3,883 matches
-
de țară: gălbenuș mai galben și gustos, albuș consistent, iar nu apătos, așa cum au alea din comerțul de stat. Am făcut o prăjitură magnifică și toată lumea m-a lăudat și m-a invidiat: «E, dragă Lizi, se vede că tu gătești cu produse naturale, de la țară!». Măcar atâta să profităm și noi de pe urma navetei ăsteia nenorocite”. Trebuie să aflați că pe vremurile acelea rari erau profesorii fără studii În școala noastră: avea conducerea de partid și de stat grijă să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întors cuminte la locul lui, a văzut că domnișoara Lori, care stătea lângă el, nu-și Începuse ciorba, s-a scărpinat În lațe, s-a mângâiat, așa, pe coate, și s-a uitat la cer. Toata lumea știa că se gătise cu apă din Dunăre și toți ziceau că e mult mai bun decât cu apă curată din puț. Foiște a oftat, și-a aruncat ochii peste Dunăre, așa, contemplativ, cum zicea el pe la ore - și-a șopocăit ca pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
laudei soldații luaseră poziția de drepți și strigaseră: „Servim patria!”) „Pe loc repaus! Începând de mâine, vom acorda totuși permisii și concedii, că nu puteți rămâne cu toții aici, așa cum vă doriți. Le facem economie și gazdelor noastre de la IAS: vor găti mâncare mai puțină, iar tovarășul responsabil de la magazia de alimente va fi de-a dreptul Încântat. Vă aștept mâine la mine În birou, cu cererile scrise.” În noaptea aceea a fost vânzoleală În toate barăcile. Nimeni n-a Închis un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și câteva felii de slănină ce Începuse să râncezească. După câteva zile, pe Înserat, soldații sătui de somn - leneviseră toată ziua - văzură cum, pe furiș, din magazie În bucătărie erau cărate coșuri de nuiele acoperite cu ștergare. Locul bucătăresei care gătea trupeților fu luat de nevestele lui Tatapopii - despre care pe vremea aia nu se știe dacă Își căpătase Încă porecla. Soldatul Cătănuță aproape Își uitase amărăciunea pricinuită de scrisorile prea scurte și neînsoțite de bani de la tatăl său. Ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fioroasa căpățână ce avea să-i Înghită ca pe niște musculițe, grozăviile de care se loveau În goana lor li se părură blânde și aproape nevolnice. Ierburile Întruchipau orătănii, frunzele copacilor și tufișurilor foșneau șoapte și vorbe. „Cu mujdei vă gătesc!” strigă Daie Gulu, țigan alb, mâncător de copii și nemuritor, Întinzând mâna către ei și căznindu-se să-i apuce. Toporan, mutul sângeros, vâjâi cu securea deasupra chicilor făcute măciucă. Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mare. Oamenii de rând stăteau la cozi și câte patru-cinci zile, se rânduia toată familia la păzit butelia. De multe ori căpătau la schimb una numai pe jumătate plină, dar nu ziceau nimic, era bine și așa, aveau cu ce găti și nu mai trebuia să facă focul și să ardă tot soiul de surcele și ciocălăi pe care Îi păstrau pentru iarnă ca să aprindă focurile de sub plite și din sobe. Șoferul se pricepuse să mituiască pe cine trebuia, numai oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și făcea foamea zile Întregi ori se oferea voluntar la cantină, unde spăla sute și mii de farfurii și tacâmuri contra unui blid de mâncare. Pe când eu, ca un mare boier, aveam frigiderul plin de oalele și ulcelele cu mâncare gătită de mama (ai mei nu au aflat niciodată că deșertam acele oale la gunoi și că mă hrăneam În oraș cu biscuiți, rahat, covrigi ori prăjiturele grețoase cumpărate de prin holurile cinematografelor). Nu trebuia decât să-mi așez curul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ridica brațele În sus de atâta bucurie, privind la o femeie țeapănă, cu părul numai inele, care Îi Întindea o tavă plină cu sarmale. Deasupra lor scria cu ață roșie ce Închipuia niște litere strâmbe cum că bucătăreasa frumoasă gătește mâncare gustoasă. Bunica se fălea că la pension brodase acea minunăție, Însă ea nu știuse nicicând ce era acela un pension adevărat și dădea acest nume pompos unei școli pentru tinere gospodine dintr-o comună nu cine știe ce Îndepărtată de Satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai lor părinți Iubiți‐ i cum se cuvine și să‐i învățați de bine. Dacă‐i vorba de bunica Nu mai poți zice nimica Când nu‐ i în gospodărie Casa noastră e pustie. Ea acasă dacă este Spală, calcă și gătește Lucrează cu vrednicie și‐ n grădină și în vie. Dă la pui, face curat Muncește echilibrat, Iar atunci când dă de greu Se roagă la Dumnezeu. Foarte des de dimineață E la Nicolina‐ n piață. Achită facturile și cumpărăturile. Bunica‐i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
