4,147 matches
-
privi cerul, luna, stelele, tot albastrul acela înstelat - sau să fim împărați peste palatele de mărgean din visurile noastre, iată ce-i dragostea! -Mă vrăjești, domnule Eminescu! Am venit aici să mă lecui de-o boală și plec cu alta, glumi ea, zâmbindu-i. -De azi dă-mi voie să-ți vorbesc ca unei prietene, spunându-ți tu. De azi, tu, Veronico, ești Zâna Mirandoniz sau Elena lui Paris, o zână pe care-o visez de-o viață și care mi-
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
știu? Sunteți drăguțe amândouă. Cine știe dacă o să vrea și tatăl tău să fii a mea, comentă el pe un ton vesel. - Doar drăguțe, zici? și-i dădu un ghiont între coaste. Ce treabă are tata cu noi? - Au, doare. Glumesc ca să te necăjesc. Cum să nu aibă? Nu ești fata tatii? - Sunt, dar tot trebuie odată să devin și a altuia, așa că el știe destul de bine acest lucru. - Mda, mă rog, asta o vom discuta mai târziu. Cum ai călătorit
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347818_a_349147]
-
somă Chibici. -Lasă, că n-ai să mori! - îi replică poetul cu ochii pe profesorul care-și cânta lecția pe nas. Deranjat de zgomotele din sală, profesorul făcu o pauză, după care își reluă lecția. Cei doi colegi se hârjoneau, glumind pe socoteala lui Mihai care dispăruse de atâta timp de la cursuri: -Nici pe la mine n-ai mai venit, Emineee! -N-am avut timp! Nici pe Slavici nu l-am mai vizitat! Am auzit că m-a căutat de vreo două-trei ori
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
de șatră: Țiganii din Darabani, Taie aur și fac bani, Icușari și mahmudele Să fure țigănci cu ele, Țigăncușe frumușele... -Știi de ce te iubesc eu pe tine, măi Micherule? -De ce, conașule Mihai? -Fiindcă tu ești poporul, mă! -Adică prostimea! - glumi Micheru. -Fie și prostimea, dar în ce are ea mai bun în ea... Apoi tăcură. Mihai o privi pe Natalița care se-mbujorase și se făcuse al naibii de frumoasă. Avea dreptate Chibici, gândi poetul, când îl întrebase despre sora Micherului. Privi
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
i se răspunse, împinse ușa, o întredeschise ușor, văzu că nu e încuiată și păși ușor pe coridor spre camera Veronicăi. Pe femeie o zări culcată în pat, citea între perini. Mihai se repezi în cameră, îngenunche în fața Veronicăi și, glumind, începu să recite câteva diatribe din Biblie: -La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul - șopti el, zâmbind, - și pământul era nelocuit și gol, întuneric era deasupra adâncului și duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor... -Domnule Eminescu - se minună
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
toată; mâna lui semăna cu atingerea unei aripi îngerești... Vru s-o sărute, s-o mângâie, s-o strângă la piept. Se gândi să-i descânte așa cum îi făcea Raluca lui când era mic. -De ce vrei să-ți descânt, glumi el, de diochi, de dragoste, de ceas-rău, de brâncă, de apucătură, de iele, de năjit, de orbaț, de pocitură, de săgetătură, de mușcătură? -Hai, lasă-mă și nu mai glumi cu mine! -Să-ți zic una de dragoste pe care-o
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
lui când era mic. -De ce vrei să-ți descânt, glumi el, de diochi, de dragoste, de ceas-rău, de brâncă, de apucătură, de iele, de năjit, de orbaț, de pocitură, de săgetătură, de mușcătură? -Hai, lasă-mă și nu mai glumi cu mine! -Să-ți zic una de dragoste pe care-o știu de la mama: Tu șarpe, bălaură, / Cu solzi de aur, / Cu nouă limbi împungătoare, / Cu nouă cozi izbitoare,/ Să te duci la Corina / Și tu să o cauți/ Unde vei
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
ce hal este, se duc și-l culcă în camera lui. Peste noapte, Marin Preda se scoală și se întoarce la cheflii să le ceară un pahar cu apă, motivând că i s-a uscat gura. O fată, pictoriță tânără, glumind, îi întinde două pahare, unul cu apă, altul cu votcă, rugându-l să aleagă. Preda bea paharul cu votcă (nu se știe dacă a mai baut și apă) și se întoarce în cameră. A doua zi, pe la ora opt, trebuia
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
acestei vizite neanunțate. - Da? Nu ați știut nimic de ea? Atunci se presupune că vă pot face externarea în câteva zile. - Câteva zile? Mă necăjiți, domnule profesor? Eu credeam că astăzi, nu peste câteva zile. - Dați-mi voie să mai glumesc din când în când cu pacienții, mai ales cu cei ca dumneavoastră, care sunt disciplinați și respect prescripțiile medicale recomandate. - M-ați speriat, domnule profesor. Cred că pot să-i însoțesc pe acești bărbați voinici acasă fără teamă. Avem multe
