12,186 matches
-
organizau pe terenul viran de lângă pod. La început, fratele mai mare era victorios, apoi eu mai târziu. Vărul meu, și totodată finul părinților mei, care îl cununaseră, cam geambaș de felul său, iubea mult caii și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu care se fălea prin comună, când îi plimba mergând în buiestru la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
nu se abat de la model, nu merg spre kitsch-uri. Au ca modele școlile: Nicula, Țara Făgărașului, Țara Oltului, Șcheii Brașovului, Lancrăm, Poiana Sibiului, Gherla. Tematica este în funcție de cerințe și în funcție de starea sufletească a artistului. Tehnica e tempera și emulsie grasă din gălbenuș de ou. Respectă tehnica de început în pictura iconografică. Pentru soții Mihai și Letiția Rotaru icoana este „fereastră spre absolut, spre lumea eonului ce va să fie.” Crearea unei icoane presupune o relație afectivă puternică cu Dumnezeu și
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]
-
și tatăl său. Dar mai putea să facă o vizită la nevestele prietenilor săi căsătoriți. Cum era Elena, soția lui Andrei, vopsitoare la „Steagu Roșu”. Femeia brunetă, cu părul scurt, tipul de țărancă harnică, bărbătoasă, bine făcută, nici slabă, nici grasă era acasă și ca de obicei se plângea. Andrei era un bărbat frumos, brunet, cu fața de actor de Hollywood, de statură medie. Era foarte harnic și muncea foarte mult pentru că provenea dintr-o familie cu venituri mici. Tatăl său
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
mânca la tata”, gândi Nicky. „Va fi un adevărat festin! ”. Tatăl său, se apropia de șaizeci de ani și se mai potolise cu relațiile cu femeile. Își găsise o unguroaică bogată, Ilona, care tocmai își vânduse o casă. Ilona era grasă, cu ochii mici, albaștrii, cu părul rar, vopsit roșu ca focul. Domnul Măslină, era totdeauna galant și politicos cu femeile. Cu comportamentul acesta reușea întotdeauna să cucerească femeile dorite. Permanent roșu la față, înalt, corpolent și cu chelie, având doar
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
nici profesorii, decât foarte rar... și astfel are timp berechet. Căci cercetare științifică nu mai face nimeni de un sfert de secol. Se mimează numai... Nicky privi atent pe Vali. Când erau studenți, la douăzeci de ani, acesta era înalt, gras, păros, cu mulți cârlionți negrii rebeli și o mustață deasă și cu fire groase, părea un bărbat de patruzeci-cincizeci de ani. Acum, părul îi albise complet, fața i se ridase puternic, slăbise și semăna izbitor cu Einstein la bătrânețe. - Dar
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
putea să rânești pe careva ! Îmi pune cearceaful de rigoare și continuă ,agitând în aer foarfecă destul de bine ascuțită. - Cum să fie? - Nici prea scurt,nici prea lung...să semene a tunsoare. - Nici prea înaltă,nici prea scurtă,nici prea grasă,nici prea slabă... Asculta la mine ,în viață trebuie să știi ce vrei! Ori e albă,ori e neagră,așa cu gri,mai rău o aburești ! - Cred că ai dreptate,de foarte multe ori am fost prins la mijloc și
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
dreptul, ordinară. S-a întâlnit cu o poamă sub un pom. Invitat la nuntă, Sfarmă-Piatră le-a urat tinerilor casă de piatră. Viața e complicată, deși te naști, pur și simplu, simplu și mori, pur și simplu, simplu. Femeia era grasă pentru că bărbatul n-o slăbea din ochi. Era un scriitor celembru de noptorietate nuliversală. Janet Nică Referință Bibliografică: PARADOXURI...DE TOT RÂSUL(5 ) / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 862, Anul III, 11 mai 2013. Drepturi de Autor
PARADOXURI...DE TOT RÂSUL(5 ) de JANET NICĂ în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354436_a_355765]
-
și jurăminte iau o mare hotărâre anti-habsburgică ce le va fi fatală. În declarația lor de independență destituie Casa Habsburgică și pe Kossuth îl proclamă guvernator președinte. Bravo și urmează marele ospăț unguresc cu palincă și vorbe mari patriotice, gulaș gras, ceardaș și cântece de vitejie, până sub masă. Asta este, asta îmi place la revoluționarii kossuthiști: țara arde și ei se îmbracă strălucitor, se încing cu săbii și merg la biserică să destituie Casa Habsburgică care i-a eliberat de sub
ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353601_a_354930]
-