suspina din când în când La amintirea vreunui gând Din viața ei trecută. De câte ori priveam la ea, Cu dor mi‐ aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind‐ o‐n mintea mea Duminicii Prea Sfinte... Din Patriarhale O MAMA I‐au gătit spânzurătoare, Vin pandurii cu poruncă Mama lui în prag apare și la pieptul lui s‐aruncă. E bătrână, e beteagă, Dar cu dânsul vrea să plece: Ea se roagă, ei îl leagă Îl pornesc, și ea‐ l petrece. 212 O
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ani de când am părăsit Muntele Bodai. — Timpul zboară repede. Când te uiți în urmă, îți dai seama că viața fuge ca un vis. — De-atunci, mi-ai fost nelipsită - mie, care nu sunt mai mult decât un pustnic de munte - gătindu-mi mesele dimineața și seara, având grijă de mine, pregătindu-mi chiar și medicamentele. — Nu, a fost doar pentru un scurt răstimp. Pe-atunci, tot spuneai că niciodată n-aveai să te însănătoșești. Dar, de cum te-ai făcut bine, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii săi ocupanți - bătrâni și tineri, chiar și femei gravide - munceau toți cu disperare, alături de soldați, pentru a ajuta apărarea. Tinerele femei aduceau săgeți, în timp ce bătrânii măturau resturile arse de la puști. Oblojeau răniții și găteau mâncarea soldaților. Nimeni nu le dăduse nici o comandă, dar lucrau în perfectă ordine și fără nici un cuvânt de nemulțumire. Dacă aruncăm asupra lor tot ce-avem, castelul va cădea. Astfel grăi Kawajiri, unul dintre generalii trupelor ofensive, care se dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu numai atât, dar alimentele adunate în catități mari din Sakai și Kyoto fuseseră despachetate și îngrămădite într-o dezordine îngrozitoare. Peste mâncare și în jurul lui Nobunaga roiau muște. Aici pute! mârâi el, furios. Apoi, intrând în camera unde se gătea, continuă, fără a i se adresa cuiva anume: — Ce-i asta? Numai mizerie! Numai risipă! Aveți de gând să gătiți pentru onoratul nostru oaspete în putoarea asta? Vreți să-i serviți pește stricat? Aruncați imediat toate porcăriile astea! Furia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îngrozitoare. Peste mâncare și în jurul lui Nobunaga roiau muște. Aici pute! mârâi el, furios. Apoi, intrând în camera unde se gătea, continuă, fără a i se adresa cuiva anume: — Ce-i asta? Numai mizerie! Numai risipă! Aveți de gând să gătiți pentru onoratul nostru oaspete în putoarea asta? Vreți să-i serviți pește stricat? Aruncați imediat toate porcăriile astea! Furia lui Nobunaga era complet neașteptată, iar bucătarii-șefi i se aruncară la picioare. Era o scenă jalnică. Mitsuhide își dăduse toată silința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dimineață se sculă mai devreme ca de obicei, dar, în timp ce se spăla, auzi un ropot de pași alergând pe coridorul principal, spre intrare. Mitsuharu strigă un samurai, oprindu-l pe loc: — Cine pleacă? — Seniorul Mitsuhide. — Ce?! Da, stăpâne. S-a gătit cu o ținută ușoară pentru munte și îl însoțește numai Amano Genemon. Plănuiesc să-și mâne caii până la Hiyoshi. Sau, cel puțin așa a spus Seniorul Mitsuhide, în timp ce încălța sandalele de paie la ușă, adineaori. Mitsuharu nu lipsea niciodată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unui om încercat de soartă, care nu cedează în fața greutăților vieții, ci luptă și devine biruitor! Autorul inspirat, braț la braț cu soarele, hoinărește de-a lungul drumului celest până la căderea nopții. Apoi încalecă pe un nor și admiră colinele gătite cu holdele, umbrește cosașii care se pregătesc să prânzească și îndeamnă norul să dea o bură de ploaie pentru holde bogate. „Încrezător în steaua vieții am pornit împreună să cucerim viața, această redută inexpugnabilă ce nu poate fi subjugată și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
