2,407 matches
-
Miraculoasa istorie... și Cestita poveste a corabeei sunt două istorii scrise în limba letopisețelor. Povestirea în care un țăran îndărătnic primește prin poștă, de la un expeditor incert, un computer, de care-i e frică ca de dracu, e de un haz nebun. Plăcerea ficțiunii este evidentă mai ales în Un obiect tensionat..., o povestire în care scriitorul argeșean folosește un Pateric străvechi de la o mânăstire ctitorie a lui Petru Rareș, o sofisticată teorie de fizică, rapoarte CIA, agenții de presă internaționale
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
printre participanți nenumărați la cenaclul și seratele ținute în mod curent aici. Epoca despre care se vorbește în titlu, cea postbelică, de până în 1989, este redată în culori luminoase, umbrele inerente fiind suprimate sau relegate în sfera anecdoticului și a hazului de necaz. Dan Ciachir, care a semnat fără întrerupere Cronica ortodoxă din revista Cuvântul între 1990-2002, imprimă acestor eseuri ceva din liniștea și încrederea dăruite de credință. Peregrinări prin trecutul Europei Europa mon amour, cartea lui Petre Răileanu, se citește
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
armata imorală "burghezo-moșierească"?! - Am impresia că România cea "plină de umor" a avut nevoie, de la Anton Pann, Moise Cilibi și Caragiale încoace, să-și reafirme condiția cu ajutorul câte unui "comic de serviciu", care s-a străduit a focaliza, după puteri, hazul național: G. Topîrceanu, Păstorel, Sorescu, până la strict actualul Dinescu. Ai mai curând afinități ori puseuri de distanțare față de aceștia? - Cu primii cinci, anume Anton Pann, Cilibi Moise, Caragiale, G. Topîrceanu, Păstorel, am unele afinități, pesemne, fără să mă bat, cu
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
a scris Mirel Palada pe Facebook. Andrei Pleșu despre Mirel Palada " Cei mai comici - dar și cei mai periculoși - sunt însă cei care strică limba avînd aerul că o răsfață, că o „înnoiesc", că o prelucrează „creator". Vor să aibă haz sau să se exprime „fin". Au convingerea că un adevărat „intelectual" e unul care știe cuvinte rare, care vorbește „pe radical" și își lasă interlocutorii cu gura căscată. Așa a apărut pe piața noastră lingvistică termenul „matrafoxat", pentru a înlocui
Palada îl compară pe Pleșu cu Vadim. Atac fără precedent la un simbol al intelectualității by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77481_a_78806]
-
Alcătuit pe un scenariu alcătuit din schițele: „1 Aprilie”, „Justiția”, „Justiția română” „La poștă”, „Petițiune” - regia Cezar Ghioca și „Moșii” (tablă de materii) „Repausul duminical”, „Căldură mare” - regia Vlad Cristache, spectacolul “Personaje, locuri și obiceiuri din Bucureștii lui Caragiale” stârnește hazul prin situațiile în care se află personajele, interpretate cu mult umor și talent de actorii Silviu Debu, Radu Crăciun, Andrei Seușan, Ionuț Vișan, Eduard Cârlan, Andrei Rosu, Zory David, Daniel Hara, Corneliu Ulici, Sabrina Iaschevici, Ioana Marcoiu , Letiția Vlădescu, Ioana
Moravuri caragieliene la "Festivalul Bucureştii lui Caragiale" () [Corola-journal/Journalistic/81368_a_82693]
-
Griviței pe bicicleta lui... Hermes?... Diamant?... dialogând totdeauna cu un dulău bun și cam bleg, cu limba scoasă, în urma vehiculului... Sau copil fiind, alergând cu nuiaua plimbată în goană peste uluci, scoțând arpegii... compunând, în cadența lor, bine ritmată, tot hazul și sonurile existenței...
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
se poate să nu dea de gândit celui care a citit Canonul cuconului Dinu Matraca, proza cea mai licențioasă iscălită de vreun scriitor până la Brătescu- Voinești, revelează și umorul la acest scriitor mai complex decât se crede; bonomia și acel haz câteodată chiar trist îl caracterizaseră încă de la începuturile sale literare. Avantajul de a-l reciti la intervale de decenii schimbă perspectiva mult mai mult decât aș fi crezut-o eu însumi înainte de a o experimenta. Să promit o nouă lectură
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
mult mai mult decât aș fi crezut-o eu însumi înainte de a o experimenta. Să promit o nouă lectură după alți douăzeci de ani, sau mai bine, după numai nouăsprezece ar fi mai potrivit și poate cu și mai mult haz!
