1,996 matches
-
convins că niciunul dintre, nu auzise de paradoxul EPR, de experiențele lui Aspect; niciunul nu catadicsise să se informeze În legătură cu progresele realizate În fizică de la Începutul secolului; concepția lor despre atom rămăsese aproape aceeași cu a lui Democrit. Acumulau date, greoaie și repetitive, cu singurul scop de a scoate aplicații industriale imediate, fără a deveni vreodată conștienți că baza conceptuală a demersului lor era minată. Djerzinski și el, Desplechin, cu pregătirea lor inițială de fizicieni, erau probabil singurii din CNRS care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
diferite În funcție de natura lor genetică. Este și singurul punct În care Huxley s-a dovedit profet mincinos; singurul punct care, odată cu dezvoltarea robotizării și a mașinismului, a devenit aproape inutil. Neîndoielnic, Huxley e un scriitor foarte prost, frazele lui sunt greoaie și lipsite de grație, personajele insipide și mecanice. Dar a avut intuiția - fundamentală - că evoluția societăților umane, de mai multe secole, a fost determinată exclusiv de evoluția științifică și tehnologică - și că așa va fi din ce În ce mai mult. Altminteri, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Își puneau piedici și-și dădeau bobârnace, ba chiar Își smulgeau unii altora impudic prosoapele din jurul taliei, plesnindu-se cu ele peste dosuri. Ajunși În fața europenilor, se opriră și inițiară o liniște batjocoritoare, În timp ce grăsunul execută un șir de mișcări greoaie de karate prin aer, ultima, cu piciorul, dintr-o estimare greșită a distanței, aruncându-i cât colo bicornul lui Napoleon. — Oops, sorry, Napsie, rânji yankeul, ridicând un colț al gurii ca pe o jaluzea stricată, În timp ce un cor de chiuituri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fată de opt ani, care o ajutau la treabă. Gospodarului îi plăcea să mănînce bine, ziua dormea iar, cînd înnopta, pleca la slujbă. Primăvara lega la vie. Toamna mustuia ciorchinii. Atunci obrazul lui roș se făcea blajin. Mintea îi era greoaie și, neștiind să întrețină o conversație, punea doar întrebări. Rîgîia, plimbîndu-și trupul mare prin ogradă și abia aștepta să treacă cineva pe uliță ca să-l întrebe: - Da’ un’ te’ci? Adică, „unde te duci?” Clădită din chirpic, casa era cam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de bas: - Unde-i profesorul? Mă așteptam să apară un fel de Taras Bulba dar, cu toate că era groasă, ființa care intrase nu-mi ajungea nici pînă la buric. Era o femeie. Curînd am aflat că e domnișoară. Ochii roșii, trăsăturile greoaie și mustața virgină de sub nas erau pe o potrivă cu glasul. Domnișoara Cornelia, care era cea mai bună învățătoare din Dobrina, bea lichior, cafele și tutun. Am văzut că se simte, cu mine, foarte bine. Îmi expuse, în chip teatral
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lățeau pe podele, țîșnind printre degete o hoaspă întărită. În schimb Didina era cochetă și zglobie. Își întrebuința limba ca să strîmbe pe urîcioși, în timp ce Gheorghe nu folosea în acest scop decît pumnii lui de repetent. Dacă mintea băiatului se dovedea greoaie, la șotii era iute. Venise odată cu două aripi de curcan prinse la căciulă. În dorința de a-i zmulge de pe cap podoaba, toți colegii îl ghionteau cu admirație. Uneori maică-sa îl aducea la școală bătut măr. Sătul de batjocură
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe doamna Witkowski, fiindcă nu știe de ce și crede, fără să aibă dreptate, că plânge din cauza ei. Bietul de tine, las’ c‑o să treacă, șoptește ea cuvinte de consolare, care pe el nu‑l consolează deloc. Plânge în hohote bărbatul greoi care a scos‑o la capăt cu atâtea lucruri, i‑a terminat pe mulți, iar acum el însuși n‑o mai scoate la capăt. Ce ghinion! Plâng, nu mă pot abține și sper că n‑o să mă vadă copiii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spui că, de fapt, nu există decât eșecuri ? Unele doar mai puțin evidente, mascate, înșelătoare. Când nu le descurc treaba, uită câte am făcut până atunci. Dar uită, brusc, și de propria lor neputință. Din nou siguri pe argumentele lor greoaie și cretine, pe judecata lor subțirică. Urlă că unul ca mine, un aiurit, leneș, vicios, nu e de mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
