26,356 matches
-
unii care înțepenesc așa, în mijlocul unui proces, în cumpăna unei fraze; cineva le-a pus un lacăt la gură, altcineva le-a tras peste ochi obloanele pleoapelor grele. Și cu asta, basta. (Râsul tăcut) Dar dincolo de trupul care simula, în haine de seară, o anumită modernitate, de mâna care iscălea, cu o inocență de vierme, atâtea contracte sociale, mut, închis în propria mea ocnă, sufeream. (Meridian) Însăși libertatea, de neimaginat decât teoretic, "e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
liniștit, neprimejdios. Ajunge să suporte o eufemizare, dar nici aceasta nu prevestește nimic bun. Cuvântul greu nu se pronunță. Ar putea fi o "coborâre printre oglinzi", plină de fast și strălucire: Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor, În haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor..." (Domnul Amărăciune) Tanatos-ul poate fi asimilat unui ceremonial mioritic. Sărbătoarea este perfidă, li-niștea aparentă: Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute, arcușuri seci, viori pustii, de ce stați mute? Apar șoapte insidioase: Amărăciune, urând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Le dădea la apă în Călina, căci așa se numește acel râuleț de la marginea pădurii acum. Le tăia vâsc cu securea, iar după ce mâncau bine vitele le aducea acasă, le băga în grajd, apoi mânca și el. Se schimba în haine de sărbătoare, după care pleca și el la joc, unde era așteptat de fete ca să le joace. Căci multe-l doreau, de isteț și harnic ce era. Când a început războiul cel mare, Petrache, ca și alți flăcăi, a fost
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
când o vezi rămâi rece. Și Sofrani, atâta are, doar se vede că e mare ... nu-i de glumă, pământul negru face pâinea bună. Și a făcut Toader treabă și a luat de tânăr o babă. Și să vezi că haina l-a iubit, bate-o-ar vina, că a rămas însărcinată și a născut băiat, nu fată. Și apoi, cât era de mititel, semăna leit cu el. Ochi albaștri, față albă, frumos, o splendoare neagră și să vezi după aceea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Zis și făcut, s-a băut rachiul ... cu alte cuvinte a avut loc logodna. S-a fixat și nunta. La nuntă, mireasa îl întrebă pe Vasile: Da′ de ce nu a venit și moșul acela necăjit? Care moș? Ăla sărac, cu hainele rupte, care vorbea rar și cu judecată, acela cu căciula ruptă! A, da nu-l vezi? Nu, nu-l văd. Uite, e bărbatul cel înalt cu părul blond și lung de i atinge umerii, cu cămașa cea cu flori. Cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a tot fugit el cale de vreo doi kilometri. Dar gerul l-a răpus și nu mai avea spor la fugit. Vecinii lui, Vasile Tonu și cu Iancu Paraschiv, care erau și rude apropiate cu Butnaru, și-au luat fiecare hainele pe ei și opincile, căciuli și mănuși și au plecat după vecinul lor, Butnaru. Și l-au găsit aproape mort, dar nu înghețat, nemaiputând să meargă că era amorțit. Tonu și cu Iancu au tăiat doi drugi din lemn, că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
tot ce a găsit în cale fără să facă victime omenești. Când Tonu se certa cu Rarița lui se încingea câte o horă în ogradă de se făcea o larmă de toată pomina. Toții copiii se agățau cu mâinile de hainele lui de nu mai putea să o lovească pe nevastă-sa. Tonu mai mergea și pe la Iliana Păscăloaie, iar ea îl aducea pe la grădină să-l mai încălzească noaptea. De aici pornea acea învârtitură prin ogradă. Cei drept, că tot
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
este rodul târziu al unei raportări care a început sub auspiciile unui malentendu. Câte spirite pot năzui să capete pecetea inconfundabilului și să circule astfel în lume, închise între coperțile unei singure cărți? Și, cu atât mai mult, câte, sub haina atât de subțire a cincizeci de pagini dactilografiate? Din ce material trebuie să fie alcătuită această folie a spiritului pentru ca să reziste la trecerea anilor și la judecata celor ce vin? Petre Țuțea a scris, dar nimic din ceea ce a scris
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
