15,944 matches
-
un film porno. Încerci un sentiment de insatisfacție în repriza a 15-a, pe Golgota, când vezi că Mântuitorul nu îi ia totuși la poceală cu crucea, într-un supercomeback, pe romani și pe evrei, fără discriminare. După imaginile din gara Atocha însă, nu numai filmul lui Gibson mi s-a părut inept și de un prost gust desăvârșit - am început să am îndoieli și în legătură cu scenariul de bază, adică cu Noul Testament. E vorba acolo de un om care e judecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Noul Testament. E vorba acolo de un om care e judecat și condamnat, de un om care vorbește, care suferă, care înainte de moarte are timp să mai pună o întrebare Dumnezeului său. Pe cei spulberați într-o fracțiune de secundă în gara Atocha nu i-a judecat nimeni, nu i-a condamnat nimeni, nu s-a purtat nici o conversație filosofică cu ei, n-au fost crucificați, ci sfârtecați pe loc, la pachet. E o mare problemă selecția fragmentelor umane pentru a recompune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lui Souness și pianistul băutor, brutal, curvar și cartofor a primit din partea sorții ce merita și, când s-a proclamat pacea, deodată cu încheierea meciului, fata a plecat să-și aștepte iubitul într-o revărsare de soldați fericiți, într-o gară, neștiind că el ajunsese în armata îngerilor (conțopiștii n-o mai înștiințaseră a doua oară asupra decesului sau pianistul tăinuise vestea, nu-mi mai amintesc) și un vlăjgan de la infanterie i-a smuls copilul din brațe, l-a ridicat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
kilometri, umblând pe muchia gardurilor), tata tot fugea de-acasă, în primul rând la Brașov, la mama lui adevărată. Femeia aia miorlăită îi dădea însă o farfurie de supă, îl pieptăna cu cărare într-o parte și-l trimitea la gară, spunându-i de fiecare dată „Auraș, mamă, n-are mămica unde să te țină, că, uite, am și eu bărbat și copii“. Odată, pe la paișpe ani, tata a coborât unde s-a oprit trenul, la Hunedoara, și s-a angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
porțiuni Întregi fără ruine, cu o cîrciumă prosperă În colț, alături de o lăptărie și o brutărie. Strada unde locuia Wilcox fusese și ea cruțată de bombe: marile imobile cu apartamente burgheze se Înălțau, drepte și lugubre ca niște hoteluri de gară, dominînd parcul. Rowe văzu lipite pe multe dintre ele bilete cu „De Închiriat“ și aproape că spera să vadă un asemenea bilet și la poarta casei cu numărul 63. Dar casa era locuită. În hol dădu peste un tabel, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
urmare - Își spunea - nu sînt un om de seamă, un explorator, ci un criminal de rînd“. Efortul depus pentru a ajunge În locul acesta Îl epuizase; nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a iarbă și a fum. În tren, controlorul Îi ceruse biletul, dar el n-avea nici bilet, nici bani. Știa cum Îl cheamă, sau Își Închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ureche: — Domnul n-are bilet. Și deodată, În mod surprinzător, Johns spuse: — Bine-bine, e-n regulă! Și aplecîndu-se spre Rowe Îi șopti: Noroc, bătrîne! În aceeași clipă, trenul se urni, lăsînd În urmă un nor de fum, care Învălui automobilul, gara și silueta nemișcată a lui Johns, care nu Îndrăznea să-i facă un semn cu mîna. Acum, toate aceste primejdii trecuseră; rămînea doar aceea a unui proces pentru asasinat. Rowe ședea pe scaun, cu ochii spre fereastra prin care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de Încăperea aceea ticsită, de luminile stinse, de vocea care-l speriase atîta... — Graves nu a apreciat, cred, toate aceste detalii, Îl Întrerupse domnul Prentice Împreunîndu-și mîinile pe genunchii osoși și legănîndu-se ușor. Bietul Graves! Crimele pasionale ale hamalilor din gări, iată sfera lui de preocupări! În sectorul meu, cazurile sînt, firește, ceva mai ciudate. De aceea Graves n-are Încredere În noi, da, ăsta-i adevărul. Și Începu să Întoarcă filele dosarului de pe masă, așa cum ar fi Întors foile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încetat nici o clipă să se-nvîrtească. Pe cînd oameni