3,440 matches
-
seamănă, într-adevăr, cu nimic. Ideea proiectului a apărut în 1994, ca o alternativă originală și revoluționară la ceea ce însemna pe atunci arta urbană: aceleași stenciluri mărunte împrăștiate pe stâlpi și pe ziduri. Kim Köster a decis să valorifice potențialul halelor industriale dezafectate din Berlinul de Est și le-a transformat în suport pentru desenele sale. După zece ani, în iunie 2004, proiectul era în sfârșit lansat pe web. Ce s-a întâmplat într-o decadă? „Mai întâi, i-am arătat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
pagube considerabile ce se răsfrâng și asupra producției din anul următor. După Al. Alexandri și I. Filip (1977), în condițiile de la Murfatlar, următoarele soiuri și hibrizi de piersic s-au dovedit a fi rezistenți: Cardinal, Elberta, Rază de soare, I.H. Hale, Aurora, Elberta Giant, Admirable; sensibilitate au manifestat soiurile Amsden, Champion, Golden, Elberta Kling, Juli, Elberta și Jerseyland. Prevenire și combatere. Se vor tăia și se vor arde lăstarii atacați. În timpul iernii, pomii vor fi stropiți cu zeamă sulfocalcică de 28oBĂ
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Elena, 1961, "Din istoria posesivului său - lui în limba română", în Studii și cercetări lingvistice, 3, p. 319-333. Bernstein, J., 1993, Topics in the syntax of nominal structure across Romance, teză de doctorat, City University of New York. Bittner, Diana, Ken Hale, 1996, "The structural determination of case agreement", în Linguistic Inquiry, 27, p. 1-68. Bîlbîie, Gabriela, Blanca Croitor, 2008, "Statutul sintactic al termenilor coordonați prin conjuncția și", în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Limba română, dinamica limbii, dinamica interpretării, București, Editura Universității
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prin atracție în limba română veche", în Limba română, XIV, nr. 5, p. 593-608. Chomsky, Noam, 1981, Lectures on Government and Binding: The Pisa Lectures. Mouton de Gruyter Chomsky, Noam, 1993, "A minimalist program for linguistic theory", in Kenneth L. Hale, S. Jay Keyser (eds), The view from Building 20: Essays in linguistics in honor of Sylvain Bromberger, Cambridge, Mass., The MIT Press, p. 1-52. Chomsky, Noam, 1995, The Minimalist Program, Cambridge, Mass., The MIT Press. Chomsky, Noam, 2000, "Minimalist inquiries
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Minimalist inquiries: The framework", în R. Martin, D. Michaels, J. Uriagereka (eds), Step by Step: Essays on Minimalist Syntax in Honor of Howard Lasnik, Cambridge, Mass., The MIT Press. Chomsky, Noam, 2001, "Derivation by Phase", în Michael Kenstowicz (ed.), Ken Hale: A Life in Language, Cambridge, Mass., The MIT Press, p. 1-52. Collins, Peter C., 1991, Cleft and Pseudo-cleft Constructions in English, London, New York, Routledge. Comorovski, Ileana, 2007, "Constituent questions and the copula of specification", în Ileana Comorovski, Klaus von Heusinger
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
reprezintă marginalizarea obiectului direct sintactic într-o altă poziție (Polinskaja și Nedjalkov 1987: 241); ● antipasivul este o versiune detranzitivizată a construcției ergative, care cere marcare morfologică (Spreng 2002); ● antipasivul reprezintă o ipostază a încorporării unui nume (Baker 198868, Bittner și Hale 1997 [1993]). În bibliografia domeniului, a fost semnalată existența mai multor tipuri de antipasiv, clasificările depinzând, și de această dată, de accentul pus pe una dintre laturile fenomenului. Polinsky (2005) arată că există, în general, două tipuri de antipasiv: (a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fi însă completată cu altele care privesc