2,384 matches
-
ar fi putut face Reich-ul tot mai mare și mai mare. Conducătorul formației din care făceam parte, un băiat de muncitor din așezarea Neuschottland, era cu nici doi ani mai mare decât mine: un tip de toată isprava, care avea haz și știa să alerge în mâini. Îl admiram, râdeam când râdea el, alergam în urma lui, ascultător. Toate astea mă atrăgeau să ies din atmosfera stătută, mic-burgheză a constrângerilor familiale, departe de tata, de sporovăiala clienților în fața tejghelei prăvăliei, de strâmtoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chip de micul Hans, și tipul ăsta, care era însă mai mare, cu o statură noduroasă, de taur, părea de încredere. Mi-am zis: pe unul care nu a vrut niciodată să devină subofițer poți să te bizui. Plin de haz, hârșit, șmecher, a reușit de fiecare dată s-o scoată la capăt. Înaintare, război de poziție, luptă corp la corp, contraatac, retragere, orice mișcare legată de război îi era familiară. El a găsit breșa, a scăpat, chiar dacă rănit; pe ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Un câmp întins a crescut și a tot crescut, până când a fost destul de amplu încât să cuprindă gunoiul sortat al istoriei germane din două secole și, în plus, pe acela al eroului meu, Theodor Wuttke - numit Fonty - în cuvinte cu haz, pe un ton de taclale. Dar, deoarece la data aceea în comerț nu se mai găseau panglici pentru mașinile mele de scris portabile marca Olivetti, cu siguranță că, dacă nu ar fi fost acel ajutor prietenesc, m-ar fi apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sinuciderea Pumitei a fost un asasinat. Fapt e că toți acești Edgari Wallace de rezervă Îmi poartă pică. Sunt, fără doar și poate, un futurist, un viitorist; mai zilele trecute, am crezut că era prudent să efectuez „iscodirea plină de haz“ a unor scrisori de amor; am vrut să-mi igienizez spiritul, să mă ușurez de orice balast sentimental. E superfluu să aduc drept probă numele damei: nici pe domnia voastră, Isidro Parodi, nici pe mine nu ne privește detaliul patronimic. Grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În schimb, răutăcioasa satisfacție de a oferi spre tipărire peripeția pe care o Înregistrează Culegerea de vorbe de duh și clovnerii (Madrid, 1934) a lui don Julio Mir y Baralt. Nici o fărâmă nu se mai poate adăuga textului plin de haz pe care l-am exhumat; faptul strălucește În totala-i integritate: „Pe când Morarul era În trecere prin Jaca, niște mici derbedei l-au zărit stând la șuetă În stradă cu un tip purtări foarte distinse și, vrând să-și râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să o soluționăm cu claritate. Poate că sămânța devierilor noastre rezidă În hotărârea de a semna cu un pseudonim.“ Peste trei sau patru ani, considerând că experiența fusese amuzantă, Borges și Bioy Își reiau colaborarea. Ei recunosc că, de atâta haz, purtați de valul râsetelor și glumelor, au ratat multe subiecte sau le-au lăsat pur și simplu nescrise. „Am vrut - povestește Bioy pe internet - să scriem lucruri serioase, dar am eșuat. Bustos Domecq devenise un glumeț insuportabil.“ Borges a iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
descurce singur. - Și eu la fel, domnule Parodi, a spus molcom Fang She. Mulți oameni Își dau acum viața În lumea asta Întru apărarea acestui crez.“ Dar să fim atenți: nu ne putem juca mereu cu gluma. Așa demonstrează, dincolo de hazul nebun și chiar de hohotele de râs pe care le poate trezi marginalul narator fără nume din poate enigmaticul, pentru un român, monolog Sărbătoarea Monstrului. Despre ce sărbătoare poate fi vorba și despre ce Monstru cu majusculă? Monstrul argentinian e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