nu mai poartă numele de greci decât în mod geografic. Atât! Ceea ce nu e cazul cu noi. Am făcut o mărturisire într-o curte cu șase sute de inși, în închisoarea de la Aiud. Fraților, am zis, dacă murim toți aici, în haine vărgate și în lanțuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el! Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Dar asta nu înseamnă că tehnica poartă în ea dimensiunea infinitului. ȚĂRAN Când va dispărea ultimul țăran din lume — la toate popoarele, vreau să spun — va dispărea și ultimul om din specia om. Și atunci or să apară maimuțe cu haine. Țăranul este omul absolut. Nae Ionescu îl concepea pe român ca pe un țăran învățat, dens de credință. Păi nu e realitate! Cum putem muta un om în cioareci în Academia Română? Nu poți absolutiza țăranul. Îl poți iubi că e
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
traiul mai bine. La sfârșitul săptămânii de lucru când primea banii pe munca la câmp, achita și berile trecute de cârciumar Într-un caiet al lui. Restul de bani Îi dădea nevestei lui să ia pentru copii de mâncare. Cu hainele se mai descurcau ei, primeau cele rămase mici de la copiii vecinilor care erau mai mari, dar lor li se potriveau. Capul familiei ajuta și pe la Înmormântări și mai primea și de acolo câte ceva de pomană, ba o haină, un pantalon
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mâncare. Cu hainele se mai descurcau ei, primeau cele rămase mici de la copiii vecinilor care erau mai mari, dar lor li se potriveau. Capul familiei ajuta și pe la Înmormântări și mai primea și de acolo câte ceva de pomană, ba o haină, un pantalon, o pereche de pantofi rămași de la răposatul respectiv. Fiind o vară toridă și strugurii se copseseră devreme, așa că pe tatăl lui Ionuț Îl chemase fermierul și la cules de vie, dar l-a pus la zdrobitorul de boabe
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
fereastra spre mare, puteau să vadă aleile din jur și parcul. După despachetarea bagajelor s-au pregătit pentru masă, apoi program lejer, fiecare putea face ce-i place. În timp ce fiecare Își așeza vestimentația de vară, pe umerașe În dulapul pentru haine, Andreea descoperise o rochiță pe care Încă nu o văzuse și nu o Îmbrăcase niciodată. Ce-i cu asta? când ai facut-o? o Întrebase nedumerită pe mama. Este un dar de vacanță și pentru media generală, adăugase zâmbind Teia
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
simțurilor; a trecut demult acea sărbătoare de dor, au apus de tot flăcările de după-amiază, au rămas tulburi în memoria mea. Fantasme și gesturi suspendate își așteaptă împlinirea dincolo; și mintea așteaptă o stare adâncă. Caii albi și negri, brocarturi, haine de mătase, poleite cu aur și argint stau la porțile raiului, cu speranța că vor intra în starea de grație; poate trebuia să trăiesc în alt veac -. Câtă neputință în mușcata de la geam pe care nimeni nu o atinge decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
princiare, în cupolele de catedrale se desfășoară sferic cu luminile venite din întuneric. Niște coarde muzicale trec prin cristale de soare. Coboară tot mai aproape de podeaua pe care calc cuminte, umbrele cad în cuvinte spuse în taină; toți purtăm aceeași haină, cea a timpului verde, când ora e mare ca un ecou ce se sparge de peretele surd, găoace de ou. Doar eu privesc în adâncul timpului răsfrânt în oglinzi. Aș vrea să cuprinzi imaginile de mercur vinovat, ce se clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ca un vis. Șaptesprezece ani a ales din stâncă în stâncă, fructele de pădure apa de izvor, floarea de colț și de cicoare; prin ele mi-a trimis semnul albastru din apa de mare, întunecat și violet mă învăluia în haina de dantelă încet. Eram frumoasă, se spune cât va ține apa și nori și luna, până vor cădea stelele și vor dansa pe pământ ca ielele. Rămân zidiți anii în amintiri cât vor sta în loc, în brâul ce se scurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Nimeni nu crede că n-o să mai fie nici măcar floarea din fereastră ce așteaptă ploaia s-o mai