2,054 matches
-
bătrânul, continuă Vergilică. Garantează că i-a înfundat ai lui Panaghie. De la nunta aia din primăvară, care nu s-a mai ținut, că nu l-a mai vrut Cantaflora pe nepotul lui Brandaburlea, băiatul ăluia cu căcătoarele ecologice. Rămân la gratii doar cei doi de la desfacere și p-ormă se-nchide afacerea. La matale trebuie doar așteptare. Să se pronunțe comisia în termen legal, să nu spună careva că am forțat nota. - Tinerii ăștia, mormăi Aulius. Dacă nu-i place poamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vorba în acele amenințèri scrise, uneori telefonice, pe care le primește cu regularitate și cu aceeași violențè neobișnuitè de limbaj, Mi-am revizuit de zeci de ori întreg trecutul, mèrturisindu-mi el, am rezolvat multe cazuri și am trimis criminali dupè gratii, dar nu-mi amintesc sè fi greșit fațè de cineva! Am preferat sè las criminali sè-mi scape decât sè trimit la inchisoare oameni nevinovați! Tatèl meu aplecându-și ușor capul într-o parte, uimindu-mè la un bèrbat atât de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
coboară tânguiosul glas de clopot; Pe de-asupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățuie, Acățat de pietre sure un voinic cu greu le suie; Așezând genunchiu și mână când pe-un colț când pe alt colț Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în etacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori întrețesute, printre gratii luna moale Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale; Unde-ajung par văruite zid
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și mână când pe-un colț când pe alt colț Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în etacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori întrețesute, printre gratii luna moale Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale; Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă, Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă, A țesut
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
am ieșit în câmp râzând. Astăzi chiar de m-aș întoarce A-nțelege n-o mai pot... Unde ești, copilărie, Cu pădurea ta cu tot? {EminescuOpI 112} PE ACEEAȘI ULICIOARĂ... Pe aceeași ulicioară Bate luna în ferești, Numai tu de după gratii Vecinic nu te mai ivești! Și aceiași pomi în floare Crengi întind peste zaplaz, Numai zilele trecute Nu le fac să fie azi. Altul este al tău suflet, Alții ochii tăi acum, Numai eu, rămas același, Bat mereu același drum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
alungau după olaltă, Însă frunzele-ascuțite se îndoaie după vânt Și deasupra Romei nouă se înclină la pământ. Se cutremură Sultanul... se deșteaptă... și pe cer Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește trist la casa Șeihului Edebali; După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zâmbește, mlădioasă ca o creangă de alun; E a Șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în raiu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cupido, un paj șăgalnic, va ascunde cu-a lui mână, Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpînă! " Și uscat foșni mătasa pe podele, între glastre, Între rozele de Șiras și lianele albastre; Dintre flori copila râde și se-nclină peste gratii - Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei - Din balcon i-aruncă-o roză și cu mînile la gură, Pare că îl dojenește când șoptește cu căldură; Apoi iar dispare-n luntru... auzi pasuri ce coboară... Și ieșind pe ușă iute
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
striga mâna ei în menghină, unde ești, mână picioruș de cărăbuș? Aici sunt, ruptă în menghină, unde ești, pasăre? Aici în colivie sunt, strânsă de menghina pereților care mă sufocă, îmi opresc privirea, de ce pereții nu se pot disloca și gratiile nu se rup? Pentru că libertatea este o iluzie, în cărți și în lucrurile spuse de ele e adevărul, dar e un alt fel de adevăr, să crezi în el, afară e un alt fel de înăuntru, nu există un afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