argoul marginalilor din Buenos Aires) de operetă, un limbaj cu elemente argotice clare, detectabile În orice dicționar de gen, dar mai ales argotizant, adeseori efuziv și tumultuos, În cea mai mare parte inventat chiar de ei, vehicul care străbate, plin de haz, umor și fantezie, cuibul cu vipere al lumii interlope, fiind adevărata cutie de rezonanță a binecunoscutelor jocuri literare borgesiene. Ne-am Întrebat, deci, ce a vrut Borges să spună când a recunoscut În fața lui Sorrentino că, „În general, noi scriitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Citat din titlul capitolului VI, partea Întâi, din Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes, intitulat Del donoso y grande escrutinio que el Cura y el Barbero hicieron en la librería de nuestro ingenioso hidalgo (Despre marea și plina de haz cotrobăială a Preotului și Bărbierului prin biblioteca ingeniosului nostru hidalgo). Termeni specifici dialectului aragonez. * Uneori Mario este În ofensivă. (notă cedată de Doña Mariana Ruiz Villalba de Anglada.) Oraș din Baleare. Oraș din Chile. Vigonie. În original, Once, „Unsprezece“, numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mi se perindă lungul șir al celor pe care i-am năpăstuit. „-M-a pedepsit iubirea” -îmi spun-“căci am iubit totul în afară de ce trebuia. Din tot ce dă savoare vieții de suprafață, nimic nu mi-a fost străin: gîndul subțire, hazul, ironia. Curios e chiar că mi-am iubit trupul bătîndu-mi joc de el. Și am trecut cu nepăsare pe lîngă mîinile pe care cei din jur mi le-au întins cu prietenie. Dar am crezut prea mult in mine găsindu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
egale. Voiam să-i dau de înțeles că, deși nu mă mai iubea, cu toate că mă făcuse să sufăr și mă umilise, eram o ființă care gândea și care avea să treacă și peste asta. Voiam să priceapă că aproape făceam haz de toată situația aia nenorocită și că, practic, îl invitam și pe el, făptașul, să mi se alăture și să râdă împreună cu mine. Nu-mi venea să cred că reușisem chestia asta. Eram destul de mulțumită de mine. Pentru că deși, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu șenile filologice, spintecate cu verbe ascuțite de bucătărie japoneză, ca niște rîme, sau ce mănîncă asiaticii, tîrÎte de păr pe pardoseala Înnegrită de sînge, spînzurate, mitraliate simetric, sacadat, torsionate, rupte-n patru și date cu fruntea de pămînt În hazul nebun al asistenței, care știa că-i vine și ei rîndul, amîndoi aveau un haz indiscutabil, primul care lua cuvîntul armat era Gârbea. Numele i se potrivea. Bănuiesc că și Înfățișarea. Scund, plinuț, tuns scurt, cu ochelari, un zîmbet arcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mănîncă asiaticii, tîrÎte de păr pe pardoseala Înnegrită de sînge, spînzurate, mitraliate simetric, sacadat, torsionate, rupte-n patru și date cu fruntea de pămînt În hazul nebun al asistenței, care știa că-i vine și ei rîndul, amîndoi aveau un haz indiscutabil, primul care lua cuvîntul armat era Gârbea. Numele i se potrivea. Bănuiesc că și Înfățișarea. Scund, plinuț, tuns scurt, cu ochelari, un zîmbet arcuit subțire ca al motanului din Alice și o frază de o politețe rece, geometrică, executa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-ar fi fost Pacino, ar fi putut fi recomandat amatorilor de telenovelă cu gaze de eșapament, iar finalul cînd Barkin este supărată pe el, merge țeapăn pe stradă, Pacino o ajunge din urmă vorbindu-i Întruna, plin de un haz disperat, și ea nu mai rezistă, izbucnește-n rîs și traversează Împreună fericiți strada pînă la adînci bătrîneți e identic cu cel din Tootsie, doar că În loc de Pacino e Hoffman și-n loc de Barkin, Jessica Lange, care-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
constructorii lui și a doua generație - Billy Dieterling și Timmy Valburn. O mică gașcă pusă pe sporovăială: discutau ultimele bîrfe de la Hollywood ori luau peste picior slăbiciunile bărbătești. Cuvîntul „bărbați“ Îi făcea pe toți să rîdă În hohote. Făceau mare haz de polițiști și se jucau de-a ghicitul Într-o casă cumpărată de căpitanul Ed Exley. Toate meritele Îi reveneau lui Inez. După uciderea negrilor el avusese coșmaruri: dacă erau nevinovați? O furie neputincioasă fusese cea care Îl făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
făcut să uimească lumea, mesteca un măr întreg sau își vâra pumnul în gură. „Și-atunci ce-o să facă acela care pierde?“, se arăta el nedumerit. „Nu știu, altceva. De ce trebuie neapărat să fie pedepsit?“ „Pentru că n-ar avea nici un haz jocul“, spunea Andrei Vlădescu repede, înainte ca Aurora Mocanu să se întoarcă spre el cu vocea ei groasă: „Ce-ar fi să vă duceți de-aicea și să ne lăsați să terminăm partida asta în pace?