ridicat prețul la 2 lei, ceea ce, pentru Râmnicu-Vâlcea, era un preț foarte bun. Mulțumită de treaba făcută, seara a îmbucat ce adusese de acasă - un ou fiert, niște carne de porc de la oală și niște caș - „asortate” cu un ardei gras și două roșii primite pe câțiva cartofi de la o vecină de negustorie de pe lângă Caracal. A înnoptat acolo, în piață, lângă cei doi saci de cartofi, întinsă pe sacii goliți și învelindu-se cu o pătură adusă de-acasă, nu înainte
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
neoficial știam de mult timp, datorită puținilor câini de pază ai democrației, cei mai mulți fiind bine dresați), că tot soiul de neveste/soți, fiice/fii, nepoate/nepoți, cumnate/cumnați, mătuși/unchi, verișoare/veri și alte rubedenii dalmațiene se află în funcții grase de conducere ale statului, la autoritățile locale sau la firmele căpușă. Și fură. Pe scurt, încrengături de tip mafiot. La nivel național sau local. Justiția lucreză, dar la comandă externă și punctual ! Să nu lovim în ai noștri, tovarăși! La
SINISTRA ROMÂNEASCĂ TOT MAI... SINISTRĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354045_a_355374]
-
m-ar mira să fie așa! Cum PNL nu a ascultat de sirenele pesedisto-udemeriste, o nouă conservă securistă, manechinul Tăriceanu, a explodat. Fără efecte spectaculoase, cum trăgeau nădejde șobolanii! Atunci, trădătorului liberal i-a dat oferit pe tavă o funcție grasă, ajungând, în 48 de ore, al doilea om în stat(!). Asta da, democrație! Văd că este tras cu forcepsul pentru a-l înlocui pe Antonescu! Să nu rămână cu leziuni grave! Urmează explozia altor infiltrați de prin organizațiile județene liberale
SINISTRA ROMÂNEASCĂ TOT MAI... SINISTRĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354045_a_355374]
-
de ziua și ceasul acesta, ca sa am parte cu ceata mucenicilor la paharul Hristosului Tău, spre învierea vieții de veci a sufletului și a trupului, în nestricăciunea Duhului Sfânt. Între care fă să fiu primit înaintea Ta astăzi, ca jertfă grasă și bineplacută, precum m-ai pregătit, m-ai descoperit și împlinit, Dumnezeule cel nemincinos și adevărat. Pentru aceasta și pentru toate, Te laud, Te binecu¬vântez și Te preamăresc prin veșnicul și cerescul Arhiereu Iisus Hristos, iubitul Tău Fiu, prin
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > GĂINA Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului Gaina O găină cam nurlie A intrat în Parlament, Trimițând mereu solie Pentru un soț, competent... Avea soțul conturi grase Ce-adunase din buget, Din afaceri oneroase Spăgi în sume fără cuget! De, era cocoș de rasă Ce-aduna fără de veste Și punea pe a sa masă Bogății ca în poveste... Găina cotcodăcea Să își facă mare nume, Că nu
GĂINA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352602_a_353931]
-
atât de departe și totuși să-l simți atât de aproape de inima și străfundurile persoanei tale.. Culmea egoistului este că de atâta admirație proprie pentru propria persoană, a uitat a se mai uita în apa lui Narcis, văzându-se prea gras..dar, a pus tot pe seama ondulării apei.. Culmea admirației e să trăiești în devoțiune pentru o amintire de mult uitată.. Culmea narcisismului - să fie atunci când vrei să-i spui pe nume, da să-l strigi pe numele tău..mic? J
CULMILOR de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352738_a_354067]
-
și a oferit sare din care avea mai mult decât îi era necesar deoarece o scotea cu târnăcopul din stâncă. Dar nu avea carne deoarece nu avea timp să vâneze. Un cioban prezent la piață i-a oferit o oaie grasă pentru drobul de sare. Ambii au plecat acasă fericiți. Eu am benzină iar Dumneata mașina care necesită această benzină. În măsura în care aș necesita ceva, de exemplu luna de pe cer pe care o dorea nevasta, ți-aș cere-o. Dacă nu mi-
ENERGIA ZETA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352701_a_354030]
-
constituite în plan național, județean și local. Păcat că vede doar la indicațiile doamnei U.E. și ale Unchiului Sam! Cu ai noștri aleși, slabă nădejde! Ei, înșiși, umplu, încet-încet pușcăriile Halal, conducători ce-și pun, soțiile, copiii, neamurile în posturi grase! În Ardeal avem de-a face cu reaprinderea unor tăciuni. Iar serviciile noastre secrete asistă pasiv. Demisul o face pe indignatul, dar cu cine se pupa mai în anii din urmă ? Cine l-a salvat la Referendum ? Prin neprezentare. Jandarmii
TABLETA DE WEEKEND (60): IGEN ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353595_a_354924]