capăt Povestitorul ne studia reacțiile, uitând de liniștea dureroasă a lumii lui, primul semn al începuturilor nașterii noastre. Mioara, ești afară. Nu, sunt în casă, Mamă, nu, ești într-un afară al tău, cel spre care tinzi, un concept, dar gratiile astea ce sunt, Mamă? Tot un concept Mioara. Sfărâmă conceptul Mamă. Nu pot Mioara, de la Platon încoace s-au căutat variante, e un concept rezistent, din ce e făcut, Mamă, din gândire omenească, și o variantă ar fi să mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iubești cu putere. Dragostea pentru mine, Mitică, te va ajuta să treci și tu în orașul tău interior. Vom inventa împreună un Autor care să scrie despre noi, vom reinventa trecutul, acum am mai multe fotograme nedevelopate, sunt eu după gratii, și nu trebuie să vezi, nici faptul că eu am sub orașul interior un abis și sub el un altul. Numai eu le știu numărul, numai eu le știu ordinea și timpul de călătorie în fiecare. Tu nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
propriilor mele controverse. Un hățiș țesut încet și sistematic destinat mătăsii celei mai fine, dar fără să-mi dau seama că țesătorul eram eu. De ce mă cauți Mioara? Îmi caut sufletul, nu e la tine? Era iarnă și gerul pictase gratii de gheață pe geamuri. De ce te întorci, iarnă? am întrebat-o. Mi-e dor de Brăila! Oriunde m-aș duce, mă cheamă. Ție ți-e dor de Mitică, mie mi-e dor de copilăria iernatică a iubirii. Dorul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înspăimântat străfulgerată de o idee. Nu cumva eram eu Mama? Nu cea a dedublărilor. Mama de dincolo de mine, de noi, și Mioara era în mine, încercând să iasă afară? Dacă eu sunt Mama, atunci cine e ființa de alături, cu gratii, cu ușa de metal, vizetă și clapeta pisicii? O altă fiică? Sau, la rândul ei, e o Mamă ca Mama dintâi? Două Mame, sau două Mioare? Chiar dacă ne numim la fel, Mioara mea trebuie să fie Mama cealaltă. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
văzu așternându-i-se încet la picioare podeaua. Un perete, încă unul. Dacă mai închide o dată ochii, întâi o aud, apoi o văd pe Mama. N-a fost așa. Mioara era singură în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Gratiile dispăruseră odată cu Mama în invizibil. Sărută fiecare obiect în parte, de parcă atunci le vedea după o lungă călătorie. Cărarea se forma pe măsură ce înainta spre poartă. Când apăsă clanța, se materializă și strada. Un tramvai se țesu din noapte bucată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cei din viitor, luați aminte! M3. Adâncime 175 cm. Calota ușor desfăcută și cu trepanație la zona de sutură între frontal și cele două parietale. De la jumătatea femurelor este suprapus de M1, mâinile de-a lungul corpului, orientare V-E, gratii ruginite lungi de doi metri, una de 54 cm. Fantasma era Mioara la 30 de ani. Căscă, se întinse și spuse cu voce guturală. Mult am mai dormit. Ce faci, surioară? M-ai depășit așa cum nu speram și acum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
50 de ani, ca urmare a extinderii fermelor din Baldovinești, iar... eu, ca inginer agronom, am vrut să fiu aproape de locul de muncă împreună cu menajeria mea și îi arătă cu mândrie, luminate cu o lanternă uriașă, cuștile de oțel. În spatele gratiilor, Gustav văzu pe Any Palade sărutându-se cu el pe o bancă în Grădina Mare, lângă gardul Patinoarului, de unde răzbătea rumoarea și o melodie de Florin Bogardo, părinții săi ducându-l de mână la Liceul în care îi recunoscu înșirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
liniștită, nu eu. Mă simt captiv în propriul meu corp, Ana. Mă simt prizonier în propria mea minte. E teribil! Chiar și acești pereți se prăbușesc câteodată peste mine și mă întemnițează sub ruinele lor. Ceea ce se întâmplă acum topește gratiile închisorii mele. Simt asta. Sunt bucuros, căci pot simți un sentiment de libertate care mi-a fost luat de mult timp. Atât de mult timp, încât nici nu-l pot ține minte. Am doar o vagă idee despre adevăratul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