“. „Ai grijă, ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de ea. Era exact opusul lui Emily În toate privințele: calmă, echilibrată și total indiferentă față de modă. Recunoștea că Miranda e absurdă, dar nu i-o lua În nume de rău; poseda acea rară și Încântătoare calitate de a face haz de ea Însăși și de toți ceilalți. — Nu, n-a fost ea, am mințit eu oarecum, cu un zâmbet triumfător. Suntem În regulă. — Tu ești În regulă, de data asta, a zis ea cu voce inexpresivă. Dar ține minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că mă concediază În nici una din convorbiri, am declarat eu cu mândrie. A făcut, firește, apropouri, dar nu m-a amenințat pe față. E și ăsta un progres, nu? A râs În felul acela În care râdea numai atunci când făceam haz de propria-mi persoană, după care m-a Întrebat ce voia Miranda, idolul ei. — Voia doar să schimb rezervarea lui B-DAD pentru prânz. Nu prea știu de ce trebuie să fac eu treaba asta, câtă vreme el are propria asistentă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rea, exact ca vrăjitoarea la care mă uitam În fiecare zi. Dar În seara asta, la petrecere, mi se păruse tristă și destul de Însingurată. Chiar dacă aș fi pus poza asta pe frigider ca adaos la colecție și aș fi făcut haz de ea cu Lily și Alex, picioarele nu m‑ar durea mai puțin și nimeni nu mi‑ar putea da Înapoi seara pierdută de vineri. Am rupt‑o bucăți și am pornit‑o Împleticit pe scări În sus. 15 — Andrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă conformez - din teamă sau din neîncredere sau din lașitate - ideii lor despre mine, și anume că sunt o persoană mediocră? Nu, nu vreau să devin mediocră! Eu știu că nu sunt mediocră! Ce dacă sunt urâtă și lipsită de haz? Ce dacă am coșuri și port ochelari? Sunt inteligentă. Gândesc întruna, am o minte clară și am talent cu carul la scris! (Chiar dacă, mă rog, nu am scris până acum nici o operă...) îmi fixez privirea pe mâna dreaptă, mâna care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
șoptindu-și tainic la ureche în penumbra din cameră. Sunt conștienți amândoi că sunt frumoși. Frumoși și veseli. Râd întruna. Fericirea lor e un cerc perfect închis, în care nimeni altcineva nu are acces. Eu sunt urâtă și fără nici un haz. Oricum, nu găsesc nimic de râs. Nimic demn de interes. Iar tu, Edo, ai dispărut de când am ajuns la Georgiana. M-ai lăsat singură, în paltonul meu în carouri peste rochia galbenă și în cizmele negre cu toc jos, mult
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acesta, după ce o scrută cu o privire scurtă, dând din cap ca la o minunăție, în loc să emită și el o părere omenească, după care jinduia inima sa de tânără mamă, îl maimuțări pe Faraon, de care el, totdeauna, făcea mare haz: Die Welt wird schöner6..., îndrugă el, în felul gângăvit al lui Chirpic. Petronia începu să strângă scutece, pe ascuns de ochii soacrei, care gogea, cu basmaua neagră legată peste gură și din ce în ce mai morocănoasă. O dureau măselele și de aceea desfăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vezi? El o pune și asta cântă... Cum să nu fie gras?... Jana, care auzise această descriere antropomorfică, la adresa păpălăului, numai nu era să plesnească de râs. Le transferă și altora pătimașa ei stare sufletească, continuând să se înece de hazuri. Orășeanul simți unde bat femeile gureșe din Goldana și se supără, oprind geamantanul lui făcut din tablă zincată și împănat cu beculețe. În pauza creată, el se adresă tuturor mesenilor de la cumetria din Goldana: Tovarăși țărani, să avem pardon, tovarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
facă gălăgie în front, fiindcă îl doare capul la lipsa de ordine și disciplină Aici și Cornel Braiu, gureș cum e el, îndată a melițat cu gurița lui, spunând că: așa-i rânduiala românului, când altceva nu poate, atunci face haz de necaz, deoarece șăguind, sus are inima (că așa zice părintele la biserică: sus să avem inimile!) A mai grăit, zicând că: oricum, decât bocitoare, mai bine filozof Însă, Pamfil Duran l-a luat în răspăr, spunând că: nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
comerț socialist incipient, încă nu se lansase, pe atunci, votka sovietică sau alte spirtoase din astea). Turnau voinicii în ei, până când se uitau cu ochii cruciș și li se împleticeau ciubotele. Bucureștenii și mai ales pușlamalele, haimanalele și coconii făceau haz de soldații Victoriei, care lălăiau, hălăduind pe mijlocul străzii, ținându-se de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului. Nenorocirea s-a întâmplat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]