2,506 matches
-
deșertul să-l despic. Iar dacă liberate planetele cu-ncetul "Ar reintra în viață în vechile lor legi, "Ființele lor nouă priveasc-atunci cometul, "Neliniștind cu sboru-i veciile întregi. "Fantasmă nesfârșită și totuși diafană "Din lume exilată neaflând limanul său, "Demon, gonit de-apururi de ordinea tirană - Acela să fiu eu. - "Să faci minuni? Nu-i asta. Nu mă-nțelegi, iubite" Pe creștetul lui mândru ea mînile și-a pus. "Sunt taine-n astă lume atât de neghicite, "De-ai spune viața toată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Lucrețiu Vezi prin oraș frecîndu-se cela și iar la palatu-i Vine degrab deși de urât fugise de dânsul. Mai îndemînă de loc nu se simte aici ori aiurea. 20Vezi-l mânând telegarii; la țară aleargă c-o grabă, {EminescuOpIV 341} Parcă gonește cu zor să stingă vr-o casă aprinsă, Dar abia dă de pragul vilei de țară și cască. Greu se-ntinde pe somn, ori caută alte petreceri, Ori dorit de oraș, se-ntoarce să-l treere iarăși. Horațiu Pietre scumpe, marmură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mișcătoarele Pustietăți. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. Sboară ce pot Și-a lor întrecere, Vecinică trecere - Asta e tot... Floare de crâng, Astfel viețile Și tinerețile Trec și se stâng. {EminescuOpIV 379} Orice noroc Și-ntinde-aripele, Gonit de clipele Stării pe loc. Până nu mor, Pleacă-te îngere La trista-mi plângere Plină de-amor. Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat? {EminescuOpIV 380} STAU ÎN CERDACUL TĂU... Stau în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfintei mări, Luați-mă cu voi! {EminescuOpIV 396} DINTRE SUTE DE CATARGE Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge Vânturile, valurile? Dintre pasări călătoare, Ce străbat pământurile, Cîte-o să le-nnece oare Valurile, vînturile? De-i goni fie norocul Fie idealurile, Te urmează în tot locul Vânturile, valurile. Ne-nțeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Sboară vecinic, îngînîndu-l Valurile, vânturile. {EminescuOpIV 397} CU PÎNZELE-ATÎRNATE Cu PÎNZELE-ATÎRNATE În liniște de vânt, Corabia străbate Departe de pământ. Iar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să mi s-arate liniștită A ta ivire, dona Sol, Să văz cum mâna ta îndoaie În arc o ramură de fag Și ca Diana cea bălaie Îți faci în codru mândru prag; Săgeți de aur pe-al tău umăr, Gonești vânatul tău în stol, Dar peste frunze făr-de număr Nu-mi lași o urmă, dona Sol. Chiar de luceafărul de seară Te tem, căci dulce arde el, Când treci frumoasă și ușoară În umbra negrului castel... De aș zăcea rănit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n piatră de mormîntu-ți, prin cruce, prin lemnul cel ernit wahnsinnige[r] Wind Moartea Noaptea lumii Stingerea 7. ÎNTUNERICUL ȘI POETUL (cca 1868) ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie căiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră Căci lumea este piatră și ea nu te admiră. Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
marmură: ) LUMINA (Albă și surâzândă. In păru-i blond ard stele - într-o mână crinul luminei - în cealaltă o coroană de lauri de argint). Tu care treci prin lume străin și efemer Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma, când din umbră - Lumina - eu apar, Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul lumei încoronat de sori, Preced pe mândrul, [naltul], frumosul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vecinic Ahasver, La sorți va fi pus iarăși, de către lumi din cer, Ca cu acelaș suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume-eternă, ce trecătoare pare, Gonit în timpi și spații, trecând din formă-n formă, Eternă fulgerare cu inima diformă, De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită, {EminescuOpIV 514} Pustiu-alergătoare, cumplit de ostenită... Ș-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iubit C-o lungă, lungă sărutare, Uimită, fără de sfîrșit! 86. DE-ATÎTEA ORI... (cca 1880) De-atîtea ori am fost să mor, De dragul dragii mele... Ce s-au ales de-atît amor O stele, eternelor stele? Și viața toată mi-am închis Gonind la idealuri... Ce s-au ales de-atîta vis, O valuri, eternelor valuri! 