4,554 matches
-
tradiții, ritualuri. Practica sportivă modernă nu poate înlocui în totalitate practicile originale ancestrale, cultura ludică ce ține de însăși ființa unei nații. Conceptul de psihomotricitate Motricitatea poate fi privită din două perspective: ca fenomen observat din exterior (studiul structurii, formei, genezei și învățării mișcărilor) ai cărui factori și procese sunt explorate descriptiv și explicativ printr-un demers interdisciplinar; ca proces privit din interior de către subiectul implicat care simte, alege, decide, comunică, atacă, ripostează, deci care trăiește subiectiv mișcarea; un astfel de
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
disciplinelor. Evoluțiile politice și ideologice care, în mod firesc, afectează sistemul instituțional științific joacă un rol determinant în puterea programelor disciplinare. Foucault susținea că disciplinele nu sunt create de cineva, ci sunt produsul discursului politic. Ele au, în consecință, o geneză discursivă, proces demonstrat în lucrarea Nașterea clinicii. Discursul, fiind o „marfă politică”, se configurează prin gruparea unor aserțiuni în conformitate cu un sistem de reguli condiționate istoric. Disciplina este un „principiu care ne îngăduie să construim, dar după regulile unui joc strâns
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
disciplină, ci o supradisciplină, mai-mult-decât-disciplinele. Formarea disciplinelor și trecerea la era disciplinarității este, în viziunea lui Hoskin, consecința unui ansamblu de trei practici educaționale, aparent minuscule și neglijabile: scrierea, examinarea și notarea. De aceea, întregul câmp al disciplinarității are o geneză educațională. Amintitele schimbări la nivelul practicii educaționale au avut loc în cea de-a doua parte a secolului al XVIII-lea. Semnificația lor a fost crucială în momentul respectiv, deoarece au produs o schimbare profundă, la un nivel la care
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
academic, cât și comportamental, bărbații 1 respectivi au fost creatorii disciplinelor moderne. Am putut observa cum trei practici educaționale aparent simple au contribuit la schimbarea modului în care se învață. Argumentarea lui Hoskin în favoarea ideii că întreaga disciplinaritate are o geneză educațională continuă cu investigarea a trei tipuri de „arene pedagogice”, pe care autorul le consideră posibile puncte de referință pentru o nouă istorie educațională a disciplinelor: seminarul, laboratorul și clasa. Apariția și dezvoltarea acestor „locații” educaționale au fost însoțite îndeaproape
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
educațională a disciplinelor: seminarul, laboratorul și clasa. Apariția și dezvoltarea acestor „locații” educaționale au fost însoțite îndeaproape de introducerea celor trei practici pedagogice menționate anterior. Seminarul se pare că a fost inventat în Germania, iar apariția sa este legată de geneza discursului modern al cuvintelor - filologia. Denumirea de „seminar”, dincolo de semnificația specifică secolului al XVII-lea, de „instituție pentru formarea preoților”, este legată de articularea unui nou dispozitiv pedagogic utilizat probabil pentru prima dată pe scară largă la Universitatea din Halle
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
fără a vedea cum, de ce și când au apărut disciplinele. În al doilea rând, această problemă nu a fost încă prezentată în literatura de specialitate de la noi; pentru domeniul științelor educației, care teoretizează și susține acum trecerea dincolo de discipline, perspectiva genezei pedagogice a disciplinelor poate oferi o nouă perspectivă sau, de ce nu, o nouă legitimitate pentru o altfel de „răsturnare a paradigmei”. 2. Dincolo de discipline: integrarea curriculumuluitc "2. Dincolo de discipline\: integrarea curriculumului" „Fiecare nouă paradigmă curriculară, fiecare nou model de instruire
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și rolul său. Gnosticismul presupune dualitatea principiilor, mai bine zis, bipolaritatea principiului divin. Dumnezeu este prin esență androgin. Componenta feminină nu se subordonează principiului masculin, ci-l Îmbogățește, Îl completează, Îl potențează. Gnosticii invocă În acest sens capitolul I al Genezei, care afirmă egalitatea Între crearea bărbatului și a femeii, nu capitolul 2, unde se vorbește despre plăsmuirea Evei din coasta lui Adam (exact, din bucata de carne din dreptul coastelor). În acest sens, koinonia trebuie Înțeleasă ca „tovărășie spirituală”, complementaritate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Împrejurările patricidului. Textul latinesc folosește cuvântul pomerium (variantă simplificată a lui poemerium) pentru descrierea proprietății lui Ruben. Pomerium Înseamnă exact „loc Închis”, „spațiu sacru”, „loc Îngrădit” plin cu