3,612 matches
-
biroul meu? — Nu, Dumnezeule. Lucrez la cabinetul doctorului Hughes. Domnul doctor vrea să-l iau pe Jamie și să-l duc la cabinet, pentru injecția cu tetanos. Nu este o urgență, dar trebuie să o facă. S-a tăiat la gleznă, cu o săptămână în urmă, nu? — Nu ... Nu? Dar... Să fi fost vorba de un alt copil? Dați-mi voie să-l sun pe dr. Hughes ... Își scoase telefonul celular. — Da, te rog, spuse Alex. Copiii se uitau la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
platou imens pe care strălucea tortul de ziua ei. — Ce faci aici? s-a Încruntat mătușa Feride dând cu ochii de Asya. Nu trebuia să fii aici; trebuia să ai oră de balet. Ei bine, alea erau alte lanțuri În jurul gleznelor Asyei. Ca multe mame turcoaice din clasa de mijloc care aspirau să-și vadă copii excelând În toate lucrurile În care se presupunea că excelau copiii din clasa de sus, familia ei din partea de sus a clasei de mijloc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la moscheea cea mai apropiată trâmbița pentru a doua oară: „Rugăciunea e mai bună decât somnul“. Apoi mătușa Banu se ducea la baie să se pregătească pentru rugăciune, spălându-se pe față, pe mâini până la cot și pe picioare până la glezne. Apa era uneori rece, Însă lucrul ăsta n-o deranja. Sufletul trebuie să tremure ca să se trezească, Își spunea. Sufletul trebuie să tremure. De asemenea n-o deranja nici faptul că restul familiei dormea dusă. Se ruga de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cântăreți drogați din anii ’70 care abia Își reveneau după o experiență Îngrozitoare. Unul din ei stătea Într-un scaun mare și confortabil și mesteca zgomotos niște gumă În timp ce pălăvrăgea cu prietenul lui și aștepta să i se tatueze pe gleznă un țânțar purpuriu. Omul cu acul s-a dovedit a fi asistentul mătușii Zeliha, la rândul lui un artist talentat. În timp ce lucra, Armanoush se holba la el surprisă să-și dea seama cât zgomot putea să facă un ac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush a rămas mult timp tăcută, studiindu-l cu coada ochiului pe ciudatul cântăreț rock. Chiar dacă simțea vreo durere, bărbatul nu lăsa să se vadă nici urmă de ea. — De ce ar vrea cineva să-și tatueze un țânțar purpuriu pe gleznă? Mătușa Zeliha a râs atotștiutor. — De ce? Asta e o Întrebare pe care aici nu o punem niciodată. Vezi tu, În magazinul ăsta refuzăm să acceptăm tirania normalității. Orice model ar cere un client, sunt sigură că există un motiv, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la doctorul Pervoiedov cum începea să dea pielea la o parte. Capitolul șase Actorul Aerul cu gheață îi îmbujoră obrajii, fiindcă Porfiri îl simțea doar pe față, restul corpului fiindu-i înfofolit în piele de nurcă, iar shuba lungă până la glezne îi exagera rotunjimile, dându-i apariția unui clopot mare de blană, accentuat de ushanka imensă de pe cap. Împrejurimile și spațiile deschise ale St. Petersburgului erau liniștite și albe, iar clădirile, atât impozantele edificii din piatră cât și șandramlele din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe pălăria conică, pe cămașă și pe pantaloni, ar rezolva problema. Dar măscăriciul e sărac, sărman între sărmani, poartă niște bulendre fără gust sau criteriu, eterogene, cusute aiurea, cu o vestă care-i ajunge până la genunchi, niște pantaloni largi până la glezne, un guler în care ușor ar intra trei gâturi, un papion cât un ventilator, o cămașă delirantă, încălțări ca niște bărci. Toate astea vor putea fi mâzgâlite după bunul plac, căci, fiind vorba de un măscărici sărac, nu-și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mârâit și a atacat o gheată a lui Marçal, Marçal și-a scuturat piciorul, câinele n-a dat drumul prăzii, Marta a strigat, Găsit, tatăl ei a strigat același lucru, câinele a dat drumul ghetei și a încercat să înșface glezna, Marçal l-a lovit intenționat cu piciorul, dar fără prea mare violență, Marta a spus, Nu-l bate, Marçal a protestat, El m-a mușcat, Pentru că nu te cunoaște, Pe mine nu mă cunosc nici măcar câinii, aceste cuvinte teribile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
