2,018 matches
-
tîra pe coate. Picioarele lui alcătuiau un ciudat unghi drept, de-a-ndoaselea. SÎngele Îi șiroia pe obraz. - Au amenințat că ne omoară dacă nu-i ajutăm să se pună la adăpost, Împreună cu lingourile, murmură PM. Atunci i-am cărat pînă la grotă. Marea urca. CÎnd au priceput că era o fundătură, cel cu carabina ne-a luat În cătare. „Tu”, a spus el arătînd spre Christian, „te vei duce după ajutor, repede. Prietenii tăi rămîn aici. Ostatici. Dacă e să crăpăm, or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de flux și fusese cît pe ce să se Înece. Dar nu spusese nimănui nimic despre ea. Îi spusese doar fratelui său. Cei șase copii Îi lăsaseră pe cei doi bărbați grav răniți să suporte asaltul valurilor fluxului, iar cînd grota se umpluse, se cățăraseră unul cîte unul În pasajul secret. - Nu ne-ar fi putut niciodată urma, În starea În care erau, Îngăimă PM, În lipsă de alte argumente. Nu eram decît niște puștani, era doar un joc stupid... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi putut ține după noi! Ryan slăbi apăsarea. Nu-i venea să creadă. - Ai un minut ca să te explici. PM nu mai era În situația de a trage de timp. Vezica lui Îl trădase. - CÎnd marea a atins plafonul grotei, ne-am cățărat cu toții În galeria Îngustă. Unul cîte unul. Dacă eu am trecut ultimul, preciză el cu amar, e pentru că ceilalți nu mi-au dat de ales. CÎnd am ajuns În criptă, nu mai era nimeni. Am urcat treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o umbră mișcîndu-se printe ferigi lîngă tumulus... Să fi rămas unul din ei În urmă? Să se fi ascuns Christian acolo În loc să se ducă după ajutoare? Dar Pierric? Îl văzuse părăsind plaja cînd Îi cărau pe cei doi bărbați În grotă. Nu, Pierric avea doar șase ani... - Cine a putut face așa ceva? - Cine ți-a spus că ai izbit prea tare? Fiul lui Arthus se ciocni cu privirea fratelui său și holbă ochii, pricepînd la cine făcea aluzie. - Nu... nu... Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o inimă de viteaz, pe Lupino l-ar fi trecut, poate, fiori de frică. Să umbli de unul singur printr-o pădure împietrită, să nu vezi nimic la doi pași în fața ta, să ai sentimentul că ești prins într-o grotă fără ieșire nu-i puțin lucru. Noroc că magia se termină la fel de repede cum începe. Clipa de încremenire durează exact atît cît să te-ntrebi, după ce dispare, dacă a fost reală sau ai trăit doar un vis iar și iar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
minții i se perindau imagini din copilăria comună: întîia ninsoare, care-i surprinsese într-o după-amiază geroasă și care le produsese nemărginită încîntare; primul animal vînat împreună, sub privirile încurajatoare ale bătrînilor haitei; plimbările lungi prin pădure; curiozitatea descoperirii tainelor grotelor misterioase; acordurile intonate sub clar de lună; încropirea adăposturilor pentru ploaie; adulmecatul; alergatul; pînda... Erau acestea, puse la un loc, toată viața lui și toată se împletea cu cea a Hanei. "Mă voi întoarce, fără îndoială", își spuse, amintindu-și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
amândouă mâinile de umerii uriași ai lui d'Arrast și țopăind în voie. - Ce sărbătoare? - Cum? se miră Socrate, și trecu în fața lui d'Arrast. Tu nu știut? Sărbătoarea lui Domnu' nostru Iisus Hristos. În fiecare an toți venit la grotă cu ciocan. Socrate arătă cu mâna, dar nu spre grotă, ci către un grup de oameni care, într-un colț al grădinii, părea că așteaptă ceva. - Uite cum fost. Ascultă. Într-o zi statuia lui Iisus venit de la mare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
țopăind în voie. - Ce sărbătoare? - Cum? se miră Socrate, și trecu în fața lui d'Arrast. Tu nu știut? Sărbătoarea lui Domnu' nostru Iisus Hristos. În fiecare an toți venit la grotă cu ciocan. Socrate arătă cu mâna, dar nu spre grotă, ci către un grup de oameni care, într-un colț al grădinii, părea că așteaptă ceva. - Uite cum fost. Ascultă. Într-o zi statuia lui Iisus venit de la mare pe fluviu. Pescarii găsit pe ea. Frumoasă! Frumoasă! Ei spălat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