pomi fructiferi (echivalentul grecesc este paradeisos). Episodul trimite la primele capitole din Geneză și mai ales la episodul ispitirii Evei de către șarpe. Iuda repetă Într-un fel momentul lapsarian, fiind portretizat ca o sinteză Între șarpe și Cain. Un Cain care nu-și ucide fratele, ci tatăl, pe Adam, substituindu-i-se. Nu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată În Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate În unciale, adică În litere majuscule) sunt: 1) codex Vaticanus - notat cu B În codul specialiștilor; are câteva lacune În Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2) codex Sinaiticus (=S), descoperit În mânăstirea Sfînta Ecaterina din Sinai și editat la mijlocul secolului al XIX-lea de către celebrul Tischendorf. Pentateuhul lipsește aproape În Întregime; 3) codex Alexandrinus (=A
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
hărăzită, altfel spus, chinul, având mereu În suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va Întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen În Exortație la martiriu? Alt caz de notorietate! În Geneza 14,13 Biblia românească, urmând TM, Îl numește pe Avraam, „evreul”, acolo unde LXX folosește termenul perates, „emigrant”, un deverbativ de la perao=„a trece”, mai abstract, „a depăși o limită”. Părinții Bisericii, neobosiți scormonitori ai sensurilor mistice, plecând de la termenul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de Încântare apriorică, sperând că voi găsi În sfîrșit un text În spiritul a ceea ce scrisesem În articolul din 1996. Or, compararea sumarului LXX (ediția Rahlfs) cu sumarul diortosirii Î.P.S. Bartolomeu Anania, apoi confruntarea atentă, rând cu rând, a Genezei LXX cu noua versiune a spulberat orice iluzie. Noua diortosire se adaugă, În fapt, În ciuda inscripției din capul volumului și În ciuda teoretizărilor juste din prefață (mai ales În pagina 11), pseudo-tradiției analizate mai sus. Fac doar câteva observații critice punctuale
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
se păstrează dubla sursă, ebraică și greacă; În Ieremia, versetele 17,1-4, absente În LXX, sunt prezente În Ananaia; la fel, Ier. 29,16-20. Ordinea este amestecată pretudindeni, unul din cazurile cele mai flagrante fiind episodul binecuvântărilor lui Iacob din Geneză (Î.P.S. Bartolomeu Anania pendulează dezinvolt Între TM și LXX). Desigur, avem de-a face cu o „diortosire”, nu cu o retraducere, dar corect ar fi fost ca pe contrapagină să nu fie pomenită, ca versiune de control, numai Septuaginta
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. SM: Atât traducerea românească, cât și introducerile la diferitele cărți ale Pentateuhului redau diferența de stil atestată de textul grec. Literalitatea atribuită traducătorului Deuteronomului nu poate fi comparată cu traducerea Genezei. În ciuda unității de sens a LXX și a unei considerări ca atare de către Părinți, fluctuațiile stilistice rămân importante. Cum ați reușit să țineți cont În traducerea voastră de această diferență de stil și de perspectivă prezentă deja În actul traducerii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de a folosi același cuvânt atât pentru ambarcațiunea lui Noe, cât și pentru cufărul din lemn În care vor fi păstrate tablele Legii. În textul masoretic sunt doi termeni diferiți. Intenția este clară și ea se traduce astfel: pentru autorul Genezei, În versiunea Septuagintei, ambarcațiunea lui Noe reprezintă mai mult decât o corabie, ea reprezintă un adevărat loc de cult, un altar, dacă vrei. Prin ea omenirea se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
apărută În 2006 la Paris, sub titlul Judas, un disciple de Jésus. Exégèse et répercussions historiques, Îmbogățește decisiv conținutul ediției germane și aduce la zi bibliografia. Cititorul interesat va găsi la finalul monografiilor lui Paffenroth și Klauck biografii cvasicomplete. Cf. Geneza 37. Cf. Geneza 38. Cf. trad. franceză, În Ecrits intertestamentaires, Paris, 1987, pp. 857-876. Optez În acest studiu pentru varianta „Iscariotul”, mai economică și intrată deja În uzul curent. Flavius Josephus, Antichități iudaice 20,185-187. Cel mai ilustru reprezentant este
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la Paris, sub titlul Judas, un disciple de Jésus. Exégèse et répercussions historiques, Îmbogățește decisiv conținutul ediției germane și aduce la zi bibliografia. Cititorul interesat va găsi la finalul monografiilor lui Paffenroth și Klauck biografii cvasicomplete. Cf. Geneza 37. Cf. Geneza 38. Cf. trad. franceză, În Ecrits intertestamentaires, Paris, 1987, pp. 857-876. Optez În acest studiu pentru varianta „Iscariotul”, mai economică și intrată deja În uzul curent. Flavius Josephus, Antichități iudaice 20,185-187. Cel mai ilustru reprezentant este Oscar Cullmann. Cf.
