refugie, schelălăind batjocoritor, într-o gură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
obiect de învăță... Apoi tăcu brusc, înțepenind o secundă cu gura căscată, făcu profesional, ochii ei delicioși, mari și se înroși violent. Toată această paradă arăta că unii bărbați o interesau, măcar cât negru sub unghie. Gabriela împrăștie pe cheresteaua gălbuie chesele cu gemuri, fructe glasate, zaharisite, pișcoturi. Apoi boluri fumegânde, cu ceaiuri verzi ca otrava, talgere cât lacrima, cu pălăriuțe de ciuperci, însiropate și zvârcolite prin mac, o sondă cu Quic-Cola. - Arasel! Decât să trăim așa, mai bine să nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu picioarele subțiratice și răsucite. O mobilă sofisticată și jalnică. Se întoarse apoi și dădu drumul pe masă la un pachet de țigări. Doamne, "Virginia"! Marca asta de țigări nu se mai fabrica de peste două decenii! Femeia alese o țigaretă gălbuie, o bătu cu grație octogenară la ambele capete, o aprinse și îi suflă fumul pe nări: - În 1921, la Paris, am cunoscut un domn... deosebit de interesant... ce se numea Pink Floyd. Era singurul bărbat căruia i se potrivea, fără îndoială
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pink Floyd. Pretindea că-i Pink Floyd. De ce n-ar fi Pink Floyd? În halucinațiile ce i se perindau cu viteza luminii prin minte, drumul pe care, din când în când, era parașutat, se făcea că era întortocheat, pisica gălbuie, calul bălțat, iar împărăția verde. De la ferăstruica penitenciarului în care erau colecționați toți cretinii care, ieșind în evidență, călcau pe bătături statul (meritînd deci să fie azvârliți, ca niște lături, în penitenciar), singura vegetație întrezărită de Pinky era fata împăratului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în jurul Urlătoarei, redutabila sală de anchetă. Își aminti și cum, după două zile, dădeau din declarații în hematoane și din echimoze în interogatorii, fiindcă tot părea să-l intereseze pe colonelul Gabrea, trecând de la unul la altul, cu scobitoarea lui gălbuie, crescută parcă direct din gingie, ciufulindu- i, ridicîndu-i de bărbie, admirîndu-le magazinele de vânătăi (ce și le deschiseseră pretutindeni, pe pulpe, abdomen, brațe și piept, așa cum ședeau goi pe scaunele de anchetă) sau căinîndu-i: - Ori nu v-am implorat eu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iarăși înălțime și depărtîndu-se spre Șoseaua Olteniței, lopătând prin viroaga Stoian Militaru. Fornăind și trăgîndu-se înapoi, aidoma unui armăsar speriat de ciupitura amperajului cablurilor de tramvai, întinse asemeni unor frânghii de rufe, pe măduva cărora atârnau, nu cârpe, ci garnituri gălbui de tramvai, paralele cu terenul chelbos al Parcului Tineretului. Și, din pișcătura cu pricina, Doru se desprinse să zboare mai cumpănit, pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin dreptul etajului patru al blocurilor spoite în gri, verzui, bej și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fusesem avertizat doar) direct, fără menajamente, ca și cum aș fi cunoscut-o din totdeauna. Mă asculta cu un interes prefăcut - știam asta - dar eu continuam să-i vorbesc. O reclamă de la Coca - Cola Îi proiecta pe chip irizări de lumină roșie - gălbuie, Încadrând-o Într-o cromatică bizară. Băuse două pahare de lapte cu coniac și se pare că se amețise de-a binelea. Hai, fii fetiță cuminte și bagă-ți limbuța În guriță. Mă privea galeș (e drept că părea o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Salteluța ușor de curățat pentru schimbat scutece, scaunul Înalt portabil și ușor de asamblat, plus piesa care-l Însoțește, pătuțul roșu-portocaliu ușor de asamblat. Biberoane, boluri de melamină cu Thomas Locomotiva. Pijamale. Păturica lui Emily - o zdreanță jalnică de lână gălbuie care arată de parcă ar fi fost călcată de mașină În repetate rânduri. Călătorim Întotdeauna cu un Întreg bestiar de companioni nocturni - iubitul Roo al lui Ben, o oaie, un hipopotam Îmbrăcat În tutu, un urs marsupial care e o dublură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mi se pare destul de-al dracului de diversă. —Rod, pur și simplu nu se poate. Momo nu are nici un pic de experiență. Nu se poate să ... Șeful meu strânge deja narcisa de gât, iar biata floare plânge un praf gălbui pe mocheta gri. —Hei, la noi În firmă nu există „nu se poate“, dulceață. De când am Început să zicem „nu se poate“? „Nu se poate“ e pentru muieri. Credeți că am fost șocată de felul În care mi-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-i Ninive?, el ridică mîna-i lungă, Unde este? nu știu - zice -, mai nu știu nici unde-a fost. Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de Maur Peste el cerul d-Egipet, disfăcut în foc și aur, Pe-a lui maluri gălbui, șese, stuful crește din adânc; Flori, giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jăratic, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări, îmblînzite-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un „să nu fie de deochi, parcă-i Jac a lui Ștanmaier!”. Schelmayer era un evreu șmecher dar bun la suflet, care-i trimitea lui Va haine uzate deale lui Jack, fiul său cu părul roșu și cu o față gălbuie și ... roșcove. Maria, mama lui de-a doua, l-a așteptat cu un cuptor cu plăcinte calde, cu pui fript pe grătar, mujdei de usturoi, mămăliguță caldă (ordin de la Victor) și cu ochii ei mici și luminoși, zâmbitori și jucăuși
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lovi terenul rîcÎit În apropiere de trupul unui bărbat În cămașă albă și pantaloni scurți, Întins pe linia de fund. Cu racheta În mînă, odihnea cu fața În sus Într-un lac de sînge care se scurgea Încet pe solul gălbui. Cu gura căscată, de parcă murise Într-un moment de sinceră surpriză, Bobby Crawford zăcea printre mingile Însîngerate, cu palma stîngă deschisă și degetele Îndreptate impetuos către soare, făcîndu-mă să presupun că Încercase să prindă cele două gloanțe trase către pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
velele bărcilor, când ieșeau în larg. Simți și parfumul uleios de tămâie și trandafir și încă ceva ce avea să-i rămână nelămurit. Ultimul în cerc venea tocmai șeicul, care era Shams și care purta, ca toți ceilalți, fes înalt, gălbui, de culoarea spicului și o mantie neagră peste șalvari și peste fustele albe precum caimacul. Îl vedea prima oară astfel înșurubat, ca un fus al Soarelui între cer și pământ, o unealtă menită să toarcă aleanul și lacrimile, trufia, până când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
al ploilor nesfârșite și i se făcea somn. Pământul dimprejur lucea stins în lumina sfîfșitului de noiembrie. Cutarida încremenea într-o tăcere de moarte. Ziua tulbure, ca rachiul, pierea pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
largi de se vedea numai vârful botinei de lac; jiletca de catifea vișinie, cu găitan de fir de jur Împrejur și mai multe lanțuri de aur la ceasornic”. Cu un glosar alături, aflăm că pantalonii sunt de culoarea năutului, adică gălbui, că vengherca e o haină scurtă de postav sau că, de pildă, chiostecurile sunt un fel de șiret elegant. Să fie acesta un dandy? La drept vorbind, nu, pentru că pe atunci un simplu costum elegant nu te putea strecura În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la nivelul detaliilor (croi, textură, culoare, accesorii). Și, mai ales, prin inegalabila eleganță a stilului, prin modul inconfundabil de a purta și a se purta În acele veșminte. Atunci când Îi descrie minuțios toaletele (de dimineață: mantou bleu, vestă de piele gălbuie, ghete și pantaloni din antilopă; de seară: mantou bleu, pantaloni negri, cu nasturi la gleznă, ciorapi de mătase și joben), căpitanul Jesse, admiratorul frenetic al lui Brummell, știe ce vrea să sublinieze: unicitatea veșmintelor marelui dandy. S-au scris pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de Caderousse. Să participi, sfătuit de Norman Parkinson, la dineul anual, din luna mai, oferit de președintele „Royal Automobil Club”-ului. Să-ți Încrucișezi pașii cu Barbey, bătrân regalist, să-l vezi pe Caran d’Ache În costum roz sau gălbui, pe Gide cu o capă neagră, pe Satie În serj albastru, pe Wilde În chip de François I Într-un tren american sau, În noiembrie 1895, În haine de ocnaș, la Clapham Jonction, pe Montesquiou ca un Ludovic al XV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
