2,209 matches
-
octombrie 1975, la o întâlnire a grupului de la Timișoara, Totok i-a invitat pe toți la casa sa părintească din Comloșu Mare. În timp ce grupul se deplasa spre Comloșu Mare, pe la zece seara, înainte de a intra în Jimbolia, o patrulă de grăniceri i-a oprit și i-a legitimat. Au fost lăsați să plece, dar după ce au trecut de Jimbolia au fost opriți din nou, inclusiv cu un foc de trasor în aer. Au fost cu toții dați jos din mașini și urcați
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
țară chiar în seara zilei în care a fost condamnat de Curtea de Apel Chișinău și că acesta a ajuns în regiunea transnistreană pe la Dubăsari, fiind reținut de poliția transnistreană la granița cu Ucraina. În articol se mai menționa că grănicerii separatiști i-au cerut bani în schimbul eliberării sale, iar Gheorghe Papuc ar fi scăpat de ei abia după ce „și-a telefonat prietenii de la Moscova”. Gheorghe Papuc este și cetățean al Federației Ruse, unde a activat anterior mai mulți ani în cadrul
Gheorghe Papuc () [Corola-website/Science/302593_a_303922]
-
nordul Norvegiei către Petsamo. Finlanda nu a permis germanilor să atace direct de pe teritoriu național Uniunea Sovietică, astfel încât trupele germane ajunse în Petsamo și Salla au trebuit să nu deschidă focul. Au existat schimburi ocazionale și individuale de focuri între grănicerii sovietici și cei finlandezi, dar frontul a rămas în rest liniștit. După trei zile, în zorii zilei de 25 iunie, Uniunea Sovietică a dezlănțuit o masivă ofensivă aeriană asupra 18 orașe cu ajutorul a 460 de avioane, țintind în special aeroporturi
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
și două brigăzi "Jäger", (unități de infanterie ușoară, cu excepția unui batalion din Brigada I Jäger, care era batalion de blindate, și care folosea echipament capturat de la sovietici). Au mai intrat în luptă și un număr redus de batalioane separate de grăniceri, care au fost folosite în special în misiuni de recunoaștere. Planificatorii militari sovietici estimaseră că finlandezii ar fi fost capabili să mobilizeze numai 10 divizii, așa cum făcuseră în timpul Războiului de Iarnă, dar nu au luat în calcul echipamentul militar pe
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Bisericii Române Unite“, partea a II-a, studiul „Autenticitatea și genuinitatea manifestului de unire cu Biserica Romei din 7 octombrie 1698“, aratând că deosebirile dintre variantele „Manifestului“, redactat în cele două limbi, sunt nesemnificative. Guvernatorul Bukow a organizat regimentele de grăniceri de la Orlat și Năsăud. Grănicerii urmau să beneficieze de o serie de privilegii precum scutirea de toate impozitele în afară de „darea capului”, declararea lor ca oameni liberi, acordarea unei diurne pe timpul serviciului militar. Pe 10 mai 1763 recruții pentru trupele de
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
II-a, studiul „Autenticitatea și genuinitatea manifestului de unire cu Biserica Romei din 7 octombrie 1698“, aratând că deosebirile dintre variantele „Manifestului“, redactat în cele două limbi, sunt nesemnificative. Guvernatorul Bukow a organizat regimentele de grăniceri de la Orlat și Năsăud. Grănicerii urmau să beneficieze de o serie de privilegii precum scutirea de toate impozitele în afară de „darea capului”, declararea lor ca oameni liberi, acordarea unei diurne pe timpul serviciului militar. Pe 10 mai 1763 recruții pentru trupele de grănicerii năsăudeni din două batalioane
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
de la Orlat și Năsăud. Grănicerii urmau să beneficieze de o serie de privilegii precum scutirea de toate impozitele în afară de „darea capului”, declararea lor ca oameni liberi, acordarea unei diurne pe timpul serviciului militar. Pe 10 mai 1763 recruții pentru trupele de grănicerii năsăudeni din două batalioane de infanterie au fost adunați la Salva pentru a depune jurământul în fața lui Bukow și a episcopului Blajului Petru Pavel Aron. Recruții, îndemnați la nesupunere pentru nerespectarea drepturilor grănicerilor conform cu legile tării în vigoare, de către centagenarul
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
10 mai 1763 recruții pentru trupele de grănicerii năsăudeni din două batalioane de infanterie au fost adunați la Salva pentru a depune jurământul în fața lui Bukow și a episcopului Blajului Petru Pavel Aron. Recruții, îndemnați la nesupunere pentru nerespectarea drepturilor grănicerilor conform cu legile tării în vigoare, de către centagenarul Tănase Totdoran, țăran din Bichigiu, sat din apropierea Salvei, veche cătană imperială, au aruncat steagurile și au au strigat să li se respecte dreptul de a lupta doar în interiorul granițelor imperiului austriac, pe timp
