KorAP: Find »[drukola/base=grăbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...599 >

14,967 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

obiceiurile locale și eticheta de la curte și rezistă grație pasiunii ei nestăpânite pentru lectură...“ Trebuind să întrerupă romanul Privește în jos unde umbrele se-ndesesc din cauza unui defect al exemplarului ei, tânăra sultană îi scrisese traducătorului, protestând. Marana s-a grăbit să plece în Arabia. „...o bătrână cu feregea pe obraz și ochi urduroși mi-a făcut semn s-o urmez. Într-o grădină acoperită, printre portocali, păsări-liră și fântâni, mi-a venit în întâmpinare, înveșmântată în liliachiu, pe obraz o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
chiar și parțială. Nu e suficient nici să declar că e vorba de o reacție de refuz, de fugă de chemarea agresivă și amenințătoare; dar și de urgență insuportabilă, de constrângere, care mă-mpinge să ascult de ordinul acelui sunet, grăbindu-mă să răspund, deși sunt sigur că nu-mi va aduce decât amărăciune și supărare. Nici nu cred că o încercare de a descrie această stare de spirit ar merita o metaforă, de pildă arsura sfâșietoare a unei săgeți ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
asemănătoare cu ipohondria. Dat fiind că tot am copiat atât, aș putea continua cu întreg paragraful, ba chiar cu alte câteva pagini, până când protagonistul se prezintă la bătrâna cămătăreasă. - Raskolnikov, student, am fost la dumneavoastră acum o lună - s-a grăbit să murmure tânărul cu o ușoară înclinare, amintindu-și că trebuie să fie mai amabil. Mă opresc înainte de a mă cuprinde tentația să copiez tot romanul Crimă și pedeapsă. Pentru o clipă, mi se pare că pricep sensul și fascinația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
noaptea aceea. Fata a replicat că era de preferat micul lac, căci toamna, când e rece și uscat, luna se oglindește în apă cu contururi mai clare decât vara, când este învăluită adesea într-un abur. De acord - m-am grăbit să spun -, abia aștept să mă aflu cu tine pe mal la răsăritul lunii. Cu atât mai mult - am adăugat - cu cât lacul trezește senzații plăcute în amintirea mea. Poate că pronunțând fraza aceea contactul sânului lui Makiko mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
opus a propriilor cărți interzise și importul cărților acesteia, orice regim are cel puțin două avantaje importante: îi încurajează pe oponenții regimului dușman și stabilește schimburi utile de experiență între serviciile de poliție. — Sarcina ce mi-a fost încredințată - te grăbești să precizezi - se limitează la contacte cu funcționarii poliției ircanice, căci numai prin canalele voastre scrierile oponenților pot ajunge în mâinile noastre. (Mă feresc să-i spun că între obiectivele misiunii mele intră și relațiile directe cu rețeaua clandestină a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
un nou roman intitulat Ce poveste își așteaptă finalul?, a cărei confiscare am ordonat-o deja, într-o acțiune-surpriză a poliției, ca să împiedicăm intrarea în circulație și difuzarea clandestină a cărții. De cum o vom avea în posesia noastră, mă voi grăbi să vă fac o copie, iar dumneavoastră vă veți putea da seama dacă e vorba de cartea pe care o căutați. Într-o clipă îți faci planul. Ai o posibilitate să intri în contact direct cu Anatoli Anatolin; trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
o suferă și pompierii, poștașii, măturătorii primăriei și alte categorii, care ar fi meritat să aspire la un tratament diferit; dar ce s-a făcut e bun făcut: e imposibil să fiu atât de chițibușar. Ca să nu creez neajunsuri, mă grăbesc să elimin incendiile, măturatul, chiar poșta, care, la urma urmelor, nu aduce altceva decât plictiseli. Controlez să nu fi rămas în picioare spitale, clinici, aziluri: suprimarea medicilor, a infirmierilor, a bolnavilor mi se pare singura scăpare posibilă. Apoi tribunalele, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
prezinți tu, să explici ce e Secția, cum poate fi utilizată de ei, pentru sarcini indispensabile, urgente... Ei, ai să vezi tu cum poți prezenta lucrurile în modul cel mai potrivit... — Atunci mă duc, mă duc să-i caut... mă grăbesc să spun, căci simt că dacă nu scap acum, dacă nu mă duc după Franziska imediat, ca s-o pun la adăpost, peste o clipă va fi prea târziu, capcana se va închide. Mă îndepărtez în fugă, înainte ca cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