artificială nevoie de afirmare a fidelității față de abstracta, tiranica Mare Cauză a tuturor și a nimănui ? ... În noaptea umedă și otrăvită, după trista premieră a burlescului vodevil al mahalalei, când peste orașul pâclos de provincie se rostogolea o altă dimineață greoaie și vânătă, firava studentă rupsese tenebroasa tăcere. De parcă ar fi vrut nu doar să trezească rănile însinguratului partener, ci să izbească, în vreun fel, și în povara zilei care urca, nemiloasă. „Existent sau nu, pictorul acela rămâne, oricum, invenția și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
O săptămână darnică, îngăduise orele fiecărei zile și adunase zilele, una câte una. Seară, iar dimineață, o zi. Intensitatea clipei. Somnambulul privi iar luna alburie, violetă, auzi în spate un tropot mărunt, n-avea curaj să se întoarcă spre ciocănitul greoi, pietros. Botul brun al jivinei se bălăbănea de-acum, în stânga, lipit de umărul său. Bizar animal marin aruncat pământenilor ? Respirația caldă îi atinse brațul, măgărușul se lipise de rătăcitul care îi mângâia acum, cu palma jilavă, coastele ascuțite, grumazul păros
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Refuză un asemenea dialog, am mai încercat, cândva, pe șantier, n-are rost...“ Dimineața de vineri îl găsește aplecat, fără a se putea concentra, asupra schițelor. Foi cu tabele, calculul cantităților de material și manoperă, primele fraze din memoriul tehnic. Greoaie de păcura și amețelile nopții, orele urcă, anevoie. Gânduri risipite : avortul permis după 40 de ani, lipsește hârtia igienică, apa nu curge, milițienii, discursurile... surdina știută. Bâjbâie, reușește să găsească pastila, cafeaua ; închide ochii, soarbe repede. Cât costă o sorbitură
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce-o fi, cum putem vinde marfa asta cu folos și cui și de ce ne-am tot vinde și de ce prețul ăsta jalnic și de ce, de ce, mereu, ca în copilărie, de ce, de ce. Banca pe care zăcuse atâta timp, în liniștea greoaie a duminicii, deveni neagră, ca și aleile și arborii eliberați de arșița de peste zi. Se ridică în picioare, scuturându-și brațele și umerii pentru a se dezmorți. ...Trupul ei părea că se pierde în îmbrățișare, topindu-se. Devine cu-adevărat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
greoi în palme, astupându-și urechile, să nu mai știe nimic. Cocleală în gură ! Și moliciunea umerilor, picioarele de plumb. Ar trebui să întreprindă ceva pentru Lena : s-o ducă la gimnastică, la înot. Cu cine naiba seamănă fata asta greoaie și ursuză ? ! Grasă ca taică-su, măcar de-ar fi luat de la dânsul senzualitatea aceea rapace, mobilă, pe care știe s-o învelească în minciuni și drăgălășenii, atent la prada din preajmă. Stimabilul Mitu cu subretele, telefonistele, dactilografele. Clanul micilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
CÎt despre frumusețe - lucrurile stau cu totul altfel. Nu prea ești sigur de lucrul ăsta - dar chiar În clipa cînd rostești aceste cuvinte Îți amintești de o mulțime de lucruri. Îți amintești de un cal mare și puternic, cu mersul greoi, cu pete cenușii, cu copite zdrențuite, care stătea lîngă o bordură Într-o zi necruțătoare de august. Stăpînul său Îl deshămase de la căruță și animalul, cu capul mare plecat răbdător spre pămînt, stătea copleșit de o mîhnire tăcută și nesfîrșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pămînt, cu brațele desfăcute, cu capul Într-o parte și apoi, o ultimă răbufnire de groază - lovitura ucigașă a pantofului În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un Întreg regiment de marinari, după cum se aude. Dumnezeule mare! exclamă el rîzÎnd mirat. Doamne! — Ei, haide, Jack! spuse femeia cu un soi de duioșie brutală În glasul răgușit, cuibărindu-se lîngă brațul lui musculos și lipindu-și Îmbietor trupul greoi de al lui. Doar n-ai să-ți pierzi răbdarea tocmai acum, nu? Mai rabdă nițel și-o să-ți dăruiesc ceva fără pereche! — Dacă te ții de cuvînt, răspunse marinarul curtenitor, strîngîndu-și pumnul puternic Într-un gest de sălbatică mîngîiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