anumite limbi. De exemplu, Polinskaja și Nedjalkov (1987: 244) descriu, pentru limba ciukotă, existența a trei tipuri de construcție antipasivă: (a) cu obiect zero; (b) cu obiect oblic; (c) cu încorporare. Bittner și Hale (1997 [1993]) analizează construcțiile antipasive din limbile eschimosă și warlpiri, ajungând la concluzia că există diferențe importante. În eschimosă, antipasivul detranzitivizează propoziția (situația obișnuită din limbile ergative): Qimmiq angum-mik kii-si-v-u-q (apud Bittner și Hale 1997 [1993]) câine om-INS mușca-ANTIPAS-IND-[tr
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
oblic; (c) cu încorporare. Bittner și Hale (1997 [1993]) analizează construcțiile antipasive din limbile eschimosă și warlpiri, ajungând la concluzia că există diferențe importante. În eschimosă, antipasivul detranzitivizează propoziția (situația obișnuită din limbile ergative): Qimmiq angum-mik kii-si-v-u-q (apud Bittner și Hale 1997 [1993]) câine om-INS mușca-ANTIPAS-IND-[tr]-3sg ' Câinele îl mușcă pe om', iar în warlpiri structura reprezentativă pentru antipasiv este o construcție conativă − verbul rămâne la conjugarea tranzitivă, iar subiectul păstrează marcarea ergativă: Maliki-rli ka-rla-jinta ngarrka-ku yarlki-rni (apud Bittner și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1997 [1993]) câine om-INS mușca-ANTIPAS-IND-[tr]-3sg ' Câinele îl mușcă pe om', iar în warlpiri structura reprezentativă pentru antipasiv este o construcție conativă − verbul rămâne la conjugarea tranzitivă, iar subiectul păstrează marcarea ergativă: Maliki-rli ka-rla-jinta ngarrka-ku yarlki-rni (apud Bittner și Hale 1997 [1993]) câine-Erg. pers.3sg-D-ANTIPAS om-Dat. mușca-NPST ' Câinele mușcă la om'. În eschimosă, antipasivul este încorporat în baza verbului, iar în warlpiri, elementul care reprezintă antipasivul este afixat la auxiliar și omonim cu marca de dativ, persoana 3 singular. Asemănarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cât și în studii recente, limbile ergative au fost definite ca fiind sisteme "inacuzative", proprietatea care le distinge de limbile acuzative fiind incapacitatea de a atribui Cazul acuzativ obiectului, între studiile mai importante fiind menționate Bok-Bennema (1991) și Bittner și Hale (1996). Bok-Bennema (1991, apud Manning 1996: 66, 158, 162, 163), urmându-l pe Kiparsky (1987)3, susține, cu referire mai ales la eschimosă, că argumentele A în ergativ sunt actualmente oblice. Autorul respinge ideea că cele două tipuri de ergativitate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Și Müller (2004)6 susține, urmând același tip de analiză, că diferența dintre sistemul ergativ și cel acuzativ este alegerea, în ordinea operațiilor sintactice dintr-o construcție tranzitivă, a derivării categoriei v. 2.2. Teoria transparenței proiecției verbale Bittner și Hale (1996: 531), pornind de la observația că limbile ergative reprezintă o clasă eterogenă, arată că teoria Cazului și a acordului reduc distincția tradițională între ergativitatea sintactică și cea morfologică la o diferență structurală: opacitatea vs transparența unei proiecții VP guvernate de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Autorii comentează situația din dyirbal, limbă în care numai argumentul în nominativ (absolutiv, în terminologia curentă) este suficient de proeminent pentru a servi drept topic. Acceptând constrângerea universală formulată de Chomsky (1981)7 − numai subiectul poate fi controlat −, Bittner și Hale observă că, în dyirbal, argumentul controlat al unui verb tranzitiv este cel în ergativ, nu cel în nominativ, prin urmare, din punctul de vedere al controlului, ergativul este subiect. Propunerea autorilor (Bittner și Hale 