Matekoni îi auzise vorbind și avea o părere proastă despre trăncăneala lor. — Ești miștocuță! Ai mașină? Aș putea să ți-o reglez. Aș putea s-o fac să meargă mai repede. Cele două tinere dactilografe de la Ministerul Apelor chicotiră și grăbiră pasul. — Ești prea slabă! Nu mănânci destulă carne! O fată ca tine trebuie să mănânce mai multă carne ca să poată avea copii mulți. De unde ți-ai luat pantofii ăștia? Sunt cumva pantofi Mercedes Benz? Pantofi rapizi pentru fete rapide! Zău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
iar el n-ar fi acceptat bani nici mort. Când sosi el, Mma Potokwane era în biroul ei. Se aplecă pe fereastră și-i făcu semn cu mâna să intre. — Ceaiul este gata, domnule J.L.B. Matekoni, îl anunță. Dacă te grăbești, mai prinzi și o bucată de prăjitură. Își parcă camioneta sub ramurile umbroase ale unui baobab. Câțiva copii își făcuseră deja apariția și țopăiau în jurul lui în timp ce se îndrepta spre clădirea cu birouri. Ați fost cuminți, copii? îi întrebă domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
un moment. — Nu-mi place să mă duc acolo, spuse ea. Locul ăla mă-ntristează. — Am douăzeci de pula pentru dumneavoastră, zise Mma Ramotswe ducând mâna la buzunar. Speram că veți fi atât de amabilă să-i acceptați. — Firește, se grăbi Mma Potsane să accepte. Putem merge acolo. Nu-mi place să merg acolo noaptea, dar în timpul zilei e cu totul altă mâncare de pește. — Acum? întrebă Mma Ramotswe. Ați putea veni acum? Da, n-am nimic de făcut, răspunse Mma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
carte și să-i noteze adresa. Apoi, dacă dorea, se putea duce și iniția propria ei anchetă, după care îi putea prezenta rezultatul lui Mma Ramotswe. Odată terminată scrisoarea, i-o dădu lui Mma Ramotswe s-o semneze și se grăbi să scrie adresa pe plic. Apoi, în timp ce Mma Ramotswe scria ceva într-un registru, deschise sertarul și scoase cartea de telefoane a Botswanei. Exact așa cum își închipuise ea, nu exista decât un singur Oswald Ranta. — Trebuie să dau un telefon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
dar este unul din cei mai cumsecade. Poți avea încredere totală în el. Nu te-ar dezamăgi niciodată. Și sunt convinsă că nu mi-ar ascunde nimic. Asta-i foarte important. Recunoscătoare că șefa ei o înțelesese, Mma Makutsi se grăbi s-o aprobe. — E de departe din soiul cel mai bun, întări ea. Dacă voi avea vreodată norocul să întâlnesc un bărbat ca el, sper să mă ceară de nevastă. Se uită spre pantofi, din nou, iar ei îi întoarseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
în clipa aceea se uitară una la alta înspăimântate. — Auleooo! se văită tânăra. Ce-am făcut? De ce ți-om fi spus toate astea? Sunteți din Mahalaype? V-a trimis soția lui? Am încurcat-o! Ce fraiere suntem! Auleooo! — Nu, se grăbi Mma Makutsi să le liniștească. N-o cunosc pe nevastă. Nici măcar n-am auzit de ea până acum. Soțul celeilalte femei m-a rugat să aflu ce învârte nevastă-sa. Asta-i tot. Cele două servitoare se calmară, dar cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
verișoarei, răspunse Mma Ramotswe — N-o cheamă Margaret, zise secretara, ci Angel. N-a făcut nimic, iar el a scăpat basma curată. Bărbații scapă întotdeauna, nu-i așa? Lui Mma Ramotswe îi veni să răspundă Nu. Nu întotdeauna, dar se grăbea, așa că spuse la revedere pentru a doua oară și se îndreptă spre Facultatea de Economie. Ușa era deschisă. Mma Ramotswe citi bilețelul înainte să bată la ușă.: Dr. Oswald Ranta, diplomat economist, (UB) Ph. D. (Duke). Dacă nu sunt înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Molepolole, la ferma condusă de Burkhardt Fischer. Vă aflați acolo când un american pe nume Michael Curtin a dispărut în împrejurări misterioase. Se opri. Carla se holbă la ea cu ochi sticloși. — N-am de-a face cu poliția, se grăbi să adauge Mma Ramotswe. N-am venit aici să vă iau un interogatoriu. Carla rămase impasibilă. Atunci de ce doriți să vorbim despre asta? S-a întâmplat demult. A dispărut și asta-i tot. Nu, o contrazise Mma Ramotswe. Asta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

