6,593 matches
-
cînd el deschidea ușa. Și apoi, tot În vis, cum era Îndrăgostit lulea, era convins că o văzuse cu adevărat: o surprinsese și-i spunea asta În fiecare noapte cînd o salva de la un incendiu În bucătăria școlii sau din ghearele unui leu, fiindcă În ziua aceea măicuța se hotărîse să se facă misionară și să plece tocmai În Africa, unde o pîndeau atîtea primejdii. Și de la Africa gîndul Îi fugea la Gumersindo Quiñones și de la el la tuciuriii de la echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era cetățean al Sodomei și Gomorei și știa la perfecție ce-ar fi putut pregăti, Își scoase ghiarele stîrpitura, Juan Lucas Îl tratase cu asprime, iar nevastă-sa de cum intru pe ușă se apucă să-mi poruncească. Abraham Își scoase ghearele. — Vai, doamnă! Mie-mi spuneți ce-i place lui domnu’! Îi cunosc toate gusturile și toate exigențele. MÎine, dacă doriți, vă pregătesc felul dumneavoastră preferat, căprioară la cuptor... Domnul a spus odată că asta e mîncarea lui preferată, la domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Mark în brațe, întrebă: Vrei să-ți fac unghiile? El păru să cugete la întrebare. Vrei să-i faci...? O să facă o criză. — Doar în glumă. Era un joc de-al nostru înainte. Îi place la nebunie. Le spune ghearele lui posterioare. Știu la ce te gândești, dar nu-i chiar așa de pervers. Marker? El nu-și mișcă deloc capul, nici nu clipi. Îi place la nebunie, spuse el, cu vocea groasă și tristă. Bonnie bătu din palme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
copac filmată. Bonnie se învârtea în jurul lui, trăncănind. — La țanc, îi spuse ea lui Karin. Poți să ne faci o poză? Bonnie scotoci prin geanta ei fermecată și scoase la iveală un aparat foto de unică folosință. Se așeză lângă ghearele posterioare ale lui Mark, verdele ochilor ei scoțând în evidență, în mod extravagant, purpuriul pe care-l alesese pentru el. Când Karin își duse obiectivul de plastic la ochi, fratele ei zâmbi. Cine putea ști ce știa el? Karin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de teren a stăpânului său. Ce să știu? Ce-ar trebui să fac eu cu chestia asta? Să mă duc să ajut pe altcineva să se întoarcă din morți? Cum să fac asta? Nici măcar nu știu unde sunt morții. Frigul își înfipse ghearele în șira spinării lui Karin. Lucruri tenebroase, jocuri la care făcuseră aluzie polițiștii. Cum adică, Mark? Ce vrei să spui? Își agită brațele în jurul capului, alungând răul ca pe un roi de albine. De unde să știu eu ce vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
natură, pe care să-l împartă. Karin îi smulse promisiunea că va veni în Nebraska, prefăcându-se că nu înțelege că omul avea să se curețe în patru luni. La plecare, unchiul cel nou al lui Karin își înfipse două gheare în Cappy. Ea a făcut ce a făcut. Niciodată n-am vrut să-i insult memoria. Cappy se mulțumi doar să încuviințeze din cap. —Eu am încurcat lucrurile și mai tare, spuse el. Cei doi bărbați își strânseră mâinile țepene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în picioare și începe să țipe. Apoi vede prin parbriz și se prăbușește iar. Nu mai suportă. Nu e Karin, ci agenta secretă-și-nu-prea care i-a luat locul. Pe scaunul din dreapta e un câine, lipit de geam, care-și înfige ghearele în geam ca să-l lase în jos. Tot un border-collie, ca al lui Mark. Cea mai deșteaptă rasă din lume. Câinele îl vede pe Mark pe fereastră și e disperat să ajungă la el. Țâșnește pe ușă imediat ce Barbara o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
