2,190 matches
-
vulgare care apăreau din când În când - tata Împreună cu Miliukov oferind Sfânta Rusie pe tavă Evreimii Mondiale și altele de acest gen. Dar Într-o zi, parcă prin iarna anului 1911, cel mai puternic ziar de dreapta a folosit un gazetar dubios pentru a scrie un articol trivial conținând insinuări pe care tata nu le putea trece cu vederea. Întrucât binecunoscuta ticăloșie a autorului articolului Îl introducea În categoria „ne-duelabililor“ (neduelesposobnîi, după cum prevedea codul rusesc de duelare), tata l-a provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un bărbat fioros, cu păr roșcat) celor mai romantice versuri ale mele. La o ședință a Fondului Literar celebra lui verișoară l-a rugat pe tata, care era președinte, să-mi spună să nu mă fac cumva vreodată scriitor. Un gazetar bine intenționat, sărman și lipsit de talent, care avea motive să-i fie recunoscător tatei, a scris un articol oribil de entuziast despre mine, vreo cinci sute de rânduri debordând de elogii dezgustătoare; a fost interceptat la timp de tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
meu, să vină. Erau nu de mult colege de serviciu. Îmi spusese Veturia, când o întrebasem cine-i persoana, că trecea printr-un moment mai greu, era aproape în divorț (sau voia să divorțeze? sau chiar divorțase?). Soțul ei, un gazetar pe care îl cunoscusem cândva, la niște întruniri studențești, fusese promovat odinioară la propaganda unui județ de curând înființat și începuse să nu prea mai dea pe-acasă. Aveau un copil și au rămas împreună până băiatul avea să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scriu, rătăcesc urmărindu-mă, peste ani, prin fumul din crâșmă. La masa de lângă sobă am stat în vremea când publicam la ziar. Vineri, la prânz, apărea suplimentul cu capodoperele mele săptămânale. Luam ziarul de la vânzătorul din colț și, cu satisfacția gazetarului împlinit, îmi ocupam locul la masă, venea berea și mă cufundam în autolectură. O satisfacție tâmpă, spun acum, dar atunci mă simțeam important, dădeam lecții contemporanilor, contribuiam chiar, cu talentul și integritatea mea („mă cunoștea dom’ Nae“), la asanarea morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bani și cum îi cheltuiesc. Ai mei îmi trimiteau 30-40 de lei, de câștigat nu aveam de unde. Râdea și mă privea ca pe o ciudățenie. A chemat-o și pe fetișcana aceea și i-a spus, vesel nevoie mare: „Junele gazetar primește la bursă doi poli de la tac-su“. Nu l-am înjurat. Am bâiguit ceva și am plecat. După aproape 30 de ani, am intrat iarăși în acel bloc, împins de nu știu ce demon al amintirii. Stătusem pe o bancă, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Editură mi s-a spus că, făcând ofertă de achiziționare a cărții la Camera Deputaților, a venit comandă fermă de 1 exemplar pentru biblioteca Parlamentului. Totuși, cartea este folosită din patru în patru ani, când începe bâlciul. O folosesc feluriți gazetari când vor să-și facă planul la articolele din campania electorală. Adeseori, fără să o citeze. Nu asta mă întristează. Observ cu mâhnire că se cultivă în continuare un clișeu comunist: alegerile interbelice au fost un circ. Comuniștii aveau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
electorali, este crezut, de obicei, cel care la o dezbatere vorbește ultimul. Chiar dacă ultimul cuvânt a fost spus de un combatant anterior. Aș fi vrut ca volumul meu, slab în esența lui, despre alegerile interbelice să-i îndemne pe tinerii gazetari să meargă ei la surse, să se confrunte ei cu lumea de atunci și, poate, să încerce să o schimbe pe aceasta, la fel de putredă, de acum. Apelul la caragialism este nu numai o minimă operațiune intelectuală, ci, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vizitiu al Poliției. — Câți ani are? a pus mama întrebarea ei favorită. — A declarat 43, păi asta ar însemna cu patru mai puțin ca mine, dar eu zic că minte, nu-i dau mai mult de 30-35. Zice că-i gazetar și că-i născut aici. Dan Kretzu. M-a mirat că se poartă ras complect, cum vezi doar la actorii care joacă rol de muiere. Hm! Și papa și-a mângâiat fuiorul firav de barbă blonzie ca mătasea porumbului, suferința