capul. Acum locotenentul umblă Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care parcă-l Înăbușă și se repede amețit și orbit ca un om chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
te-ai suit pe-o ladă sau cam așa ceva, nu m-am putut abține... cum a zis-o!... S-o fi suit pe-o ladă sau cam așa ceva... asta-i bună! Ha! Ha! Ha! Ha! (Și se depărtează cu pași greoi, cutremurat de hohote nocturne, dînd din cap Încet, doar pentru sine.) Iar acum, pe cînd oaspetele stă și bea de unul singur, fluturii de noapte se adună la capătul celălalt, prinși Într-o dispută aprinsă, din care se aud din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul panterelor, tigrilor, elefanților și urșilor. Apoi, pe lîngă rulotele circului, pe șine, răsunau strigătele ascuțite și Înjurăturile oamenilor circului, se zărea În Întuneric dansul fantastic al lanternelor, se auzea trosnetul greoi și neașteptat al lăzilor și cărucioarelor grele, tîrÎte pe podele și pe sănii și apoi pe platforme pentru a fi date jos. Și pretutindeni, În taina emoționantă a nopții și a zorilor ce se iveau, se desfășura bătălia grăbită, Încîlcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dus până în bucătărie să caut niște pălincă și să spăl un pahar. N-am apucat să termin treaba: pe lângă mine a trecut în mare viteză nea Fane înjurând și ținându-și palma peste ochi. A ieșit din curte val-vârtej. Poarta greoaie din lemn putred s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
enciclopedie ambulantă, e un interlocutor extrem de prețios. În plus, e singurul străin care are acces la "palat", cum i se spune pretențios clădirii cumpărate de Monsenior de la un negustor de parfumuri, cu mulți ani în urmă; în fapt, o casă greoaie, dărăpănată, care ar semăna cu un cufăr vechi, mâncat de carii, dacă zidurile cenușii, pe alocuri putrezite, n-ar fi acoperite de glicină. Vine în fiecare marți și în fiecare vineri, în jurul orei cinci după-amiază, se abate prin pavilionul bibliotecii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
deplasat spre sud în jumătatea secetoasă a anului. Când s-a întors dintr-o expediție, l-a găsit pe bărbatul ei încurcat cu o vânzătoare. A treia e o fată bătrână. Urâtă, cu obrazul plin de pistrui mari, osoasă și greoaie ca un cal normand, dar deșteaptă, e "inteligența" grupului. Cu ani în urmă, s-ar fi bucurat de un interes discret din partea poliției din Asybaris, fiind suspectată de slăbiciuni orientate spre propriul sex. Nelly l-a invitat de câteva ori
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prinși de cioc (neutralizând culoarea, pasărea era astfel împiedicată să mai jumulească crestele roșii ale celorlalte), Dorothy i-a înlocuit apoi cu ochelari de cal, care pur și simplu le blocau vederea laterală. Când și acest procedură s-a dovedit greoaie, s-a străduit să găsească o metodă cât mai eficientă de dez-ciocare. La început se executa cu o o lampă de sudură, apoi cu un ciocan de lipit. În cele din urmă, proiectanții ei au conceput o mică ghilotină dotată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aerul grozav de serios cu care asculta orice reclamație. Îi plăcea demnitatea sa. Îi plăcea felul În care el era dispus s-o servească. Îi plăcea felul În care Înțelegea el să fie hotelier. Îi plăceau fața lui bătrână și greoaie și mâinile lui mari. Plăcându-i de el, deschise ușa și privi afară. Un om acoperit cu o pelerină traversa piața goală Îndreptându-se spre cafenea. Pisica ar trebui să fie după colț, la dreapta. Ar putea Încerca să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era mai bine s-o pună Înapoi sub scaun, lângă perete. Se aplecă și o băgă sub scaun. Apoi se-ntinse pe masă și adormi. Când se trezi, cineva stătea la masă În fața lui. Era un bărbat solid cu trăsături greoaie și un chip maroniu, ca de indian. Stătea acolo de ceva timp. Îi făcuse semn cu mâna chelnerului să se ducă și stătuse acolo citind ziarul un timp, privindu-l din când În când pe Manuel, care dormea cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]