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
câțiva țărani din împrejurimi care îl însoțeau au fost spânzurați. Unele răscoale și mișcări de pribegie au avut loc pe toată frontiera, până în 1783, când împăratul Iosif al II-lea a permis și ortodocșilor să facă parte din regimentele de grăniceri. Această situație tulbure a țării fusese favorizată și de faptul că, după moartea episcopului Dionisie Novacovici, cu excepția unei scurte prezențe a ierarhului sârb Sofronie, scaunul de episcop al românilor ardeleni ortodocși a rămas vacant până în 1783. În 1782 a fost
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a însoțit mama (Tatiana) la București. A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din București. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuți. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat filmul artistic „Viața învinge”. A încercat să dea examen la
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
și sub acest nume mă recomand până astăzi, 14 octombrie 1944”". A trecut granița în România în noaptea de 26 mai 1941 și a fost arestat la două ore după intrarea frauduloasă pe teritoriul românesc, după ce fusese găsit de doi grăniceri dormind într--o căpiță de fân și se demascase prin faptul că nu vorbea bine limba română. Anchetat de ofițerii români de contrainformații, Nicolschi a declarat că: „...fiind decăzut din punct de vedere fizic și moral, am mers numai o mică
Alexandru Nicolschi () [Corola-website/Science/304574_a_305903]
-
Crișan le arătă o cruce aurită, susținând că a fost primită de Horea de la împărat ca semn că este împuternicit să îndrume pe iobagi să-și hotărască singuri soarta de a rămâne în continuare iobagi sau de a se înscrie grăniceri în regimentele împărătești. Iobagii, la îndemnul lui Crișan, se hotărâră să plece la Alba Iulia pentru a se pune în slujba împăratului. Oamenii pornesc spre Alba Iulia peste munte, ocolind orașul Brad, ca să nu fie opriți de nobilii maghiari, și
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
a adus și regularizarea satului, importanță dobândind acum malul stâng al Leșului unde sunt strămutate un număr de gospodării și unde se instalează instituțiile satului. Anul 1763 în care Leșu era în pragul acestor transformări istorice, era anul în care grănicerii năsăudenii s-au răsculat în frunte cu Tănase Todoran din Bichigiu în vârstă de peste 100 de ani împotriva unirii religioase și a impunerii regimului militar, fără garanții în ceea ce privește drepturile grănicerilor. Leșenii erau între grănicerii care i-au pus pe fugă
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
era în pragul acestor transformări istorice, era anul în care grănicerii năsăudenii s-au răsculat în frunte cu Tănase Todoran din Bichigiu în vârstă de peste 100 de ani împotriva unirii religioase și a impunerii regimului militar, fără garanții în ceea ce privește drepturile grănicerilor. Leșenii erau între grănicerii care i-au pus pe fugă pe generalul Bukow și pe episcopul unit Petru Pavel Aron, veniți să participe la ceremonia care consfințea succesul lor în plan militar și religios . Regularizarea satului a impus peste două
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
transformări istorice, era anul în care grănicerii năsăudenii s-au răsculat în frunte cu Tănase Todoran din Bichigiu în vârstă de peste 100 de ani împotriva unirii religioase și a impunerii regimului militar, fără garanții în ceea ce privește drepturile grănicerilor. Leșenii erau între grănicerii care i-au pus pe fugă pe generalul Bukow și pe episcopul unit Petru Pavel Aron, veniți să participe la ceremonia care consfințea succesul lor în plan militar și religios . Regularizarea satului a impus peste două decenii stămutarea bisericii de pe
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
și au format satul Tohanu-Nou. 1765 - Din acest an localitățile Tohan și Țânțari (Dumbrăvița) au fost comune grănicerești. 1765 - Astfel în anul 1765 cu ocazia mutării forțate a locuitorilor din Tohan, care au refuzat să se înroleze în regimentele de grăniceri înființate de Maria Tereza, atunci când li s-a stabilit ca loc de așezare vatra satului de azi Tohanul Nou, înființat cu acestă ocazie sunt pomeniți nominal și olarii. Se vorbește pe larg cu acest prilej despre obiecțiile tohănenilor între care
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
(Todoran) (n. 1659 — d. 1763) a fost un țăran martir din Bichigiu, sat aparținător de comuna Telciu, județul Bistrița-Năsăud. La instigarea lui Tănase Todoran, grănicerii a două batalioane au refuzat să depună jurământul în 10 mai 1763, lângă Salva, în prezența episcopului unit Petru Pavel Aron și a generalului Bukow. Refuzul lor era legat de faptul că în acest fel ei trebuiau să renunțe la