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Filipescu“, directorul Epocei. Așa că numai de duel nu-i ardea domnului polițist, iritat cum era de ancheta care bătea pasul pe loc și de vocile din presă care-l persecutau tot mai tare. Ajunsese să nu-i mai suporte pe gazetari: când făcea lucruri bune nu-l băgau în seamă, dar, îndată ce nu rezolva destul de rapid vreo chestiune, săreau la el și-l ponegreau folosind chiar vorbele lui, însă ciuntite și întoarse pe dos. De câte ori avea ocazia și erau doar bărbați
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se lăsase întunericul. Își repeta că el și numai el va fi găsitorul și că buna recompensă oferită cu siguranță de șopârla aia de tânăr îi va încununa eforturile. 3 Patru din cele zece ferestre de la Universul erau încă luminate. Gazetarii n-aveau program fix, veneau după voie, după cât aveau de lucru în ziua respectivă, dar, de plecat, plecau abia după ce-și terminau treaba. La etaj, camera cea mai din stânga, cum te uitai din stradă spre fațada barocă a clădirii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dus acolo celălalt fiu, s-o ia cu binișorul, că-i bolnavă de inimă. Alteța Sa Principesa Maria i-a trimis mesaj atunci, imediat, doamnei Lahovary, văduva, ca să spun așa... Și redactorul oftă, de formă: era prea vechi în meseria de gazetar ca să mai fie impresionabil. Cu toate astea, uciderea în duel a unui confrate, unul din cei mai buni gazetari ai Bucureștiului, George Lahovary, pe care-l văzuse nu demult, a zguduit Capitala. Și era după campania pe care ziarul L
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trimis mesaj atunci, imediat, doamnei Lahovary, văduva, ca să spun așa... Și redactorul oftă, de formă: era prea vechi în meseria de gazetar ca să mai fie impresionabil. Cu toate astea, uciderea în duel a unui confrate, unul din cei mai buni gazetari ai Bucureștiului, George Lahovary, pe care-l văzuse nu demult, a zguduit Capitala. Și era după campania pe care ziarul L’Indépendance Roumaine, pe care-l conducea, o purtase tot anul împotriva actualei Constituții și după ce Lahovary fusese atacat din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
căprioară în zona Teilor Clemenței. A se adresa...“. „S-a pierdut pisicuță albă. Picior stânga spate amputat...“ „Arestatul găsit ieri leșinat și aproape înghețat în apropiere de moșia Băneasa (la lacuri) a declarat că se numește Dan I. Kretzu, e gazetar și nu e răufăcător...“ Ochii lui Neculai Procopiu descoperiră anunțul lui Costache, înghesuit, cam nelalocul lui, între reclama Cofetăriei La Inger și Războiul de țesut România. Observă că lipsesc ghilimelele la „România“ și le marcă cu creion chimic, înmuindu-l
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Când ne-am întors, ne-a citit de două ori știrea și la paranteză a coborât tonul: „Arestatul găsit ieri leșinat și aproape înghețat în apropiere de Pădurea Băneasa (la lacuri) a declarat că se numește Dan I. Kretzu, e gazetar și nu e răufăcător. Nu a oferit nici o explicație despre tot ce s-a petrecut și, cu toate eforturile Poliției, nu s-a putut găsi nici măcar o persoană care să-i confirme identitatea. Deoarece starea sănătății lui lăsa de dorit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
identitatea. Deoarece starea sănătății lui lăsa de dorit i s-au acordat îngrijiri. (Domnul doctor Leon Margulius - mi-au greșit numele, dobitocii! - a avut amabilitatea să-l consulte). Cercetările sunt în curs.“ Eu am râs când am auzit că „e gazetar și nu e răufăcător“. Cred că este o precizare bine-venită, în zilele noastre. Papa m-a repezit. Cu caietul început ieri, am început o nouă viață. Viața mea începe, așadar, vineri. Cu cartea am ajuns la capitolul XXV, „în care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ci una care azi e, mâine nu e? Apoi dădu peste știrea despre bărbatul cules din zăpadă: „Arestatul găsit ieri leșinat și aproape înghețat în apropiere de moșia Băneasa (la lacuri) a declarat că se numește Dan I. Kretzu, e gazetar și nu e...“ și constată două lucruri: primo, că ortografiaseră numele cu K și tz, deși bărbatul scrisese cu mâna lui, pe declarație, cel mai normal C și cel mai normal ț, și secundo, că el, Costache Boerescu, fusese omis