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
nu mai discutăm de acestea că vine mama ta și nu-i va plăcea discuția. - Hai, mami, lasă la o parte treaba! Tu ești o femeie încă bolnavă. Abia de mâine ești sănătoasă, când ți se face externarea, spuse Mircea glumind. - Așa spuneți voi bărbații, dar se vede lipsa mea de o săptămână. Taică-tu barem nu a pus menajera la treabă. Peste tot este numai praf și obiecte folosite și neașezate la locul lor. - Ai tot timpul acum, că ești
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
trebăluit prin bucătărie, însoțită de privirile aparent absente ale mamei sale. După un timp, doamna Dobrescu sparse tăcerea: - Nu cred că am cunoscut un doctor mai blând ca omul acesta... L-am analizat așa... câte puțin și cred că nu glumește. Vorbește foarte serios de toate problemele și pare că la fel de serios este și în serviciu... Tu l-ai văzut acolo... Cum ți s-a părut, Iuli? - Păi..., ce să spun, mami? Acolo numai de asta nu am stat eu... El
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
le spuse femeia- E cam mult de mers; ... -Hai că va ducem noi până acolo că tot trebuie să ducem mâncare soldaților din turnul de pază din imediata apropiere. Se urcară și porniră ușor pe drumul prăfuit .Soldații încercară să glumească cu băiețelul, dorind să-i alunge tristețea din privire.. Întrebară tânără femeie, cu delicatețe, care este cauza ce o aduce la sanatoriu.Femeia încerca să fie amabila ... dar răspunsul ei fu scurt și lapidar -Hooo Misule !.. zise cel ce ținea
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
60 locuri cât aveau loc la mesele cantinei. La masa de revelion cei patru tineri aveau o masă asigurată mai la o margine a sălii de mese. Muzica era asigurată de un radio care transmitea revelionul radio. Au râs, au glumit, cei tineri mai dansau printre mese. Era o atmosferă de sărbătoare totuși. Participanții se bucurau fiecare în felul său. Cam pe la patru dimineața tinerii s-au retras. Cocuța a mers cu Suman în camera lui unde se bucurau de clipe
SĂRBĂTORI DE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348935_a_350264]
-
o mână nesigură, căutând să îl atingă, tot așa cum un orb încearcă să își mențină direcția, căutând un reper. Din spatele ușilor închise, peste zgomotele metalice ale instrumentarului utilizat și reașezat apoi în caserole pentru sterilizare, se auzeau râsetele asistentelor care glumeau între ele sau chicoteau cu voioșie domestică în prezența vreunui doctor căruia i se mai rătăcea ca din întâmplare mâna... La fel ca într-o familie... Urmând linia parcă mai stabilă a peretelui, Paula mai înaintă un pas și șovăind
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
tivite... - Gata! Nu prea e politicos ce spui... Fiecare om, în felul lui! - M-am hotărât să nu mai mint. Ce știu eu când vine careva și-mi ia pielea... Mi-a spus și mami. ...Și crede-mă, chiar nu glumea! - Ascultă-mă, tu trebuie să te faci actriță! Frumoasă ești, îți stau în fire fel și fel de șotii... Doar trebuie să le spui, cu fler și farmec, pe scenele lumii. Într-o zi, ai să ajungi vedetă tocmai la
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
bun că am făcut liceul agricol, că tot țăran am rămas.Bine zicea socru-meu, că învăț să nu-mi tai piciorul.Că soacră-mea ne făcând “șiicoală”, cum zicea el, se taie mereu la picior cu sapa la prășit! Glumea bietul de el, dar vorba românului, pe atunci scroafa era moartă de mult în cocină, și noi făceam bancuri cu olteni și cu ... tovarășul. Purceaua o omorâse comuniștii.Ăia doreau să avem o țară bogată cu un popor sărac.Ce
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
are de gând să mă lase? S-a pus pe capul meu. Ce și-o fi zis ștrengărița?...” Parcă o aud strigând: „Pe el că l-am răpus. Acum e-al meu. Nu mai scapă!” A mai avut puterea să glumească căci, în timpul zilei, dacă-l apucau înțepăturile, la fel îi zicea primului întâlnit, cu aceleași vorbe de șagă, fără să-și piardă cumpătul. - „Vericule, se ține scai de mine coana Vilma, dar o păcălesc mereu. Când ajung în răscruce, lângă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