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
îndurat de țăranul român. Ariton creează cu migală portrete memorabile (eroii își poartă semnalmentele [ranga, pușca, pipa, varicele, ,,nu vreau la azil"] de-a lungul întregului roman), creând figuri țărănești tipice perioadei istorice traversate, mișcându-i în întâmplări pline de haz și ironie, hiperbolizate și aureolate de o fantezie de invidiat. Țăranii din aceasta Europă, din titlul apodictic al romanului, sunt trași de sfoara timpurilor colhoznice în acțiuni de căutare a ,,lânii de aur", de depășire a condiției precare ce le
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
Când Sevastița, profesoară de geografie, pleca de acasă cu treburi, rămânând numai ei, tatăl și fiul, începeau să discute între ei numai latinește, uneori chiar și să se ia la înjurături, să se certe, tot latinește; și era mai mare hazul: cu niște cuvinte, complet uscate, lipsite de vreun miez real, ca niște melci băloși ce și-ar fi lepădat de mult cochiliile, lăsându-le în urmă în soarele torid al deșertului unei existențe expurgată de orice conținut. Fără a exagera
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
o sursă inepuizabilă de "faze" care se rețin și de umor de bună calitate. Daniela Ștefănescu dovedește că știe foarte bine să construiască un dialog. Din păcate "cei mari" vorbesc între ei, în continuare, cu totul altfel: încearcă să facă haz de necaz și nu "reiese" de nicăieri hazul, au discuții pretențioase în care se iau prea mult în serios, explică în detaliu tot ce depășește un nivel al cunoștințelor generale fixat destul de jos etc. Mai mare atenție s-ar fi
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
și de umor de bună calitate. Daniela Ștefănescu dovedește că știe foarte bine să construiască un dialog. Din păcate "cei mari" vorbesc între ei, în continuare, cu totul altfel: încearcă să facă haz de necaz și nu "reiese" de nicăieri hazul, au discuții pretențioase în care se iau prea mult în serios, explică în detaliu tot ce depășește un nivel al cunoștințelor generale fixat destul de jos etc. Mai mare atenție s-ar fi impus în folosirea unor expresii "ale tinerilor", pentru că
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
fixat destul de jos etc. Mai mare atenție s-ar fi impus în folosirea unor expresii "ale tinerilor", pentru că "a cere prietenia", pentru a da un singur exemplu, nu mai poate provoca printre persoanele de "vîrste mai mici" decît cel mult hazul. Daniela Ștefănescu - eu sper, tu speri, el (ea) speră, Editura Rao în seria Proză Română Contemporană, București, 2002, 214 pag.
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
de aproape șaizeci de ani... Telefona de la München... Prietenii se miră de memoria mea auditivă, și, într-adevăr, mai mult decât figurile, rețin modulațiile vocilor. A lui Chihaia, oricum, inconfundabilă: puțin afectată, dar nu cine știe cât, un pic persiflantă, cu un haz abia reținut, însă ceva cald, amical, în rostire. Cu un asemenea glas, nu poți să te înțelegi bine cu oamenii la piață. Nimic dur; nici o alunecare vulgară. Un ton oarecum răsfățat, însă distins. Altădată, în studenție, obișnuit cu Bărăganul și
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
ideologie ca de un (deja) stigmat. De ea se folosesc "răii". "Bunii", în schimb, au gîndire critică. Contra corectitudinii politice în cultură votează Alina Mungiu-Pippidi, preferînd, în locul "sinergiei" care mumifică, niște discursuri variate, dar vioaie. Și, "ca drumul să aibă haz, spațiul cultural trebuie să fie ca deșertul din Călăuza lui Tarkovski. Trebuie să dai o șansă lucrurilor să se mute de la locul lor cînd te întorci cu spatele, și trebuie să te muți tu însuți, pentru că nu te simți în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
ale Taniei Nicolescu. Tanka, deși poezie de dragoste, în textele autoarei descoperim scheciuri de natură, Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Iar în senryu simțul umorului cu care este înzestrată depășește limitele hazului și devine ironie sarcastică. Coadă la loto degeaba risipesc bani de aur salcâmi Cartea se încheie cu texte în stil haiku, dar care se apropie mult de spiritul liric japonez: Pe țărmul pustiu visul verii eșuat cioburi de stele Fluturi