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dumneata, mi-a citit nea Cercel. Și io știu să citesc, puțin, mai ales când e scris cu verzale. Și scriu un strop, da cu stânga. Verzalele-s literele mari, așa le zice la noi la gazetă. Și dacă ești gazetar, cum scrie-acolo, te duc io la Universu’, fiindcă domnu’ Procopiu are nevoie de un om cu carte, care să scrie frumos. Domnu’ Procopiu e un fel de șef, numai domnu’ director Cazzavillan e mai mare. Caută om de la Sfântu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fel de șef, numai domnu’ director Cazzavillan e mai mare. Caută om de la Sfântu Dumitru, când au plecat vreo trei redactori deodată, și încă n-a găsit pe nimeni. Tu, adică dumneata, știi să scrii, nu-i așa? Ești chiar gazetar? Bărbatul ori n-auzise, ori voia să tacă. Nicu îi studia încălțămintea colorată, acum îi deslușea mai bine dungile lila și pe cele verzi. Nu părea deloc solidă și se vedea că-i încă umedă, din ajun. Dormise îmbrăcat, ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
căutată mai devreme, așa cum i se întâmpla uneori la o traducere, când cuvântul potrivit îi apărea din senin: — Un om care stă îmbrăcat într-o redacție, înseamnă că nu-i aparține. Permiteți-mi să vă împărtășesc această observație de vechi gazetar, cu speranța că vom fi curând colegi. Poate doriți să vă puneți pălăria și paltonul în cuier? Și-și însoți fraza frumos articulată cu un gest de invitație spre cuierul lângă care era plasat, ca-n fiecare birou de altfel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pălăria din mână. Însă, în loc s-o ducă spre cuier, se uită la căptușeală și scoase o exclamație care-l miră din cale-afară pe traducător. Ceva îi scăpa, cu siguranță. — Dânsul, începu el din nou, e venit pentru angajare, e gazetar... unde ați lucrat, probabil în străinătate, nu? Nu vrem să fim indiscreți, cu toate că face parte din meseria noastră, dar nu între colegi, o să ne povestiți dumneavoastră când aveți poftă, avem tot timpul, așadar, până atunci... Lui Peppin îi plăcea să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bun și așteptați până mâine, vă rog. Fiind iarnă se poate, cred, dacă-l mutați într-o încăpere fără foc. O să vă dau de știre, fiindcă am speranța să-i descopăr familia. Și dumneavoastră la fel, se întoarse Costache spre gazetar. Să lăsați pe cineva lângă telefon, vă rog! 297, dacă-mi amintesc bine ?... Ieșind, se întâlniră cu preotul de la biserica Icoanei, care venise să-i dea ultima împărtășanie, dar iată că întârziase cu câteva minute. Intră totuși la el pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
icoanele ca pe leacuri sau ca pe medicamente. În schimb, se gândi că, dacă domnul cu care împărțea numele mic, Nicu, era acum pedepsit de Dumnezeu și poate că o să intre chiar la pușcărie fiindcă-l ucisese în duel pe gazetarul cel mai bun al Bucureștilor, asta era și din cauză că lăsase să fie dărâmată biserica, în loc s-o refacă. Așa vorbea lumea, așa zicea și nea Cercel, iar el, în cazul de față, era exact de aceeași părere. Trecea zilnic pe lângă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iar Dan rămase cu ochii la una din ele, care chiar se opri preț de o clipă în dreptul ușii, apoi trecu cu pas ușor mai departe, spre trepte. I se păru c-o știe de undeva. Atât le-a trebuit gazetarilor, parcă le-ar fi dat foc cineva. L-au ponegrit care mai de care pe Lahovary, cu ziarul lui cu tot. Unii îl numeau „vândut francezilor“, alții rușilor - de unde până unde? -, alții ziceau că Regele l-a cumpărat cu tot cu ziar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un dineu, un turc cu nas de carton care era așezat nu peste, ci în locul celui obișnuit. O arătare curioasă, pe onoarea mea. Dacă nasul meu n-o fi și el de carton, acest om nu seamănă cu un simplu gazetar: când îl pui lângă Procopiu, de pildă, vezi imediat de ce. Nu seamănă nici cu hoții și escrocii pe care îi miroși de la o poștă. Nu vă ascund că o clipă m-am gândit chiar la Jack Spintecătorul și mi-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în biserică. Parcă era un înger venit de departe, nu un om din lumea noastră. Lucica Argintaru o privi cu un amestec de surprindere, dispreț și invidie. M-aș bucura să-l cunosc, ce-ar fi să-l invităm, ca gazetar, la... În clipa aceea se sculă o persoană în vârstă, voluminoasă - nu purta nici corset - care stătuse retrasă și nu se amestecase în discuție. Era îmbrăcată fără grație, într-o fustă groasă și un surtuc cu croială simplă, de culoare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]