Tănase Tudoran () [Corola-website/Science/311537_a_312866]
-
fiind textul discursului lui Tănase Todoran, dar și actul de condamnare care stipulează clar faptul ca Tănase Todoran se face răspunzător de oprirea de la Unirea cu Roma și împărtășirea fiului său muribund cu azima catolică : « De doi ani mai, suntem grăniceri, și carte n’am căpătat dela înalta împărăteasă, că suntem oameni liberi. Ne-au scris iobagi, dăm dare , facem slujbe cătănești; copiii noștri vor merge până la marginile pământului să-și verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robi, să n-
Tănase Tudoran () [Corola-website/Science/311537_a_312866]
-
generalilor Ștefan Gușă și Constantin Nuță. Nuță a ordonat înarmarea cadrelor de miliție cu arme și muniție de război, realizând planul de amplasare pe hartă a celor 8 dispozitive de luptă formate din forțe de miliție, securitate și trupe de grăniceri care au acționat cu aceste arme împotriva demonstranților în seara și noaptea de 17/18 decembrie 1989. În dimineața zilei de 18 decembrie, Elena Ceaușescu a dat dispoziție generalului Nuță să transporte la București cele 43 de cadavre aflate la
Constantin Nuță () [Corola-website/Science/311573_a_312902]
-
un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure; au tras din plin cu mitraliere, în continuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. Supraviețuitorii au fost arestați de NKVD din Adâncata și după torturi înfiorătoare, au fost
Pătrăuții de Jos, Storojineț () [Corola-website/Science/311744_a_313073]
-
președinte al Comitetului Securității de Stat (KGB) din RSS Moldovenească. Sosirea sa în RSS Moldovenească a coincis cu adoptarea hotărârii Consiliului de miniștri din URSS "privind organele naționale de securitate ale URSS" pentru prima dată în istoria sovietică. Trupele de grăniceri, anterior aflate în subordinea organelor din RSSM, au fost trecute sub controlul organelor centrale ale KGB. Numirea lui Savcenko a întărit rolul conducător al Partidului Comunist din RSS Moldovenească. Savcenko a lucrat în perioada, când partidul comunist al Republicii era
Ivan Savcenko () [Corola-website/Science/311153_a_312482]
-
n. 10 ianuarie 1814, Șanț - d. 3 octombrie 1891, Năsăud) a fost un cleric și om de cultură român, vicar greco-catolic al Năsăudului, bunicul academicianului Constantin Moisil și străbunicul academicianului Grigore C. Moisil. La fel ca cei mai mulți dintre fiii de grăniceri, Grigore Moisil a urmat mai întâi cursurile școlii triviale din Sângeorz, pentru ca apoi să-și continue studiile în cadrul Școlii Normale din Năsăud. Întocmai ca și cei mai de seamă intelectuali români ai acelor timpuri, pasul următor în formarea educațională a
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
între anii 1831 și 1840. După terminarea studiilor a fost numit în 1841 paroh în Tiha Bârgăului, comună ce făcea parte din zona Regimentului II de Graniță Năsăud. Ca preot a desfășurat o foarte bună activitate, fiind foarte apreciat de grăniceri și de superiorii săi. Ca urmare a conduitei sale, în anul 1859, când vicarul Macedon Pop este chemat la Gherla, episcopul Ioan Alexi îl numește în funcția rămasă vacantă pe Grigore Moisil. Ca vicar foraneu al Rodnei și paroh al
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
Pop este chemat la Gherla, episcopul Ioan Alexi îl numește în funcția rămasă vacantă pe Grigore Moisil. Ca vicar foraneu al Rodnei și paroh al Năsăudului, Moisil își va dovedi întreaga lui capacitate organizatorică și devotamentul fără egal pentru cauza grănicerilor și a mișcării naționale în general. Grigore Moisil va deține această funcție până la finalul vieții sale. Activitatea vicarului ca fruntaș al luptei pentru apărarea drepturilor începe încă din momentul instalării sale în scaunul vicarial al Rodnei. În 1859, grănicerii purtau
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
cauza grănicerilor și a mișcării naționale în general. Grigore Moisil va deține această funcție până la finalul vieții sale. Activitatea vicarului ca fruntaș al luptei pentru apărarea drepturilor începe încă din momentul instalării sale în scaunul vicarial al Rodnei. În 1859, grănicerii purtau de aproape un deceniu o acerbă activitate de recâștigare a fondurilor și drepturilor lor, care deși fuseseră recunoscute prin patenta imperială dată imediat după desființarea regimentului în 1851, practic acestea le fuseseră luate. Principalul for împotriva căruia luptau grănicerii
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]