citi chiar și Cartea Mormonilor, dacă fata zâmbește cum trebuie. Pornesc împreună, amândoi, vulpea și strugurii. Ca și cum ar fi căsătoriți sau soț și soție sau așa ceva, ceea ce lui personal nu i-ar displăcea, dacă asta însemna să i se vopsească ghearele și să i se curețe prin casă în mod regulat. Uneori luau chiar și câinele cu ei - o mare familie fericită. La început, lui Bonnie nu prea i-a surâs ideea, dar s-a băgat. Pornesc într-o campanie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tot cu Toma, când a fost mult mai bine. Dar eu mereu am avut pretenții mari în zona asta. Mai ales când e vorba de proză. De proza mea. E patru după-amiaza. Îmi duc copilul la vaccinat. Șapte boli cu gheare și colți de vampir care ar putea să muște din carnea lui fragedă de trei luni de zile și să-i schimbe viața în dezastru : — difterietetanostusemăgăreascăpoliomielităgripăhemofil icădetipB (astea toate cinci într-o singură injecție), meningită de tip C (altă injecție
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră cu grijă, dar repede, pe poartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
toată forța valurilor lor Învingătoare și inexorabile peste Împărăția nopții, de-a lungul și de-a latul pămîntului nemuritor, pînă ce inimile tuturor celor vii se descătușează de aspra lor povară, pînă ce sufletele care s-au zbătut cîndva În ghearele spaimei sau ale trudei se tămăduiesc, se domolesc și se supun sub vraja uriașă a Somnului Întunecat, tăcut, atotcuprinzător. Somnul se lasă asupra pămîntului ca tăcerea, umple inimile a mii de oameni, se Înalță ca o vrajă peste munți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Pe toate acestea le purta În ființa lui, pofta și lăcomia lentă a porcului nesătul, precum și muzica puternică și stranie a sufletului. Cunoștea ura și sila de fiară veșnic nesătulă, fiara cu chip de porc și setea nepotolită, foamea nesfîrșită, gheara mare, grea și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada acestor dorințe sfîșietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei Încerca să-i spună celuilalt că probabil noi nu pricepem nimic, așa că luă În mînă un bon din cele de care foloseau ei... i-am spus eu după aia lui Ben că arăta de parcă-l scrijelase o găină cu ghearele... și i-l tot arăta zicînd: „’Tanța, ’tanța“. „Vai de mine!“ - am strigat, sigur că am priceput atunci, m-am luminat deodată, mă și mir cum de nu mi-a trecut prin cap mai demult! „Sigur că da“ - am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că mă sfîșie-n două!“ - am zis. „Doamne, n-am să mai ajung niciodată! Haide!“ - și-am plecat cu copiii după noi și-alunecam și mi se-nfundau picioarele-n nisip, de credeam că n-am să mai ajung niciodată, și gheara aia mare mă sfîșia și m-a luat În brațe și m-a dus ultima bucată de drum pînă acasă și-am spus: „Vezi, vezi ce-ai făcut? Asta-i numai isprava ta!“ și s-a speriat și-a pălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o fi fost frică de mine. Dar eu n-am mușcat și n-am zgâriat pe nimeni decât din greșeală. Se întâmplă să-mi vină câteodată un chef nebun de joacă și atunci apuc tot ce mișcă și țin „cu ghearele și cu dinții” (așa se spune, nu?) să nu-mi plece jucăria. Dar cu voi, copii, sunt cuminte. Promit. Sunt curios. Vreau să văd cu ochii mei și să aud cu urechile mele tot ce mișcă, să miros cu nasul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aduce lui PAM. M-aș lăuda cu el. Cu visul și cu povestea din vis e cam la fel. Stau la pândă - mă vedeți?...Dacă mă vedeți cu ochii minții, vă întreb. Uitați-vă cum mă încordez tot ca să pun gheara pe poveste și să v-o aduc ! Pentru voi fac asta dar și pentru mine pentru că îmi place să aflu tot ce se întâmplă și să vă spun și vouă tot ce aflu. Nu uitați: reporterul e curios ca o
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
portret, orice chip, orice tablou, că poate readuce culorile pierdute în viața unui om, că poate da culoare unui obiect, unei țări sau unei lumi întregi și poate transforma orice vis frumos în realitate. Tare ar vrea zmeii să pună gheara pe Culoarea Culorilor, ca s-o folosească numai pentru ei și să-i păcălească pe oameni. Habar n-au, însă, că visele lor nu pot fi transformate în realitate de Culoarea Culorilor pentru că în compoziția ei intră un har divin