răcorească. Așa mi-a spus Coca, vecina mea, în spovedania ei firească. Nu mai pot suporta durerea, ori unde ar sta: în haina de catifea, în pantofii de lac, în rochia de voal sau de bumbac, în inima sângerândă, că nu se mai recunoaște în oglindă... Poate ar trebui să mă plâng, ca orice nătâng din mahala! Sinceri, cu sufletul scos din teacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de colo, colo, fără rost. O generație de creație fără iluzii trecea dincolo de granit, arzând mocnit, la nesfârșit. Ce să mai spunem noi, cu hainele roase de molii, veșminte cumpărate din talcioc sau în rate, spuneau părinții trăgându-și plămânii; nu mai erau stăpânii vremurilor rostiți în istorie... au murit după gratii și-n munți, obosiți fără vreme și cărunți. Noi am rămas, peste veac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vitrine și culeg tot ce cred ele că este mai bun și mai frumos pentru copilul care s-a anunțat. Viitorul tată se molipsește și el de această febră a cumpărăturilor. Într-un final mama, mai rezonabilă, spune: - Destul! Sunt haine cât nu mai încape în dulap pentru vreo 2 ani, cel puțin! Bine! Și ca totul să fie într-adevăr bine de la început se fac teste și analize, se face consult ginecologic și mama se înscrie la cabinetul unui reputat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
în aceeași noapte sau în noaptea (nopțile) următoare lam văzut pe îngerul meu păzitor (pe unul din ei - nu știu precis care). Dar de data asta atât în vis, cât și în realitate. Plutea deasupra patului meu, era îmbrăcat în haina alb curat a celor luminoși, poziția era cam ca un S puțin aplecat și parcă făcea ceva cu mâinile: cred că-mi făcea pase energetice. Știu că în perioada aceea, cam în jur de două săptămâni, a fost ceva în
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
mulțumesc că era alb și îngerul și rochia mea. De ce? Pentru că, spune Scarlat Demetrescu, îngerul păzitor este de același nivel vibratoriu, deci de aceeași culoare cu cel pe care-l îndrumă și ocrotește. Și vorbind de curățire spirituală după culoarea hainei spirituale vreau să mai spun că m-am visat în alb încă de tânără: Prima oară am conștientizat culoarea cu care eram îmbrăcată în jurul vârstei de 40 de ani. Era un troacar alb pufos pe care îl și avusesem cadou
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
se apucară de pregătit costumația de bal. Încercară să îndoaie și să coasă câte o cută pe dinăuntru, dar tare erau nepricepute! Așa că luară lucrurile și plecară la croitorie. Se cam miră croitoreasa că era cineva dispus să strice niște haine atât de elegante, dar la urma urmei asta nu era treaba ei. Așa că le făcu probe și le chemă a doua zi cu treizeci de lei. Ajunse acasă, fetele puseră toate hainele mamei în dulap și își văzură de treabă
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
croitoreasa că era cineva dispus să strice niște haine atât de elegante, dar la urma urmei asta nu era treaba ei. Așa că le făcu probe și le chemă a doua zi cu treizeci de lei. Ajunse acasă, fetele puseră toate hainele mamei în dulap și își văzură de treabă. A doua zi au adus rochiile și s-au îmbrăcat cu ele. Și-au pus și pantofi de-ai mamei, ca să fie cu toc înalt, iar pe cap și-au pus șiraguri
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
Ce-ați făcut? Rochia mea de mătase, pentru ocazii speciale! Chimonoul adus din Japonia! Cum ați putut? − Mami, dar avem bal și ne trebuie costume și...... − Și voi nu mergeți la bal! Și toată vacanța sunteți pedepsite! Și nu primiți haine noi de primăvară și de vară! Pentru că trebuie să-mi fac o altă rochie!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
Spălăm rufe! Când să se îmbrace într-o dimineață, Shelley și Lucy constată că majoritatea hainelor lor, mai ales tricourile preferate și noi, trebuie spălate. − Ce s-o mai așteptăm pe mama? Știu și eu să pornesc mașina de spălat, spuse Lucy. Aveau o grămadă mărișoară de tricouri, blugi, șosete, de toate culorile. Lucy le îndesă
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]