87. ÎN ZADAR ÎN COLBUL ȘCOLII, (cca 1880) În zădar în colbul școlii, Prin autori mâncați de molii, Cauți urma frumuseții Și îndemnurile vieții, Și pe foile lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unde s-au și tâmpinat cu acea oaste căzăcească pe Răutu, la Grumădzești. Fiindu cazacii în pradă rășchirați și lovindu-i noaptea fără veste, fură biruiți cazacii. Atunci și Lobodă hatmanul căzăcesc fu prins de oastea lui Ștefan vodă. Și gonindu-i spre Nistru, Nalivaico hatmanul și cu o samă de cazaci au dat să treacă Nistrul și mulți s-au înecat și un polcovnic al său vestit, Jora, acolo s-au înecat și alți mulți. Și astăzi iaste pomenit acel
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de la Podul Înalt au, luat pen păduri ș-au ieșit... în ținutul Tutovii. Acolo în legea lor (turcii) au dat laudă lui Dumnedzău că au scăpat și au ieșit la lume. Iară Ștefan vodă pornitu-s-au după dânșii... și i-au gonit pre turci păn i-au trecut Siretiul la Ionășeni... Și zăbovind Ștefan vodă acolo au tocmit, de au despărțit din Milcovul cel Mare o parte de pârău, ce vine pe lângă Odobești și trece de dă întru apa Putnei. Și păn
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
da orice să mor acum cu el, dar să nu știu că m-a trădat vreodată. 1 DECEMBRIE Țara mea, România, Își pregătește straiele de sărbătoare. Azi tot poporul laudă și cântă: „Trăiască nația aceasta mare!” Tinerii se uită, militarii gonesc, Poporul acesta prea mult îl iubesc. E sângele nostru, scrie pe el mândrie, De ziua națională chiar și morții învie. Popor român, popor iubit, Prin multe războaie ai fost prigonit. De la Mihai Viteazul la Mircea cel Bătrân, Sau de la Antonescu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
s-a dus trist. Fericirea e un joc, o iluzie de fapt, O idee, un compromis, O faptă bună facută-n vis. Fericirea, nume scump Nu o poți trăi mereu, Căci se bagă un dușman Și trist observi ca a plecat, gonind pe un cal. NOAPTE DE AMOR Plutind prin întunericul de dor, Ai apărut și tu, mi-ai dat primul fior, Nu știam cine ești și nici de unde vii, Dacă ești real sau ești un vis sau... cine poate știi? Te-
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
ar ști omul să se metahirisească cu dânsul după cum se cade, n-ar mai avea trebuință de altă doftorie: pentru că această doftorie vioaie și voioasă are daruri minunate. Când se ia cu măsură, face inima veselă, mintea voioasă, întărește trupul, gonește întristăciunea, arată iubință; pe oameni îi îndeamnă să cânte, să gioace, să aibă îndrăsneală și să se socotească viteji. Cu adevărat făr' de vin ar fi fost oamenii făr' de inimă bună și nu s-ar desfăta. Aceasta [nu] are
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
plăcea acest bărbat repezit, mai ales că nu mai avea chef să alerge după alte fuste și nu mirosea a băutură. Toată viața visase un asemenea bărbat, acum îl avea la dispoziție! Banalitatea destinului împroșcată cu singurătatea ei amară, o gonea din urmă și își spuse... trebuie să fim neapărat împreună! A doua zi s-a externat, însă inevitabil după scurt timp cu întâlniri aranjate prin învăluire, îl atrăsese în casa ei. Acum femeia îl mângâia... era în erecție, nu se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a fost indiferent, numai Doru tot insista mereu pe lângă ea să îl găzduiască... vroia să îl căpătuiască, dar aici am intervenit eu, fără nici o scuză... m-am îndrăgostit! Totul e relativ.. ca și timpul probabil! Întors în cameră mi-am gonit colegii la cursuri, să meditez în liniște... am coborât la cantină și-am luat o porție de ceai. Fetele care strângeau mesele mi-au adus două porții complete, cu solnița la discreție. Culoarele uriașe erau întunecate și pustii. Am urcat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
noastră, nu cred că e salvarea mea. Aceasta ridică doar niște pasageri răniți. Cei din troleu s-au împărțit în două tabere: unii că ar fi de vină Daciile, alții că nesimțitul ăsta de vatman, sau ce-o fi el, gonește ca un nebun și de-ata s-au "pupat". Gata, ce să-i mai spun, că în două minute drumul se degajează? Că nu mai am benzină până la Constanța și că trebuie să trec pe la cameră să iau niște bani