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mine nu mă vede, dar voi știți că suntem împreună, eu mă țin scai de Ana, n-o slăbesc din ochi și, dacă ar fi nevoie, aș putea s-o și apăr de unele primejdii, cu dinții mei și cu ghearele mele. Prin urmare, noi trebuie să găsim primii Castelul Prințului să-l întâlnim la el acasă pe Prinț, să-l rugăm să ne primească și să ne dea un sfat. Vom fi, deci, fericiți dacă și numai dacă găsim Castelul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dacă-i vânezi decât dacă doar îi mănânci. ... În clipa asta, iată, Prințul mi-a pus și mie în față o farfurie și un cuțit pentru mere. ...”Regret, Prințe, i-am spus în gândul meu, eu nu sunt vegetarian”. Și ghearele mele sau dinții mei ar putea tăia, la nevoie, mai bine ca orice cuțit. Credeți că el nu știe asta? Eu cred că e un fel de invitație, poate că ar cam avea nevoie și de o pisică în „Clubul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
bucurie. ...Desenați aici, copii, scena din peșteră. Nu uitați să-mi trimiteți și mie câte o copie din tot ce faceți. ...Iertați-mă, copii, dar pe mine mă cam doare capul de vorbele astea ale zmeilor și mă cam mănâncă ghearele... Îmi vine să zgârii... Dacă ar fi aici Ana, cu pantofii ei albaștri, și i- ar preface pe toți ăștia în stane de piatră - eu aș putea să mă reped la ei și doamne ce le- aș face! I-aș
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
un jurnalist matur, sunt un jurnalist cam necopt. Pe viitor, jur să fiu mai curajos și să fac ce trebuie făcut. Dar cum a ajuns Verde Împărat aici? Cum de s-a însănătoșit? Și cum o fi scăpat el din ghearele mamei zmeoaice? A, Lăcomia era în peșteră, împreună cu „puișorii” ei fioroși. Dar, totuși, cum a călătorit până aici, în creierul munților, Verde Împărat, care nu se putea ridica din pat? Veți spune că în vis se poate orice. Vis - vis
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Masa aceea de nori de deasupra - arătă cu degetul - și copacul de aici. Dă-i foc! Copacul spre care arătase era un schelet răsucit, înalt de vreo douăzeci de picioare, dezgolit de iarnă. Cu crengile sale desfrunzite, răsfirate ca niște gheare, atârna aplecat peste stâncă și părea să spânzure acolo, gata să se răstoarne. Așteaptă până ce băiatul observă copacul; apoi își aruncă privirea spre nor. - Există fulgere, iarna? întrebă Enin cam nedumerit. - Oh, făcu Gosseyn. Era o întrebare care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
încet, și am stabilit pasul pentru douăzeci de bătăi puternice. Nu știu dacă David m-a auzit, dar m-a înțeles la fel de bine fără cuvinte. Am accelerat. Mi-am croit cale printre bucățile de beton din care răzbătea fierul în gheare diforme, printre grinzi și stîlpi. Picioarele mele se tîrau printre dărîmături de neidentificat ce rămîn în urma demolării unei structuri, cremene din pavaj, plăci, cioburi, praful anilor irosiți. Uneori, piciorul meu lovea ceva care crăpa sau ceda; carton sau hîrtie, sedimente
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și limitelor acestei faze a atacului. Brusc, făcu pauza cortico-talamică. Presiunea se întrerupse instantaneu. Cu coada ochiului, o văzu pe Leej în picioare, rigidă, cu o expresie torturată pe figură. În fața lui, căpitanul Free, încremenit, cu degetele chircite ca niște gheare de marmură la mai puțin de doi centimetri de levierul care i-ar putea aduce înapoi pe Gela. Deasupra lui, roboperatorul transmise: - Unitate CR - bzzzz - scoasă din luptă. - Toată lumea de la bord sub control cu o singură excepție - Concentra ți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Lanark descoperi că brațul îl fascina. Nu era chiar negru, ci de un verde intens. Părea ceva bolnav pentru că se dezvolta la un om, dar, luat în sine, pielea rece și lucioasă, ghimpii roșii de la buricele degetelor și de la cot, ghearele curbate ca niște lame de oțel păreau foarte sănătoase. începu să cultive fantezii despre cît rău putea face. Se imagina intrînd la Elite, ducîndu-se drept spre clica lui Sludden, cu mîna vîrîtă la pieptul hainei. Le-ar zîmbi din colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]