grup de oameni care, într-un colț al grădinii, părea că așteaptă ceva. - Uite cum fost. Ascultă. Într-o zi statuia lui Iisus venit de la mare pe fluviu. Pescarii găsit pe ea. Frumoasă! Frumoasă! Ei spălat pe ea aici în grotă. Și o piatră crescut în grotă. În fiecare an, azi sărbătoare. Spargi, spargi cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
colț al grădinii, părea că așteaptă ceva. - Uite cum fost. Ascultă. Într-o zi statuia lui Iisus venit de la mare pe fluviu. Pescarii găsit pe ea. Frumoasă! Frumoasă! Ei spălat pe ea aici în grotă. Și o piatră crescut în grotă. În fiecare an, azi sărbătoare. Spargi, spargi cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ea. Frumoasă! Frumoasă! Ei spălat pe ea aici în grotă. Și o piatră crescut în grotă. În fiecare an, azi sărbătoare. Spargi, spargi cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra lumânărilor, o siluetă ghemuită izbea cu un ciocan. Omul, un gaucho deșirat cu mustăți lungi, se ridică și ieși, ținând în palma deschisă, în așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
deschisă, în așa fel încât să poată fi văzută, o bucățică de stâncă jilavă, pe care se grăbi s-o ascundă cu grijă în pumn, chiar înainte de a se fi îndepărtat cu totul. Un alt bărbat intră după el în grotă, încovoindu-și spinarea. D'Arrast se întoarse și privi. În jurul lui pelerinii așteptau, fără să-l vadă, neclintiți sub ploaia care curgea din copaci în văluri subțiri. Aștepta ca și ei, în fața grotei, în aburul ploii, și nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Un alt bărbat intră după el în grotă, încovoindu-și spinarea. D'Arrast se întoarse și privi. În jurul lui pelerinii așteptau, fără să-l vadă, neclintiți sub ploaia care curgea din copaci în văluri subțiri. Aștepta ca și ei, în fața grotei, în aburul ploii, și nu știa ce. De o lună, de când venise în această țară, aștepta întruna ceva. Aștepta, în căldura roșie a zilelor umede, sub stelele mărunte ale nopții, în ciuda meseriei lui, în ciuda șoselelor și a digurilor ce trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pentru care venise aici nu era decât un pretext, prilejul unei surprize sau al unei întâlniri pe care nu și-o putea nici măcar închipui dar care-l aștepta, cu răbdare, la capătul lumii. Își alungă gândurile și se îndepărtă de grotă, fără ca nimeni din micul grup să-i fi aruncat vreo privire, îndreptându-se către ieșirea grădinii. Trebuia să se întoarcă la fluviu și să se apuce de lucru. Dar la poartă îl aștepta Socrate, care discuta cu însuflețire cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
iar odată ajunși în față încep să facă rău în jurul lor, încercînd prin orice mijloace să-și depășească condiția mizerabilă din care provin. Scîrnăviile astea seamănă cu niște lilieci, sau cu niște vampirași, cărora după o noapte îndelungă petrecută în grotele sau cavourile propriei lor frustrări li se oferă din nou șansa de a ieși în lume ca să facă prăpăd. Fusese nevoit să se ferească atît de ei, cît și de autorități, avusese casa pusă sub supraveghere imediat ce devenise comandant al
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și curat. Lumea zâmbește. Și are dreptate. În viață e ca la cursele de cai. Nu te oprești pentru că un călăreț a căzut din șa. Cel mult, îl ferești. 13 februarie Doctorul B. mi-a vorbit azi despre „terapia de grotă”. Mi-a înșirat cu entuziasm binefacerile aerului de salină și m-a întrebat ce cred. I-am răspuns cu o frază pe care am citit-o undeva: „Bolnavii sunt totdeauna optimiști. Poate că optimismul însuși este o boală”. A râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sacrilegiu să deschid una. Azi m-am hotărât să încerc totuși. Am descoperit că vinul păstrat cu atâta evlavie s-a stricat, s-a oțetit. 2 martie Cred că va trebui să urmez tratamentul recomandat de doctorul B. Înapoi în grote! Acolo e mântuirea. 4 martie Venind de la dispensar, m-am întâlnit cu J. Era îmbrăcat cu cojoc și cu capul gol. Cap de dihor bătrân, încărunțit în rele și viclenie. „E adevărat că ești cam bolnav?” m-a întrebat. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mă mai întorc niciodată în curtea cu nisip auriu unde adolescența mea a murit azi a doua oară. 14 aprilie N-am mai notat nimic de o lună. Nici nu aveam ce spune. Am fost plecat pentru „tratament de grotă”. Sarea și boala. Salina semăna cu o catedrală primitivă. Și aerul era, într-adevăr, foarte pur. Când am ieșit afară mi-am dat seama ce aer infect respirăm de obicei. Așa pățești când compari. Și totuși în aceeași atmosferă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ajunsesem să mă feresc să umblu la orele de mare aglomerație. «Doamne, o sută, o mie, zece mii de urechi!», mă gândeam. Ca să nu mă expun, nu mai ieșeam decât dimineața devreme sau noaptea, până când am găsit undeva în jurul orașului o grotă care fusese probabil o cazemată în timpul războiului. O năpădiseră buruienile, șopârlele și păianjenii, dar mi s-a părut salvatoare. Intram în ea și spuneam tot ce-mi trecea prin cap. Mă ușuram astfel. Câteodată mă umfla râsul văzând o șopârlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Înaintea accidentului fatal, iar explicația familiei era că se prăbușise accidental de la fereastră, dezechilibrată de delirul febrei. I-ar fi plăcut să creadă În ipoteza aceasta, dar cunoștea prea bine firea lui Fenimore, tristețea ei cronică, Înclinația către depresiile paralizante, grota aceea Întunecată și melancolică, ascunsă În adâncul unui personaj social altminteri echilibrat, pentru a se mai Îndoi că moartea ei fusese În realitate o sinucidere. Desigur, era posibil ca boala să fi precipitat Înfricoșătorul gest - și se agăță de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și ostil. (Noi, între timp, avîndu-l în frunte pe terchea-berchea și protejîndu-le la mijloc pe fete - mărturisi cu modestie gestul lor bărbătesc Gabi cel Norocos - ne înfundam tot mai adânc în străfundurile etajului întîi, semănând tot mai descurajant cu o grotă...) Depășisem rămășițele cabinetelor de limbi străine, foto, materialism-dialectic, istoria mișcării muncitorești, mărșăluind printre ruinele sediului, parcă dinamitat, al revistei studențești "Convingeri Comuniste", conduse, pe atunci, de către un ins controversabil, Paul Nancă. Domolisem aproape complet convulsiile luminoase ale cubului de cleștar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin forțarea yalei de la intrare, ci printr-o gură de aerisire astupată c-o plasă de sârmă, și sprijinindu-se pe-un frigider bombat și dezafectat. Și, retrecîndu-și în revistă emoțiile de peste zi, portjartierul mai întunecat decât intrarea într-o grotă, cracii obraznici, combinația nemaipomenită de forme între o babă și un băiat, chica în două culori a femeiuștii, deodată își reaminti cu putere că motivul 133 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Chiar în acea noapte, pentru a realiza cât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Când ajunse la o distanță de doar o sută de metri, ea era deja mare cât un cal. Gaura dintre picioare i se căsca. Firele de păr îi erau ca niște frânghii. Metri distanță depărtare. Ea era o casă, o grotă zăcând roșie și fremătătoare înaintea lui, în timp ce perdeaua părului i se desfăcea. îi auzi vocea asurzitoare. — De ce să te împotrivești? spunea ea. Cedează, frățioare. Intră. Cedează. Intră. Cedează. Bărbatul se tărî până în grotă. Perdeaua căzu la loc în urma lui, blocând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
distanță depărtare. Ea era o casă, o grotă zăcând roșie și fremătătoare înaintea lui, în timp ce perdeaua părului i se desfăcea. îi auzi vocea asurzitoare. — De ce să te împotrivești? spunea ea. Cedează, frățioare. Intră. Cedează. Intră. Cedează. Bărbatul se tărî până în grotă. Perdeaua căzu la loc în urma lui, blocând orice sursă de lumină. înăuntru... o strălucire de un roșu închis. Iat-o din nou: Prepelicar fugar, gonind către propriile-i adâncimi și țipând cu o încântare copilărească. — Frățiorul cel prostuț nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai spera să ajungă-n așternutul meu: „Fie ești bunăciune, fie mămică, fie mamaie“. Pe atunci treceam drept o bunăciune. Și cum rămâne cu legislația pentru egalitatea șanselor? Nu Îmbunătățește situația cu nimic, doar deturnează misoginismul spre zone subterane, În grotele umede ale internetului. Facem tot timpul glume despre bărbați pe internet, glume acide, frustrate, furioase, dar lucrurile pe care unii bărbați ți le trimit: ei bine, și un ginecolog ar simți nevoia să se Întindă puțin. Să adopte câte legi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]