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
trezit pe lume / 7 • Bucureștiul meu / 14 • Arhitectura Iu' pește / 26 • Colea,-n tină / 31 • Animale de tablă / 42 • Tahistoscop / 46 • O amintire de la "Artis" / 53 • Pentru D., vingt ans apres / 56 • Cum am devenit poet / 61 • Unde merge poetul gonit din cetate / 67 • Farmecul discret al poeziei / 73 • Poezia. O previziune / 74 • "Asta nu e poezie" / 78 • O artă fără public / 82 • Zece vederi cu Monrepos Castle / 86 • Mai e nevoie de biografii? / 95 • Fapte / 100 • "Acesta nu e un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
toate etapele arătate de mine aici, cineva poate să devină sau nu poet. Rămân deci la a doua întrebare, pe care mi-am pus-o singur și care-o să mă urmărească, bănuiesc, întotdeauna: sânt oare poet? Unde merge poetul gonit din cetate Recitesc, de două luni încoace, cu o încîntare copilărească și cu mândria puțin absurdă și dezinteresată pe care o ai când echipa ta favorită câștigă un meci, pagini literare care par acum profetice. Când dădeam peste ele înainte de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
această privință, nici cultura celui în cauză, nici talentul poetic, nici priceperea la teorie literară. Nici măcar gustul individual. De vină e, în primul rând, vârârea tuturor genurilor de poezie în aceeași oală și permiterea intrării lor în aceeași competiție, unde gonesc după același premiu: câștigarea titlului de "singura formă de poezie posibilă". Sau de Poezie, pur și simplu. I-am auzit pe unii spunând că singura poezie posibilă e poezia clasică a lui Eminescu sau Coșbuc. Ce s-a scris mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
până aici să se Întâlnească cu vreun colorat din Edinburgh. Sună ocupat. Sunt total futut, așa că mă decid să termin devreme cu serviciul și să mă duc cu mașina până la amicul meu, Hector Fermierul, care are niște casete video bune. Gonesc ca vântul și ca gândul În Volvo, În afara orașului, cu Michael Schenker Band. care-i trage tare cu solo-urile. Mă simt tot timpul dator față de ei că au salvat un festival bășit din Reading la care am fost odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
plecase spre alte locuri, spre eternitate și la judecata supremă. Am simțit ca o apăsare, o durere și o părere de râu, o suferință pentru pierderea lui. Viespile Era într-o minunată zi a lunii lui cuptor din anul 1981. Goneam cu mașina pe șoseaua Fălciu- Murgeni-Bârlad. Ne întorceam dintr-o misiune de serviciu data de conducerea Autobazei 2 Bârlad. Era cu puțin timp înainte de începerea recoltării grâului la C.A.P.-urile și I.A.S.-rile din zona și împrejurimile orașului
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
ultim este a citi În cartea naturii. Dar modul discret și aluziv În care ni se spune acest lucru este emoționant. Nu știm dacă era cineva pe bancă și citea, dacă a fost abătut de la lectura cărții de vîntul care gonea frunzele, dacă nerăbdarea lecturii este a autorului, a omului sau doar a vîntului. Cele două cuvinte, cu care Începe poemul - lectură și cu care se sfîrșește - frunzele, ne seduc și verbul Întorcînd e la fel de bun și pentru frunze, și pentru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind, spicele de grâu pe arie, la treieriș. Printre scenele de luptă de lângă Troia, nu puține sunt scene de fugă, fugă după
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în care apare ca armăsar biruitor în multe întreceri, care aleargă în galop peste câmpie. Dar cea mai cumplită împrejurare de acest fel este urmărirea lui Hector de către Ahile. Ahile aleargă după Hector înspăimântat, amândoi sunt asemeni unor armăsari care gonesc la jocuri funerare, să câștige un premiu. Dar premiul de la capătul acestei întreceri este viața sau moartea. Ahile aleargă ca un câine de vânătoare care urmărește un căprior și, când acesta se adăpostește într-un desiș, câinele îl urmărește neabătut
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]