-
Acasă > Poezie > Familie > CAPRĂ CU TREI IEZI Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului Trei ieduți în iarbă grasă Toată ziua vor să pasca. Mama capră-i mai departe În vecini s-a dus, cu lapte. Vine-un lup, mare farsor, Atentând la blană lor Cu gândul la o agapa Rost de carne vrea să facă. Și-i invită
CAPRA CU TREI IEZI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354194_a_355523]
-
calea de mijloc între postul foarte aspru cerut de rânduielile bisericești și ofertele „de post” ale industriei alimentare moderne? - Este important să înțelegem că nici o mâncare în sine nu este spurcată sau interzisă. Postul este o abținere benevolă de la mâncărurile grase, plăcute și scumpe. A înlocui carnea cu produse complementare din soia nu înseamnă a posti, deși uneori se poate îngădui acest lucru. Cineva la Biserică mi-a oferit o ciocolată și a specificat că „este de post”. Iar eu i-
DIALOG DUHOVNICESC FOARTE ZIDITOR, DESPRE POSTUL ORTODOX ŞI ÎMPĂRTĂŞIREA COPIILOR, CU PĂRINTELE IEROMONAH DR. PETRU PRUTEANU… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354518_a_355847]
-
încă și de câini, dar așa, mai cu fereală, se ține aproape de ei! Câinii sunt cei care se descurcă mereu! Ei găsesc culcușurile cele mai ferite de vânt și ploaie! Ei găsesc primii resturile de mâncare cele mai bune, mai grase, mai gustoase... Ei, câinii, își permit să aleagă! Ei, câinii mănâncă doar carnea! Lasă pâinea, salata, varza, cartofii! Câini fraieri! Dar el, Dănuț, nu le poate lua, decât după ce ei, câinii, pleacă! Le păzesc așa ca proștii, degeaba! Dar după ce
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
madam”, pe care noua poziție socială le-a zvârlit în vârful piramidei, doresc să fie asemeni femeilor din lumea bună; de aceea imită obiceiurile protipendadei, vizitele în saloanele deschise. „Saloane... pentru a putea «pătrunde pe această piață specială» se plătește gras”. E foarte bine pus în lumină ridicolul personajelor, consecință a discrepanței între ceea ce sunt în realitate și ceea ce vor să pară. Noile reprezentante ale parvenitismului sunt entuziaste, se mișcă cu dezinvoltură în saloane și vorbesc cu aplomb într-un limbaj
DELICATEŢURILE CONTEMPORANE ALE LUI CONSTANTIN T. CIUBOTARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354730_a_356059]
-
stătea lângă noi și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
organizau pe terenul viran de lângă pod. La început, fratele mai mare era victorios, apoi eu mai târziu. Vărul meu, și totodată finul părinților mei, care îl cununaseră, cam geambaș de felul său, iubea mult caii și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu care se fălea prin comună, când îi plimba mergând în buiestru la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
înafara faptului că ar fi supărat-o și ea, mai mult decât divorțul, mutarea, serviciul și facturile fără număr. Cu diriginta nu avea curajul să vorbească, pentru că era mătușa colegei care îi rupsese caietul de matematică și o făcuse „omidă grasă” în fața celorlalți. Așa că, își înghițea lacrimile, încerca să se facă nevăzută în pauze și să evite orice discuție. Își găsise refugiul în cărți. Mama cărase cu ea aproape un camion de cărți, așa că citea. Citea în pauze, retrasă într-un
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
nici în prima zi de școală. Dacă colegii ei erau speriați de rezultatele acelui „mai mult decât test”, pe ea o încerca o bucurie lichidă, apropiată de lacrimi. Stătea în bancă, ca o statuie, cu siguranță nu ca o „omidă grasă”, cum o porecliseră colegii, iar când apăru profesorul, cu ținuta lui sobră, așezând atent lucrările pe catedră, simți cum o cuprinde leșinul, acea stare de rău emoțional, care o făcea să-i vină să dispară de pe suprafața pământului. Ascultă comentariile
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
imense, parcă îndepărtate. În momentul în care profesorul îi apucă mâna și i-o strânse, simți cum îi cresc aripi până la cer, cum i se aprind focuri în priviri și cum sufletul îi plutește deasupra clasei, plin de încântare. „Omida grasă” nu mai exista! „Omida grasă” se transformase în fluture! Un fluture scânteietor, așa cum nu se mai pomenise în acea clasă, în acea școală, sau chiar în acel oraș. Referință Bibliografică: FLUTURELE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]