1996: 533) este că o limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiectul poate fi controlat −, Bittner și Hale observă că, în dyirbal, argumentul controlat al unui verb tranzitiv este cel în ergativ, nu cel în nominativ, prin urmare, din punctul de vedere al controlului, ergativul este subiect. Propunerea autorilor (Bittner și Hale 1996: 533) este că o limbă ergativă la nivel sintactic trebuie să aibă un comportament dual: pe de o parte, trebuie să existe fenomene orientate spre subiect (precum controlul), care caracterizează relația convențională de subiect, pe de altă parte, fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se deplaseze în Spec,IP pentru a fi guvernat de C sau de K. Astfel, argumentul în nominativ din Spec,IP este mai proeminent decât subiectul asociat proiecției VP. Transparența vs opacitatea proiecției verbale În teoria formulată de Bittner și Hale (1996, 1997 [1993]), K este categoria funcțională Caz, proiecția cea mai înaltă din proiecția extinsă a categoriei lexicale N. K este paralel cu C din proiecția extinsă a V (Grimshaw 1990). Nominalele marcate cu caz morfologic sunt de tip KP
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
3 IP C 2 2 VP ti Ii C 2 Nom.i VPi Agent ! V' ! Vi CP 3 IP C 2 2 VP ti Ii C 2 Nom.i VPi Temă ! V' 2 ti Vi Ergativitatea morfologică (transparență) (Bittner și Hale, 1996: 534) Tranzitive Inergative Inacuzative CP 3 IP C 2 Nom.j I' Temă 2 VP I 2 Erg.i VPi Agent ! V' 2 tj V CP 3 IP C 2 Nom.i I' Agent 2 VP I 2 ti
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
3 IP C 2 Nom.i I' Agent 2 VP I 2 ti VPi ! V' ! V CP 3 IP C 2 Nom.i I' Temă 2 VP I 2 ti VPi ! V' 2 ti V Ergativitatea sintactică (opacitate) (Bittner și Hale, 1996: 535) Teoria transparenței propusă de autori oferă o predicție generală asupra sistemului cazual ergativ: un sistem ergativ apare atunci când verbul tranzitiv nu-și poate marca obiectul cu un Caz, pentru că nu guvernează niciun competitor pentru Caz al acestui argument
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
autori: (a) cu ridicare/opace (tip care corespunde, în linii mari, ergativității sintactice) − eschimosă −; (b) transparente (tip care corespunde, în linii mari, ergativității morfologice) − warlpiri. Contrastul dintre cele două limbi este vizibil pentru antipasiv (vezi Capitolul 1, 6.). Bittner și Hale (1997 [1993]) își propun să formuleze o teorie generală a Cazului, care să explice diferența dintre limbile acuzative și cele ergative. Autorii arată că atribuirea Cazului structural nu este o proprietate a centrului, ci depinde de configurația în care acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
între denumirile cazurilor din limbile acuzative și cele din limbile ergative. 3.2.1. Abs. = Ac., Erg. = Nom. Această ipoteză a fost formulată în studii ca: Levin și Massam (1985), Bobaljik (1993), Chomsky (1995 [1993]), Laka (1993)18, Bittner și Hale (1996). Pe scurt, nodul AgrO este obligatoriu în limbile ergative. În propozițiile tranzitive, AgrO atribuie acuzativul (absolutivul) argumentului O, iar AgrS atribuie nominativul (ergativul) argumentului A. În propozițiile intranzitive, AgrO atribuie acuzativul (absolutivul) argumentului S. Levin și Massam (1985) au
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