Hai, Zdreanță, hai cu tata... - Ce, ce... - Vorbeam singur, mă pregăteam pentru cursuri. - Fug, am o mulțime de treabă! A, și mi-a spus să-ți spun că nu prinzi semestrul ăsta concurs, că nu sunt bani și, oricum... Se grăbește-n felul lui, ca o rață hârșâind niște saboți de lemn pe ciment. *** - Ca să mă refer și eu la elementele esențiale, comenta Vlad stând cu picioarele pe peretele biroului lui de la editură, cei mai mulți sunt inși-pietroaie, din materiale cu densitate mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
chică... „s-a terminat distracția, ciao bambino”... doar n-o să se lege la cap c-un sărăntoc. Am trecut și de vârsta babelor, de-acu’ dracu’ dacă mă mai însoară. Dar mă tem că-i ocupat cu altele... - Nu te grăbi cu însurătoarea. Căsătoria este oricum contra naturii, o formă de perversitate. Uite, pot să-ți las vreo cinci sute, mai mult n-am nici eu. Nu m-au plătit coțofenele nici până în ziua de azi pentru traducere, au scos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
fiecare zi... - Mai sunt niște pete... Fum gros de carbid. La intrare, chiar în dreptul ușii, câteva străchini și pungi cu lături pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și fluieră din rărunchi după studente. Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai adastă pe-acolo. O blonduță destul de serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce și-i înjură, bătându-se peste coapse: - ...nespălaților! V-ar plăcea, ai? Nu pupați voi așa ceva... ne... Patrupedele se înviorează puțin, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

și În aceeași noapte soțul, crezînd că fusese Înșelat cu un sclav, a poruncit să fie ucisă. De Îndată ce a murit, ea a redevenit neagră, dar acolo, În Franța, nimeni nu pare să priceapă minunile și miracolele Elegbei și s-au grăbit să spună că avea ciumă, pricină pentru care i-au ars trupul... Și pe al fiului ei Împreună cu ea, a adăugat el ridicînd din umeri, fatalist. Poate că tu o să ai mai mult noroc, Încheiase. Acolo, singur cuc pe insulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cînd negrul ajunse sus și se opri, suflînd greu, În dreptul lui. Însă chiar dacă nu voi afla niciodată, tot mă bucură ce ai făcut, căci În felul ăsta Elegbá mi-a dăruit un sclav atît de vînjos ca tine... Haide! Îl grăbi el ridicîndu-se din nou În picioare. Curînd o să iasă soarele și vreau să văd cum muncești... Își continuă mersul rapid spre culmea Îndepărtată. Soarele era sus pe cer cînd au ajuns, iar el se Întoarse, mulțumit, să mai contemple o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
femeile, să dormim pe vas. O să fim mai În largul nostru, iar cavalerii se vor simți și ei mai bine singuri. Îl consultă din priviri pe soțul ei, acesta făcu un gest de Încuviințare și pe dată cinci marinari se grăbiră să lanseze la apă barca În care se așezau deja mama și fiica. CÎnd ambarcațiunea se pierduse În beznă, În direcția luminilor de pe Virgen Blanca, rotofelul căpitan se Întoarse spre cavaler și Îi zîmbi afabil: - Nu trebuie să o Învinuiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu-l omori, te poate omorî el pe tine, iar tu ai acționat În consecință... Poate că ai acționat În legitimă apărare sau poate te-ai grăbit și el n-ar fi făcut nimic. - Dar unul dintre noi trebuia să moară Înainte de căderea nopții. Era vorba de el sau de mine, pentru că știu bine că n-ai fi ezitat să ne ucizi. - Asta nu e decît o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
și cît de mult se desfăta să-și exercite puterea asupra victimelor sale, experimentînd o plăcere morbidă În a le domina, atît fizic, cît și psihic. De aceea, mintea lui era teribil de confuză și deseori se Învinovățea că se grăbise să ia decizia de a-și executa bătrînul tovarăș de cazne, Îmboldit fără Îndoială de o panică evident exagerată. Georges acționase vitejește atunci cînd se răzvrătise Împotriva monstrului și Își ridicase viața pentru a-i elibera, iar el, prietenul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
tînguire. Disciplinați și supuși, nu Îndrăzneau nici măcar să-și ridice capul spre locul unde se afla el, de teamă ca nu cumva să se uite la ei chiar În acea clipă. PÎnă și ca să-și facă nevoile trebuiau să se grăbească și să rămînă În locuri unde să fie vizibili, pentru că știau că, dacă se ascundeau, „regele” lor era În stare să coboare de pe tron și să-i biciuiască. O dată la trei zile, le controla cu mare grijă lanțurile, avertizîndu-i că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]