s-au tocmit și temelia încă și-au înălțat-o mai mult de tocmala ce-au avut... și cu aceste pricini ar fi cheltuit mulți bani ai lui... piste preț”. La acestea “Părintele prefectu” a răspuns “că după ce i-au gătit dughenile și poarta ce noă cu toati celi... s-au răfuit între dânșii și s-au așezat plătindu-i deplin. Și încă i-au mai dăruit... lemnul tot cu her (fier n.n), cu scânduri, cu șindrilă, cu toati a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
au avut, să o facă împotriva Podului Gospod...și cu aceste pricini ar fi cheltuit bani ai lui”. Dar „părintele prefect” a știut ce să spună ca să iasă basma curată: „Și au mai spus părintele prefect că după ce i-au gătit dughenile și poarta cea nouă cu toati celi trebuitoari, s-au răfuit între dînșii și s-au așezat plătindu-i deplin. Și încă i-au mai dăruit lui Manolachi teslar lemnul tot cu her, cu scînduri, cu șindrilă, cu toati
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Ulița Ciubotărească, unde sîntu feredeile, care locu au fostu cumpărătură răposatului lui Vasilie Vodă (Lupu) de la Mihaiu Fortună comisul. După aceea au făcut Vasilie Vodă școale domnești pre acel locu, încă și feredeile (după cum să vădu). Deci, după ce le-au gătitu toate, le-au închinatu danie sfintei sale mănăstiri Trei Svetitelor și au fostu acele școale pînă în zilele lui Mihai Racoviță voievod, la leat 7232. Și arzîndu de focu școalele, au rămasu locul slobodu și pustiiu...pînă în anii la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aflat din „Letopisețul łării Moldovei” al lui Grigore Ureche, care, vorbind despre el, spune: „Văzându Ioan vodă tocmala și făgăduința mare și jurământul tare de la turci că-i vor face pe voie de toate,... cum au pohtit el, s-au gătitu să meargă la pașa, în tabăra turcească... ș-au luat iertăciune și însuși... la tabăra turcească au mersu. Acolo dacă l-au dobânditu, cu multă mânie l-au mustrat și l-au dat de viu, de l-au legat de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
4. A venit un călător la omul acela bogat. Și bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prînz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului, și a gătit-o pentru omul care venise la el." 5. David s-a aprins foarte tare de mînie împotriva omului acestuia, și a zis lui Natan: "Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte. 6. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
de îdacă-mi aduc bine aminte) un alcoolic. — Nu știi nici să scrii, nici să citești, nu-i așa, Sadie? a zis bărbatul - Mike? —Ba știu, a răspuns Sadie zâmbind. îZâmbind! Eu l-aș fi pocnit!) —Sadie nu știe decât să gătească și nici asta nu-i iese cum trebuie, a zis Mike arătând spre mâncarea din farfurii în timp ce un cor de voci entuziaste îi țineau isonul. Ești o tipă de rahat, Sadie! a strigat cineva din capătul camerei. Da, nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Billings, care l-a țintuit cu degetul arătător pe Eamonn căruia i se scurgeau ochii după o pungă de stafide. Dar doctorul l-a luat cu el. — Unde se duce? l-am întrebat pe Mike. —Eamonn n-are voie să gătească, mi-a spus el, fiindcă săptămâna trecută a luat-o razna și a mâncat un castron întreg cu pateuri. Care nu trecuseră prin cuptor. Amintirea asta părea să-i facă rău. — Ți s-ar întoarce stomacul pe dos, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să fac degustări de vinuri, a hohotit Mike. Replica asta a stârnit o nouă explozie de râs. Eu nici n-am zâmbit. Voiam să mă întind și să dorm o veșnicie. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să gătesc ceva. în timp ce toți ceilalți continuau să facă haz pe seama lui Eamonn, eu mă rugam să mor. Auzeam ce se spunea în jurul meu, dar vocile sunau de parcă veneau de la mare depărtare. —Fac o chestie grozavă... ceva... ca o pâine din alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
restricție împotriva ta, a spus Misty O’Malley. Toată lumea a dat dezaprobator din cap, spunând „Vai, Misty!“, dar fără să se arate supărați. Imediat însă Vincent cel agresiv a sărit: —Dar asta nu s-a întâmplat fiindcă nu știe să gătească, ci fiindcă îi rupea femeii coastele! Simțeam cum mi se ridică tensiunea și credeam c-o să leșin. Nu se poate să fie adevărat, nu-i așa? Mă gândeam îngrozită. Stalin era un tip drăguț, prietenos, nu putea să facă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]