morfologia cazului este mai bine explicată dacă se consideră că acesta este inerent. Prima care a propus această analiză este Levin (1983). Gramatica limbii basce nu e ergativă în sensul lui Bobaljik (1992) sau conform teoriei propuse de Bittner și Hale (1996). Chomsky (1995: 176) preia ipoteza lui Bobaljik (1992), conform căreia tiparele cazuale diferite din limbile nominative și din cele ergative apar ca urmare a opțiunii pentru poziția de verificare a Cazului în propozițiile intranzitive: ● AgrS − activ, AgrO − inert: Nom.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acuzativ este legat, în mod paralel, de marcarea pacientului în diverse limbi. 3.3.4. Erg. = Caz structural Bruening (2007) realizează un inventar al susținătorilor ipotezei că ergativul este caz structural: Bejar și Massam (1999)38, Bittner (1994), Bittner și Hale (1996), Bobaljik (199239, 1993), Davison (199940, 2004), Laka (1993)41, Marantz (1991), Phillips (199342, 1995). Bruening (2007) mai arată că tipologiștii resping ideea legăturii dintre cazul ergativ și un anumit rol tematic (Agent), Comrie (1978: 367) subliniind că relația strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Martinet și Tchekhoff (vezi Capitolul 1, 4.1.3.) − ambele NP întrețin cu verbul o relație de tip modificator−cap; (c) soluția propusă inițial de Schuchardt (1896) − o propoziție tranzitivă într-o limbă ergativă are natură pasivă − și reluată de Hale (1970): regula corespunzătoare pasivului englezesc este obligatorie în limbile ergative; această soluție rezolvă problema morfologică (absolutivul corespunde relației sintactice de subiect). Noțiunea sintactică subiect este identificată prin rolul sintactic, adică rolul unui NP în procese de transformare: în engleză subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
trăsături creează o scală de tranzitivitate: (a) verbe tranzitive ('a citi', 'a gândi', 'a crede'), (b) tranzitivitate medie ('a înțelege', 'a uita'), (c) verbe intranzitive ('a cădea', 'a pluti'). 6. RELAȚIA ERGATIV−PASIV DIN PUNCT DE VEDERE SINTACTIC Studiul lui Hale (1970), apud Van de Visser (2006: 203), reprezintă prima abordare generativă a ideii că, la origine, construcțiile ergative sunt pasive. Această relație diacronică dintre pasiv și ergativ, precum și anumite confuzii (mai ales terminologice), determinate de asemănarea dintre pasiv și ergativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
5.): Ion deschide ușa > Ușa se deschide Nevasta îl îmbătrânește pe Ion > Ion îmbătrânește; ● treceri între inergative și tranzitive, prin adăugarea unui complement intern, de unde și posibilitatea de a trata inergativele ca tranzitive cu încorporare obligatorie și opacă a obiectului (Hale și Keyser 1993, Holmer 1999) − vezi infra, 4.3.1. și Capitolul 4, 4.: Ion dansează cu plăcere > Ion dansează rock'n-roll cu plăcere Ion cântă în corul școlii > Ion cântă cântece patriotice în corul școlii; ● treceri între tranzitive și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
diferită de cea anterioară: dacă un verb are mai multe argumente interne, trebuie să postulăm o scindare a VP de tip larsonian. Configurația v−VP exprimă rolul cauzativ sau agentiv al argumentului extern. Dacă inergativele sunt tranzitive "ascunse", așa cum sugerează Hale și Keyser (vezi infra, 4.3.1.), atunci numai inacuzativele care nu au Agent sunt structuri simple de tip VP. Chomsky (1995: 316) arată că rolul extern este o proprietate a configurației v−VP și un specificator care poartă acest
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a fost adoptat de mulți, dar și criticat de: Krifka (1999)39, Horvath și Siloni (2002)40, Kiparsky (1997)41. Folli și Harley (2007: 197) subliniază că micul v a fost introdus masiv în anii '90, în studii aparținând lui Hale și Keyser (1993), Kratzer (1993)42, Chomsky (1995), devenind curentă ideea că argumentele externe nu sunt proiectate ca adevărate argumente ale verbului, ci sunt argumente ale unei proiecții verbale ușoare, care domină domeniul VP. Alexiadou (2001: 16) rezumă proprietățile proiecției
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]