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
o placă de lemn, într-un fotoliu, dar ea n-a avut copii. Eu aș putea să pun respectiva placă de lemn pe burtă și să merg cu ea în echilibru, eventual să beau și o cafeluță în timpul plimbării. Fac haz de necaz, dar cu tine, Herr Doktor, simt nevoia să trec de acest haz de fațadă și să fiu sinceră : mă simt îngrozitor. Mă dor toate, am senzația că simt fiecare ligament cum se întinde și se chinuie să susțină
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
aș putea să pun respectiva placă de lemn pe burtă și să merg cu ea în echilibru, eventual să beau și o cafeluță în timpul plimbării. Fac haz de necaz, dar cu tine, Herr Doktor, simt nevoia să trec de acest haz de fațadă și să fiu sinceră : mă simt îngrozitor. Mă dor toate, am senzația că simt fiecare ligament cum se întinde și se chinuie să susțină această greutate, că oasele mele cedează, că le aud cum scârțâie și cum pârâie
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
duzi Numai gura ei auzi; Mică ca un ou de rață, Gureșă precum o țață. Mai mult coadă decât trup, Nu-i nici vulpe, nu-i nici lup. Neagră ca o supărare Provocată de-un necaz: Ea nu are nici un haz Dacă nu-i cârâitoare. Carnea lui e bună-rea, Fie mare, fie mic; Caută mereu ceva, Deși n-a pierdut nimic. Nici nu zbiară, nici nu muge, Mormăie de supărare; Iarna labele își suge, Zmeura îi place tare. Mereu trage câte
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
l-au iubit, spunându-le: „Ați plâns destul, hai acum să râdem!“ — Într-un interviu radiofonic pe care ți l-a luat Ileana Corbea în 2001, mărturiseai că scrisul a fost o terapie... — Sergiu era un om vesel, cu un haz nebun, știa să po ves tească extraordinar. M-am gândit să pun pe hârtie felul lui de a fi mai puțin vizibil celorlalți. El nu era tot deauna cel de pe piedestal, nemaipomenit ca geniu, sever cu orchestra. Făcea tot felul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pentru ei era să fim bune la școală, să fim bine-crescute, deoarece aveam guvernante, iar părinții își vedeau de treburile lor. Nu uit 46 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE râsul lui Suzanne care, într-un grup de prietene, făcea haz de poeziile mele. Urmă o scurtă pauză, timp în care Ioana se aplecă asupra unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic și avea un cap de fanariot afurisit. Îi plăcea muzica și cânta la pian. Ne înțelegeam de minune, căci avea mare haz, era cultivat și dansa admirabil. Pasiunile lui erau vânătoarea și pescu itul. Am fost atât de fericiți să ne revedem în libertate, încât, fără să mai pierdem timpul, ne-am căsătorit cu entu ziasm și am plecat în Argentina. — De ce
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Ghica protesta cu vehemență: „Eu sunt cardiac!“ Îl scot pe Ion și îl pun în camera de alături. Eu, de colo: „Și eu sufăr de inimă!“ „Dumnea voastră rămâneți pe loc.“ Ne-au ținut vreo trei ore. Noi râdeam, făceam haz de necaz. Când ne dau drumul și ieșim din cușcă, văd pe peretele comisariatului poza lui Mitterand. Atunci le spun sechestranților: „Uitați-vă bine la el, în curând o să aveți și voi ce avem noi în România.“ — Ești o rebelă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mai bine la torturile mele merita un premiu. Fără ezitare, am desenat doi dansatori cu floricele împrejur, am scris cu litere mari: „Premiul I pentru cel mai bun dansator“ și i l-am trimis respectivului prin poștă. Mulți au făcut haz, dar alții, dezamăgiți, au contestat acordarea distincției partenerului desemnat. — Grozav, am chicotit. — Hai să revenim la chestionar, mă zori Ioana. — Care sunt pictorii tăi preferați? — Leonardo, Piero della Francesca, Rafael, Monet, Klee, Bissière. Mai sunt multe întrebări? — Destule. De ce? m-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sâmbătă seara. Sau, poate, în ajun de sărbătoare... Nu mai țin minte... Și eu care credeam că oamenii din satul tău o țineau cu țoiul în mână cât îi săptămâna de lungă - l-a tachinat din nou moș Dumitru, în hazul celor din jur. Pâcu n-a mai sărit cu gura ca de obicei când era luat la vale, ci și-a continuat povestea: Printre ei se număra și unul Ghiță Telincă, care îndată ce-a pornit cântecul a scos fluierul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]