totală), gravam cu infinită grijă cuvântul Dictée, În timp ce Mademoiselle cotrobăia prin colecția ei de teste de ortografie după un pasaj solid, dificil. 5 Între timp decorul se schimbă. Copacul plin de promoroacă și uriașul troian de zăpadă cu gaura lui gălbuie fuseseră curățate de un servitor tăcut. După-amiaza de vară este Însuflețită de nori repezi care Înfruntă albastrul cerului. Pe cărările grădinii se mișcă umbre cu ochi. Brusc, lecția ia sfârșit și Mademoiselle ne citește pe veranda unde rogojinile și scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Multicolorii fluturi Oak Eggars care căutau hrană printre tufișuri erau total deosebiți de ai noștri (care oricum nu prăseau pe stejari) și aici specia Speckled Woods nu mișuna prin pădure, ci prin gardurile vii și avea pete roșiatice, și nu gălbui. Cleopatra, un fluture Brimstone galben-citron cu portocaliu, cu o Înfățișare tropicală, care bătea languros din aripi prin grădini, era În 1907 o senzație și Încă Îți făcea plăcere să-l prinzi În plasă. De-a lungul marginii din spate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Așteptam sub fereastra ei ușor înfrigurat. Mi-era teamă să nu fiu surprins. D. mă pitise după o tufă mare de oțetar, chiar în dreptul ferestrei. Lumina, într-adevăr, s-a aprins. Curva a intrat în odaie. Era într-un capot gălbui. Și l-a scos și a rămas într-un furou albastru. Se plimba nehotărâtă prin cameră, parcă nu știa ce să facă. A privit în șifonier, a aruncat o rochie pe pat. A tras un lighean de sub pat. A turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și cu dulceață, magiun sau marmeladă de-aia de-a lor. Să te mai sărute după aia careva, nu dai totu’ afară imediat? Abrupt și fără preaviz? Își trase scaunul lângă mine. Luase paharul și-l studia în lumina becului gălbui din spatele barmanului. Era și o oglindă acolo, printre sticlele colorate. Îi priveam chipul reflectat în apele oglinzii. Mă chinuiam s-o aduc de undeva, dintr-o fantă de timp. Și am prins-o, în pâlpâirea becului, răsfrântă în alte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de pe o zi pe alta să se acopere de urât, de tristețe, de deznădejde. Și mai ales să nu-i împovărez, să nu-i oropsesc pe alții cu necazurile și disperarea mea. Aici, la masa din Bibliotecă, răzbate o lumină gălbuie. O dimineață de aur mătăsos, voaluri de lumină răzată, îmbrățișând un ceva tainic aflat în aer, în preajmă. Parcă văd cum aerul se împreună cu lumina, răsfățul unor molatece și voluptuoase răstopiri, răzvârliri și rostogoliri. Au trupuri aerul, lumina, se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă va învăța? Cine mă va ajuta? Dar am oare, într-adevăr, nevoie de ajutor? Gândesc astfel după ce, dimineață, la plecare, am văzut la tobogan o poșetă. Din mușama maro, cu o toartă din ață împletită, cu o cataramă mare, gălbuie pe o latură și cu un buzunăraș cu fermoar pe cealaltă. Pe fața cu catarama erau două benzi albe verticale, de-o parte și de alta a închizătorii. O poșetă stupidă, ca de altfel majoritatea poșetelor de mușama, ieftine, purtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și creț și-l obliga să ridice capul, ca să-l vadă toți. Căpitanul făcuse o lungă pauză, aprinzîndu-și pipa Întunecată și răsucită și dîndu-și În același timp vreme de gîndire. CÎnd frămîntările sale părură să dea roade, Își arătă caninii gălbui și mîncați de carii, În ceea ce pretindea să fie un surîs sardonic: - Bine, bine! spuse, În timp ce Îi sufla drept În nas fumul. Să vedem. Tu știi la fel de bine ca și mine că În partea asta a lumii vrăjitoria se pedepsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el așa dur, nu, Stacey? — Cum adică? Eram la o masă de la cantina personalului. Din întâmplare, nu e nasol acolo. Destul de luminos și vesel, cum ar zice mama. Au împrospătat locul zilele trecute și pereții-s un soi de portocaliu gălbui luminos. Mort de vesel. Și putem să ne cumpărăm tot felu’ de pachete chiar ieftine, care s-au stricat în magazin, așa că mereu faci o afacere sau două. Nici una nu mă ajută la dietă, normal, da’ nu se rezumă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]