mâncare de post: varză călită, fasole bătută cu garnitură de “troșie”( corcodușe puse la murat), sfeclă fiartă cu mujdei, coleș (ciulama) din zeamă de sfeclă de zahăr, fasole fiartă cu sfeclă, urzici, praz și ridichi negre(„cârnați” și „brânză”, după cum glumeau țăranii din Purani) mâncărică de gutui sau prune afumate ș.a. Săptămâna de dinaintea Paștelui se numește Săptămâna Mare, fiind cea mai aspră săptămână de post. Bunicuțu, în Joia mare, Vinerea (numită Vinerea Neagră) mare și Sâmbăta Mare, ținea Post Negru până seara
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA PURANI DE VIDELE, JUD.TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347012_a_348341]
-
tinerii trebuiau ajutați, nu trebuiau puși la cheltuială. Invitații veneau cu băutura și mâncarea lor. Cei mai bogați veneau cu berbeci pe care atunci îi prăjeau , și de asemenea cu băutură și tăvi cu baclavale . La petrecere se cânta, se glumea se suneau snoave, mai ales cu Nastratin Hogea. Uneori familiile mirilor, mai înstărite, ofereau o masă mai bogată invitaților . Cănd mireasa este adusă la mire acasă , ea înainte de a trece pragul răstoarnă un vas cu apă, cană sau lighean, spre
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
i s-a acordat însă titlul cu prea multă indulgență. I se reproșează doar un singur lucru acestui om: modestia excesivă. Acum, omul nostru e “boboc” între pensionari, împreună cu mulți alții. E tare supărat însă! O dată, “pe Cronos, operatorul Timpului”, glumește el amar, apoi pe stat, pe guvernanți, pe cei dinainte și pe cei de acum. N-are sentimente bune nici pentru cei care vor urma. Pensia lui nu doar că e neîndestulătoare pentru a-și continua viața la nivelul minim
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (I) SAU DACĂ E MICĂ PENSIA, MĂCAR SĂ FIE... DREAPTĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346505_a_347834]
-
NOR ȘI DOAMNA PLOAIE Domnul Nor și doamna Ploaie Însoțiți de țânci, o droaie, Cu poftă mare de joacă Boc, boc, boc ne bat la poartă. Noi ne-ascundem sub umbrele, Crezând că sunt puși pe rele, Însă stropii nu glumesc, Pe-unde ajung, șmotruiesc. Cât sunt ei de mititei, Cu perii și bureței, Mai cu-un gel, mai cu-un săpun, Lună totul lasă-n drum. Ia priviți cât sunt de harnici, Toți ca unu-ndemânatici, Îi vezi toți în
DOMNUL NOR ŞI DOAMNA PLOAIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346519_a_347848]
-
Maur veni suflâd greu și se trânti direct pe iarba udă de rouă. Nu-l mai interesa decât un lucru și-l spuse : -Mai ești suparată pe mine? -Acum mi-e milă de tine, ești terminat...spuse Oana încercând să glumească. -Noi doi trebuie să stăm de vorbă ...mai zise Maur. Iubire, niciodată să nu mai fugi de mine. Avem o zi încărcată, după o noapte ...albă. - Ce ar fi să amânăm noi discuțiile astea, pentru după bac, avansă Oana ideea
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
avea revista dumneavoastră. Sigur nu mă înșel în afirmație! Tot ca noutate în caseta tehnică apare Nicu Borșe - omul care se ocupă de tehnoredactarea revistei. Dacă revista nu va avea un aspect îngrijit va fi vbina dumitale domnule Borșe! Am glumit, dar țin să te felicit pentru munca și efortul depus. Nu mă prea pricep eu la regulile de tehnoredactare, dar faptul că din punct de vedere al ținutei acestui număr revista a ieșit frumoasă, pot să-ți aduc felicitări în
REVISTA UNEI ISTORII. REVISTA IZVOARE CODRENE de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348309_a_349638]
-
și l-am găsit trebăluind pe lângă aragaz. - Bine ai venit, rămâi la masă, ești invitatul meu la o ciorbă de opincă. - La ce, bre? - N-ai auzit? O ciorbă de opincă. Să vezi ce gustoasă iese. - Ești glumeț, moșule. - Nu glumesc deloc. Privește. Saltă capacul de pe tuci și zăresc înăuntru o varză acră la fiert și ceva ce semăna cu o bucată de piele netăbăcită, pusă la înmuiat. - Ce e asta, moșule? - Șorici. Eu i-am zis opincă fiindcă îi dădusem
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
am plimbat pe străzile lui, am urcat în trăsurile de lângă gară sau de lângă Teatru, am înghițit praful și m-am cufundat în noroaie, m-am îmbrăcat ca și ceilalți, am râs, am vociferat, am strigat, am iubit, am lucrat, am glumit... Îi știu străzile drepte și ... Citește mai mult La Editura Primus din Oradea, a apărut recent cartea „Viața cotidiană în Oradea interbelică", semnată de conf. univ. dr. Corneliu Crăciun, tipărită cu sprijinul financiar al Consiliului local al municipiului Oradea. O
LOREDANA IONAŞ [Corola-blog/BlogPost/345141_a_346470]