strada în dreptul unui magazin de pălării. Adulmeca momentul când circulația slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, țigănos și cu ciorapii mereu căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul a împietrit între mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și, pe alocuri, chiar înfășurat ca o frânghie groasă de un gard metalic începuse să îndoaie și să roadă fierul. Am vrut să mă apropii, să privesc mai bine și am descoperit cu groază că nu mă mai puteam mișca. Gleznele mele erau cuprinse de iarba care creștea în jurul meu. 14 Mi se poate reproșa, bineînțeles, că sunt un monstru de subiectivitate; că sunt un caz monstruos de egoism. Și nu țin să evit acest reproș. Așa este. Nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dau seama că orașul tuturor e conceput ca o catacombă cu trasee preferențiale pentru inițiați. Un bețiv. Poate se preface. Să nu mă Încred, să nu mă Încred niciodată. Dau peste un bar Încă deschis, chelnerii cu șorțuri lungi până la glezne deja strâng scaunele și măsuțele. Am timp să intru și ei Îmi dau o bere. O beau pe nerăsuflate și mai cer una. „Strașnică sete, hai?“ zice unul dintre ei. Dar fără cordialitate, cu suspiciune. Sigur, mi-e sete, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca Într-un tablou de Dufy. Era deasupra mea, Îmi cădea În spate. Îi ghiceam vârful, dar mă mișcam mai Întâi În jurul lui și apoi Înăuntrul arcelor de la baza lui. strivit Între un picior și altul, Îi măsuram cu privirea gleznele, pântecul, părțile rușinoase, Îi ghiceam vertiginosul intestin, totuna cu esofagul din gâtul acela al lui de girafă politehnică. Deși ciuruit ca o sită, avea puterea de a Întuneca lumina ce-l Înconjura, iar pe măsură ce mă mișcam, Îmi oferea, din perspective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Companiei, cel mai mare furnizor de software de pe planetă. Este Întîmpinat În aeroport de Maggie, o reprezentantă a Companiei, care va fi Însoțitoarea lui În următoarele cîteva zile. Are ochi albaștri, e prietenoasă, Înfășurată Într-un palton lung pînă la glezne și Îi Întinde o mînă caldă, care stătuse pînă atunci În mănușă. Wakefield i-o strînge ferm și o urmează pînă În parcare. VÎntul vălătucește zăpada proaspătă, dar lui Wakefield Îi e destul de cald În puloverul lui, În pardesiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oamenii Companiei au ajuns deja, Îmbrăcați lejer, În haine de safari, kaki. Wakefield se simte ciudat, excesiv de elegant În costum și cravată. Strînge cîteva mîini și se ciucește pe pernuța indiană. Maggie se așează lîngă el, sprijinindu-și genunchiul de glezna lui. Pe măsură ce vin noi personaje, Maggie Îi șoptește În ureche povestea fiecăruia, versiunea abreviată. — Dl. Farkas. Născut În Ungaria. Miliardar. Dl. Farkas este unul dintre cei cîțiva miliardari care muncesc pentru Companie. Ideea unui miliardar muncind orice este dincolo de puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu bastonul. Bastoanele au făcut parte din garderoba lui din vremuri imemoriale. Primul său baston a fost o cracă pe care a smuls-o după căderea lui Înfierbîntată din Paradis pe coastele unor munți din Tracia. Și-a scrîntit o gleznă În cădere și a șchiopătat sprijinit În ramura aceea Înflorită pînă cînd a dat de o peșteră, prima lui peșteră. A ucis o capră de munte cu toiagul ăla și și-a făcut un fluier dintr-un oscior de la picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pavilionului ungar „dau peste el“ prietenele sale. Formează o mini-echipă năucitoare, Milena cu o fustiță scurtă În carouri, pulover negru și ciorapi negri, o eșarfă lungă și roșie Înfășurată În jurul gîtului; Susan putînd o haină de blană artificială pînă la glezne și bocanci de război și obișnuita ei Încruntare concentrată; Tiffany, cu o jachetă de lînă albastră, blue jeans și cizme de piele pînă la coapse. Se fac prezentările și toți se apucă să studieze imensul glob din fața pavilionului ungar. Concepute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să le sărute un pic și să le mîngîie pe ici, pe colo.... Apoi le vezi ridicate și atîrnate de frîngii cu cătușe de catifea. Acum se află amîndouă cam la juma’ de metru de podea și fetele le leagă gleznele. Porumbițele stau față În față, cam la un metru distanță, privindu-se