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și viețuire este aceea din Plimbare marină, care parcă vine în continuarea diluviului bacovian. Plânsul materiei s-a sfârșit, eul e sub ape, iar această contopire cu esența materiei îl alină și îl salvează de măcinarea în gol a cotidianului. Geneza, motivația și elaborarea prozei lui B. sunt intim legate de condiția sa biografică. Boala și claustrarea au dus atât la o acutizare a percepției, a gândirii, cât și la o detașare față de existență. Schimbarea perspectivei, a conținutului vieții, limitarea la
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
Autonoma din Barcelona (1998). Din 1997 este lector la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și codirector al revistei „Echinox”. Nichita Stănescu. Orizontul imaginar (1993; Premiul pentru debut în critică la Salonul Național de Carte, Cluj-Napoca), Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare (1997), Zece studii de arhetipologie (1999) sunt deopotrivă studii serioase de comparatism și istorie a motivelor poetice, dar și reverii critice substanțiale. Proiectarea poematicului la Lucian Blaga într-un orizont cultural larg, situarea ludicului prezent în poezia lui
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
de grup cu Ioana Em. Petrescu (1991) sau Eonul Blaga. Întâiul veac (1997), a tradus Dicționarul critic al psihologiei analitice jungiene (1995). SCRIERI: Noctambulii, Cluj-Napoca, 1992; Nichita Stănescu. Orizontul imaginar, București, 1993; ed. Cluj-Npoca, 2002; Hidra, București, 1996; Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, București, 1997; Oniria. Jurnal de vise (1985-1995), Pitești, 1999; Zece studii de arhetipologie, Cluj-Napoca, 1999. Ediții: Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Momentul oniric, București, 1997; Leonid Dimov, Scrisori de dragoste (1943-1953), introd. edit., Iași, 2003. Repere bibliografice: Irina Petraș
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
Lahovary”). În 1945 se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj; frecventează, de asemenea, cursurile de estetică și filosofie ținute de Lucian Blaga și Eugeniu Sperantia. În același an debutează la ziarul „Tribuna nouă”, cu articolul Socialul și geneza artei. În 1948 pregătește un volum de poezii suprarealiste la Editura Fundațiilor Regale, volum care, în urma desființării editurii, nu va mai ajunge să fie tipărit. În 1950, la un an după absolvirea facultății (1949), este angajat secretar de redacție la
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Petronela Negoșanu, București, 1974. Repere bibliografice: Teodor Neș, Oameni din Bihor, Oradea, 1937, 428-437; Călinescu, Ist. lit. (1941), 567-568; Eugeniu Potoran, Umoristul Ardealului: A. P. Bănuț, Tinca-Bihor, 1944; Zaciu, Masca, 358-364; Agârbiceanu, Meditație, 246-250; Perpessicius, Alte mențiuni, III, 265-270; Vasile Netea, Geneza revistei „Luceafărul”, MS, 1973, 3; Dicț. scriit. rom., I, 238-240. G.D.
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
cântecul lirico-epic. Mijloacele de realizare artistică specifice speciei sunt: fraza amplă, aglomerarea de epitete, hiperbola, îmbinarea de formule stereotipe cu creația spontană, monorima și stilul oratoric. Asupra epocii și mediului în care a apărut b. au fost emise păreri contradictorii. Geneza unor tipuri sau motive s-a confundat adeseori cu geneza genului însuși. Chiar dacă unele subiecte, cum ar fi cele haiducești, datează din orânduirea feudală, nu se poate afirma că specia a apărut în această etapă istorică. Originea mult mai îndepărtată
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
amplă, aglomerarea de epitete, hiperbola, îmbinarea de formule stereotipe cu creația spontană, monorima și stilul oratoric. Asupra epocii și mediului în care a apărut b. au fost emise păreri contradictorii. Geneza unor tipuri sau motive s-a confundat adeseori cu geneza genului însuși. Chiar dacă unele subiecte, cum ar fi cele haiducești, datează din orânduirea feudală, nu se poate afirma că specia a apărut în această etapă istorică. Originea mult mai îndepărtată în timp a eposului este probată de existența b. mitico-fantastice
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
de personalitate decât de tipuri de personalitate, dar această precizare de termeni nu afectează cadrul epistemologic al problemei. Din cele prezentate mai sus, rezultă că tipurile morale de personalitate au caracteristici particulare care le diferențiază, atât În ceea ce privește configurația, cât și geneza lor, de celelalte tipuri psihologice. Tipul de personalitate, din punct de vedere moral, derivă dintr-un model. Modelul este cel care stă la baza formării tipurilor morale de personalitate. Pentru I. Gobry, „când vorbim de un model se subînțelege o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin sistemul de valori oferite persoanei și pe care aceasta, selectându-le În virtutea propriilor sale aspirații, le interiorizează, construindu-și din ele Supra-Eul, depozitarul unui sistem de valori și norme personale care va controla conduitele, acțiunile și relațiile persoanei respective. Geneza tipurilor psihomorale Un factor important În Înțelegerea tipurilor psihomorale este legat de factorii care contribuie la formarea acestora. Am arătat mai sus că trebuie făcută diferența Între tipul psihologic, constituțional-genetic, și tipul moral de personalitate, fără Însă a le separa
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]