ca tine, și ca el... Se așeză pe scaunul cel mai apropiat - un scaun urît, Înalt și lustruit, ce-i lăsa picioarele să-i atîrne, și continuă să vorbească: — Va fi În gara Paddington, la trenul de 7,20. Mi-a spus că nu se mai Întoarce niciodată. Și m-am gîndit că atunci vei fi În siguranță... — Pot să mă apăr și singur, replică Rowe, dar Întîlnindu-i privirea avu sentimentul că Înțelesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-l percheziționeze! Nu știu. N-a luat nimic cu el. — Vreun baston, cumva? — Nu, nimic. Și-a pus doar haina. Nici măcar pălăria nu și-a luat-o. Presupun că filmul e Într-un buzunar. Va trebui să mă duc la gară. — De ce nu lași acum totul În seama poliției? PÎnă să dau eu de cine trebuie și pînă să explic situația, pleacă trenul. Dacă-l găsesc În gară, atunci o să sun la poliție. Și deodată adăugă, fulgerat de-o bănuială: Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Presupun că filmul e Într-un buzunar. Va trebui să mă duc la gară. — De ce nu lași acum totul În seama poliției? PÎnă să dau eu de cine trebuie și pînă să explic situația, pleacă trenul. Dacă-l găsesc În gară, atunci o să sun la poliție. Și deodată adăugă, fulgerat de-o bănuială: Dacă ți-a spus că se duce la gara Paddington, precis nu va fi acolo. — De fapt, nu mi-a spus. Nici n-aș fi crezut dacă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poliției? PÎnă să dau eu de cine trebuie și pînă să explic situația, pleacă trenul. Dacă-l găsesc În gară, atunci o să sun la poliție. Și deodată adăugă, fulgerat de-o bănuială: Dacă ți-a spus că se duce la gara Paddington, precis nu va fi acolo. — De fapt, nu mi-a spus. Nici n-aș fi crezut dacă mi-ar fi spus-o. Dar ăsta era planul lui inițial. E singura lui speranță de salvare... Văzîndu-l că stă pe gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fost de tun, exclamă el. Undeva deasupra estuarului, cred. — N-am auzi nimic. În maximum zece minute, sosesc, mai spuse bătrînelul, ținînd ceasul În mînă, În timp ce taxiul cotea pe Praed Street. Încă o cotitură, și ajunseră. Sub cupola camuflată a gării, călătorii care aveau abonamente pe calea ferată fugeau de moartea nocturnă, Îndreptîndu-se Într-o tăcere lugubră spre trenurile suburbane, cu cîte-o valijoară În mînă. Hamalii Îi urmăreau din ochi cu un aer de superioritate sceptică, plini de mîndria oamenilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rămîn la post. De-a lungul primului peron se Întindea, ca o umbră lungă, trenul. Storurile erau lăsate la mai toate compartimentele. Era un spectacol nou pentru Rowe, nou și vechi În același timp, căci din clipa cînd o văzu, gara Își luă locul printre amintirile sale, la fel ca priveliștea străzilor bombardate. Totul Îi vorbea despre realitatea vieții pe care-o cunoscuse. Chioșcurile de pe peron fuseseră Închise. De pe peron era imposibil să-i deosebești pe călătorii din tren: fiecare compartiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o valoare: „De unde știu eu că n-a ales Împreună cu un alt spion ascunzătoarea... Și pericolul ar rămîne același, chiar dacă filmul ar Încăpea pe mîinile altuia!“ Bine, să discutăm, zise el. În clipa aceea, sirenele Își dezlănțuiră urletele lugubre peste gara Paddington. Undeva, departe răsunară trei explozii surde - bum! bum! bum! Bătrîna continua Însă să-și desfășoare lîna. Rowe Își aminti brusc cuvintele Annei: „Mă tem c-o să vorbească“, și-l văzu pe Hilfe surîzÎnd, ca și cum viața ar mai fi păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-o șteargă. Prin acoperișul rămas fără geamuri se vedeau ici-colo steluțele roșii ale tirului de baraj al artileriei antiaeriene; păreau flăcăruile unor chibrituri, și se stingeau la fel de repede. Deodată se auzi un fluierat, și trenul se urni Încet din gara Întunecată, furișîndu-se parcă. În afară de ei și de cîțiva hamali, nu mai era nimeni pe peron. Bufetele erau Închise. Pierdut În imensitatea peronului, un soldat beat ședea pe o bancă și vomita Între genunchi... Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