În ochi. Acum vine partea nostimă. Okay, avem și coloană sonoră, bucata asta minunată cîntată de Cele Trei Grații S&M - tocmai au scos un CD. Rostim cu toatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cheamă chestia asta, piedorologie? — Nu, piedaterrologie, ca in pied-à-terre, o bază, un loc În care stai un timp. Am aflat unde ai fost, unde o să fii. Simte o lingoare Înceată, tentaculară, ridicîndu-se leneș ca o viță din piciorul lui, peste gleznă, pînă În șolduri. Își trage piciorul din mîna femeii și scotocește după șosete și pantofi. — Am auzit destule, mulțumesc. — Okay, spune Reverendul. Oricum trebuie să mă duc la muncă. — La muncă? Brusc lui Wakefield Îi pare rău că a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
câte o urgență. Iar asta nu era o sarcină pe care ar fi putut s-o încredințeze altcuiva. Stevie, draga mea, n-ai vrea să te duci tu să-mi iei un Predictor ca să știu dacă sunt în rahat până la glezne sau până la cot? În cele din urmă, ignoră toate persoanele care o băteau la cap și plecă pur și simplu. Farmacia aflată la două uși mai încolo tocmai se închidea, dar Fran n-ar fi putut oricum să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
balustrade și spirale menite să-ți trezească respectul cuvenit față de urmașii lui Hipocrate și să te facă să ajungi la concluzia că, oricât te-ar fi costat vizita, probabil că merita. Fran intră în hol, simțind că se scufundă până la glezne în mocheta Axminster, și se gândi că ar trebui să ia primul tren înapoi spre Woodbury. De ce încerca să trezească fătul adormit? Oare avea într-adevăr să iasă ceva bun din neliniștea pe care o simțea? De parcă ar fi presimțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
uită la mine, uimită. — Doar n-ai de gînd să te duci pe plajă topless, nu? — Mă Îndoiesc sincer. Înainte să-l am pe Tom, poate aș fi făcut asta, dar acum, cînd sînii Îmi atîrnă pînă undeva În zona gleznelor, am nevoie de tot „sprijinul“ disponibil. — Bun, atunci Înseamnă că nu sînt singura. Știi că Lisa și i-a aranjat. Dau din cap În semn că da, În vreme ce ochii lui Dan se luminează. — Aranjat? Întreabă el. Vrei să zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă întorc, nu văd decât inși care, cum le vorbești despre moarte, devin palizi și își reneagă convingerile în chipul cel mai dezgustător." În clipa aceea, slujitorii au târât în încăpere un om în lanțuri, cu încheieturile mâinilor și cu gleznele umflate și pline de sânge . Împăratul s-a întors plictisit și aștepta. Apoi, a început să dea semne de iritare. "Umilește-te mai repede, sunt grăbit", porunci el. Dar celălalt tăcea. "Ești condamnat la moarte", strigă Nero. Omul din lanțuri
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
era un tânăr musculos, gigantic chiar și pentru un longobard. Părul bălai îi era prins într-un conci la ceafă, și ochii albaștri mă fixau nemilos. Era gol pușcă, dar n-avea nicio jenă, în sandale de piele legate de glezne. Fața, asemenea întregului corp, îi era rasă. Mi-a sărit în ochi faptul că era bronzat, lucru ciudat la unul din stirpea lui. De obicei se feresc de soarele puternic, deoarece pielea li se înroșește și li se irită. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acolo s-o îngrijească și ne-a povestit că femeia venise la el la biserică și i se plânsese că avea secreții purulente din vagin și un buboi deasupra vulvei. Urina cu greu și o dureau rău încheieturile, genunchii și gleznele ce aproape că nu-i mai îngăduiau să meargă. - Așa că, a încheiat el, m-am mutat aici ca s-o ajut, căci nimeni n-a vrut s-o facă. A trebuit însă să-i spun că „este o boală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un os. Mai sugestiv nici că se putea exprima. La poarta la care am ajuns, dominată de un turn ruinat și găurit, ni s-a alăturat arhidiaconul Pompeianus, oficialul cancelariei papale care-i ținea locul cardinalului Adeodato, imobilizat de o gleznă scrântită și pe care l-am întâlnit la sosirea în palatul papal de la Laterano. Și-a făcut apariția într-o lectică purtată de doi servitori zdraveni. Era îmbrăcat cu veșmintele modeste ale benedictinilor și, mai tânăr ca mine, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]