până ce i-au arătat acestuia ceea ce trebuia să fie pielea sa, în versiunea detașabilă. Oribil! Acestea sunt doar câteva din întâmplările care transpiră din închisori. Nimeni nu știe exact ce altceva se mai petrece între pereții de beton armat și gratiilor de oțel. În seara asta abia aștept să ajung acasă! Se pare că Ministrul va face o altă conferință de presă, în care să anunțe măsurile ce vor fi luate de acum încolo în școlile și în liceele țării. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mintea mea... și nimeni altcineva nu avea să mi-o conducă! Eu eram propriul meu tiran și dacă aveau de gând să stea cu chirie, atunci vor sta după bunul meu plac! DE AJUNS! Strigătul meu fulgeră întunericul și sfărâmă gratiile care nu le vedeam. Limitările mele dispărură! Liniștea cuprinse totul. Eram altcineva. Eram nou. Eram eu, dar totuși... ceva se schimbase. O parte din felul în care gândeam se schimbase radical, iar eu nu aveam nimic de obiectat. Unele lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o privire și să-și dea seama că tot ce făcuse Billy fusese autoapărare. Fusese nevoit să se apere. Copilul maimuță era sălbatic. Arăta ca o maimuță și se purta ca o maimuță. Era un ucigaș. Locul lui era în spatele gratiilor, într-o grădină zoologică... Luminile roșii trecură peste capota mașinii. Sirenele se opriră. Billy auzi o portavoce. — Aici poliția. Ieși din mașină imediat. Foarte încet și cu mâinile la vedere. Nu pot! strigă el. Dihania e afară! — Ieși din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de materiale biologice periculoase. Conform unor surse bine informate, complexitatea tehnică a acuzațiilor guvernului împotriva lui Sanger i-a făcut pe procurori să ajungă, fără plăcere, la concluzia că este posibil să nu reușească să îl trimită pe suspect în spatele gratiilor. Astfel, acuzația împotriva lui Sanger precum că acesta a modificat genetic țestoase din America Centrală, este acum pusă sub semnul întrebării. Am discutat cu Julio Manarez, din Costa Rica. (Manarez) Este adevărat că țestoasele din Atlantic au suferit o modificare genetică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o mai ascultă, prin sufragerie, simte curenții gresiei reci până sus, la coapse - ești nebunăăă!, zicea... - în hol, aceeași gresie, ajunge la ușa metalică de la intrare... Pe jos, plăcile reci, dedesubt, la subsol, apa, apa care știe; ferestrele închise cu gratii, ușa rece, din metal strălucitor. Aici o adusese el, în apartamentul lui minunat, nu te-aș duce eu unde e rău... Iese încet, atent, dureros de atent. E târziu și n-o mai vede nimeni. Capul ți s-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai bine așa, e mai bine ca ei să creadă că încă mai dețin timpul măsurat cu exactitate decât să creadă în presupunerile lor nefondate și în ceasul deșteptător de proastă calitate. Judecând după lumina cenușie ce se vedea printre gratii, făcu un calcul rapid și spuse cu siguranță în glas. —E cinci și douăzeci și cinci. Spunând aceasta întâlni privirea singurului om care, se temea el, l-ar putea prinde cu minciuna: un avocat din Paris numit Chavel, un tip singuratic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
intra în cartea aceasta, doar în costumație politică, exclusiv. Nu pot decât să le urez să iasă cu bine, din actuala horă politică, sănătoși și doar cu ceva cozi, tip DNA, fiindcă pușcăriile îi așteaptă cu drag și dor, cu gratii noi, plătite din fonduri europene. Ioan Mititelu 2011 La început de 2011 Deși am o teamă grozavă de acest an în care sunt întemeiate semne că ne va termina Bocul cel mic și Bețivanul cel mare, nu am avut până la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu pe cuțitar? Da, frate, l-am prins. Dar acum, asta e important? Asta te interesează pe tine? Din moment ce el m-a băgat în spital, da. Pentru mine e destul de important. Nu crezi? Ba da. Liniștește-te, omul e după gratii. L-am arestat atunci, imediat după ce te-a atacat. Și pe el și pe ceilalți trei. Încă mai avea la el cuțitul cu care te tăiase. Poți să-mi spui și mie cum s-au petrecut faptele? Tu ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lângă gardul ce împrejmuia baza. Mai puțin de un metru îl despărțea de drumul forestier ce ducea spre Baia de Sus. Mercenarii consideraseră că, din moment ce prizonierii au mâinile legate la spate, nu vor mai putea face nimic. Nu erau nici gratii și nici fereastra nu era încuiată. Simion deschise cerceveaua și trecu dincolo de geam. Se piti lângă gard, și începu să desfacă sârma cu care plasa era legată de stâlpi. Nu-i fu ușor de loc, dar în câteva minute reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]