glumă de prost gust! exclamă el. — Se poate, dar m-ai păcălit de prea multe ori! — Fii rezonabil! Îți Închipui că vreau să fug? Trenul a plecat doar! Crezi c-aș putea s-o șterg, după ce te-aș omorî În gara Paddington? N-aș face nici o sută de pași, și aș fi prins. Atunci, la ce-ți trebuie revolverul? — Vreau să fug mai departe, răspunse el, și adăugă cu voce joasă: Nu vreau să fiu torturat. Și se aplecă puțin, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spun și data... Omulețul se Îndreptă brusc spre ei și, Întinzîndu-și mîinile Într-un gest rugător, rosti cu glas plîngăreț: — Aș putea oare s-ajung la Wimbledon? O lumină albă străluci prin aerul plin de praf, dincolo de cupola spartă a gării: erau frunzele aprinse ca niște jerbe pe cer. Și brusc, Rowe Își dădu seama că nu asistă pentru prima oară la un bombardament. Parcă o auzea pe doamna Purvis coborînd scările cu așternutul; vedea tabloul cu Golful Neapole pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dată de bolșevici în octombrie 1917 (considerată de Lenin «al doilea stadiu al revoluției»): „Troțki, care răspunde de apărarea militară a Petrogradului, este însărcinat cu organizarea operațiunilor. În noaptea de 24 spre 25 octombrie, Gărzile roșii bolșevice ocupă punctele strategice: gări, poduri, centrale electrice etc. Palatul de iarnă, sediul guvernului provizoriu, amenințat de crucișătorul Aurora, este ocupat fără violență, iar guvernul provizoriu este înlăturat. Data aleasă de Lenin pentru a trece la al doilea stadiu al revoluției nu a fost stabilită
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Eu et al. Cuprins: Șeful de gară Finala Takamura! 2 Mai Policolor/ Fabrica de sticlă Tanzmusik Tinerețe fără bătrânețe Norvegia Bătăușul Evanghelia după Marinescu Valul Sfârșit de zi Revelion Povestea Babei Dochia Calling all cars De Ursus Horibilis et Homo Detestabilis Historia Angst Love Theme Noaptea Compozitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Show Dupăamiază în L.A. Cat’s Avenger Uimitoarea aventură a lui Gian-Giacomo Reptigli Cumpărături, deci Menuet cu pula The parting visit Veceul Frigiderul Repetent la mitologie Suedia Afaceriștii Pula fermecata Administratorul Războiul rece Domnii aceia Eu et al ȘEFUL DE GARĂ Șeful de gară din Mohoreni încerca să dezlege o integramă foarte grea. Careul chiar era intitulat „Asta-i... grea!“. În gură, omul ținea o țigară. Stătea în ghișeul de bilete, unde pusese și radiatorul. În biroul lui, căldura s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
L.A. Cat’s Avenger Uimitoarea aventură a lui Gian-Giacomo Reptigli Cumpărături, deci Menuet cu pula The parting visit Veceul Frigiderul Repetent la mitologie Suedia Afaceriștii Pula fermecata Administratorul Războiul rece Domnii aceia Eu et al ȘEFUL DE GARĂ Șeful de gară din Mohoreni încerca să dezlege o integramă foarte grea. Careul chiar era intitulat „Asta-i... grea!“. În gură, omul ținea o țigară. Stătea în ghișeul de bilete, unde pusese și radiatorul. În biroul lui, căldura s-ar fi evaporat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
obrajii supți și nerași, dinții galbeni, semăna cu Robert de Niro, dar nu știa asta. - Greu la cântar, mormăi. În cinci, ia să vedem... Nu găsi nici un cuvânt corespunzător în creierul obosit. În schimb, auzi niște pași. Cine putea fi? Gara avea doar trei angajați: pe el, șeful, o femeie de serviciu care avea liber, și fosta lui nevastă, care avea și ea liber. Totuși, pașii erau ai cuiva. - Da? zise fără să își ridice privirea. - Bună ziua, răspunse o voce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ridice privirea. - Bună ziua, răspunse o voce de femeie. O privi. Era, de fapt, o fetișcană îmbujorată, cu zăpadă în păr, înfofolită într-o pufoaică, cu o căciulă colorată pe cap și un fular mov la gât. - Da? întrebă șeful de gară, deloc convins de acest cuvânt. - Aș vrea un bilet până la București, zise fata, scoțând un portofel maro dintr-un buzunar. Șeful de gară o privi mirat. - Da..., spuse, București... - Da, confirmă fata. - Păi, nu știu, domnișoară... Ninge, nu vedeți? - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]