1,975 matches
-
aceea au fost aspru pedepsiți prin împușcarea a 80 de țărani, fapt atestat de registrul morților din 1849. Primul Război Mondial aduce satului Marga 64 de morți, 56 de răniți, 125 de invalizi, văduve și orfani, iar la terminare o holeră care seceră încă 120 de vieți. Cel de-al Doilea Război Mondial sporește numărul morților cu 26, 56 de răniți, alte văduve, orfani, etc.Pe vreamea cand era la Vama Marga granita Austro-Ungara sa nu mai plateasca tribut aur si
Comuna Marga, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301088_a_302417]
-
acest gen acordată unei personalități medicale), precum și alte Ordine înalte din partea Rusiei și Turciei. Rezumat: Koch a stabilit cauza bacterială a mai multor boli infecțioase și a descoperit microorganismele care cauzează antraxul (1876), infectarea rănilor (1878), tuberculoza (1882), conjunctivita (1883), holera (1884) și alte boli. A fost profesor la Universitatea din Berlin din 1885 până în 1891 și șef al Institutului de Boli Infecțioase (pe care l-a fondat tot el), din 1891 până în 1904. În cursul cercetărilor sale bacteriologice pentru guvernul
Robert Koch () [Corola-website/Science/301324_a_302653]
-
anul 1925. În anul 1807 s-a înființat parohia romano-catolică la Deta și cuprindea satele Ofsenița, Banloc, Partoș, Șocă, Topolea, Tolvădia și Giera. Primul preot la această parohie a fost Georgius Ignatius Stubnay. În perioada 1832 - 1835, coloniștii suferă din cauza holerei care bântuie în această regiune, iar în 1835 precipitațiile abundente, torențiale au distrus recolta. În data de 23 ianuarie 1838 a fost și un cutremur de pământ. La începutul secolului al XIX-lea, Ofsenița trece în proprietatea familiei Karatsonyi, care
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
78 de gospodării, un birt și o școală. În 1782 s-a construit și prima bisericuța, din lemn. În 1828 satul avea circa 900 de suflete. S-a dezvoltat treptat în ton cu marile evenimente din Banat, inclusiv epidemiile de holeră care au redus temporar numărul de locuitori. Numărul maxim de locuitori l-a atins la sfârșitul secolului XIX, când a atins aproape 1.500 de suflete. După al doilea război mondial, populația germană a scăzut continuu. Ultimul mare val a
Teremia Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301403_a_302732]
-
Română Unită, datorită înființării Episcopiei de Lugoj, cu conducere românească. Puține familii au rămas la cultul greco-oriental. Uniții au preluat școala ortodoxă și proprietățile sale, precum și capacitatea de colectare a simbriei. Între 1872-1873 uniții au construit biserică proprie. Epidemia de holeră din 1873 a făcut peste 300 de morți. În 1892 devine comună, cu notar propriu; era o așezare mare, cu un grad ridicat de dezvoltare. Avea deja o moară cu aburi, o societate de credit iar populația trecuse de 2
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
înalță la 28,4m, respectiv 26,3 m. În 1529, localitatea a fost din nou incendiată, de data aceasta de ostași ai boierului muntean Drăgan, care au asediat în septembrie Sibiul. În 1553 localitatea a fost decimată de epidemiile de holeră și de ciumă. Au urmat patru alte epidemii în 1706 și1755. În 16 septembrie 1599 biserica fortificată a fost cucerită și prădată de Mihai Viteazul. Cu această ocazie, preotul Heintzius a fost torturat și spânzurat în sacristie. În 1658 a
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
În pășuni și fânețe sunt prezente graminee precum Lolium perenne, Agropyron repens, Bromus inermis (obsiga), Dactylis glomerata și leguminoase că Trifolium hybridum (trifoi), Ț. pratense (trifoi roșu), Lathyrus tuberosus (oreșnița), L. pratensis (lintea pratului), dar și buruieni că Xanthium spinosum (holeră), Carduus acanthoides (spin), Euphorbia spp. (laptele câinelui). Prin gruparea unităților de teren (U.T.) din cartograma alăturată rezultă următoarele tipuri dominante de soluri : 1. Cernoziomuri cambice vertice, 1-5: 17,5%; 2. Cernoziomuri argiloiluviale, 6-9 (vertice pseudogleizate): 25,3%; 3. Soluri
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
discriminare a minorităților naționale în favoarea unei politici de asimilare a celor peste 200 de grupuri etnice din societatea sovietică. O altă caracteristică a regimului a fost dezvoltarea fără precedent a serviciilor medicale. Au fost duse campanii naționale pentru eradicarea tifosului, holerei și malariei. Numărul de medici a crescut atât de repede cât a permis capacitatea instituțiilor superioare de învățământ medical. Mortalitatea infantilă a scăzut rapid, iar speranța de viață a crescut semnificativ. Guvernul a promovat ateismul și materialismul care formau baza
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
1620 existau în Rus o familie de libertini, 14 familii de iobagi și 6 familii de iobagi fugiți, mărturie a vieții chinuite a țăranului român de odinioară. Între 1812-1820 a fost o perioadă de foamete, în 1872 o epidemie de holeră care a secerat viețile unor oameni, iar în 1893-1894 a făcut ravagii tifosul. În primul război mondial (între 1914-1918) au murit pe front 16 persoane din Rus. Perioada interbelică este una de calm relativ și de prosperitate economică. Rusenii sunt
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
Cerani. Satul Scăpău îl găsim atestat documentar în 1723 în harta austriacului mai sus menționată. Legenda spune că satul a fost cândva așezat într-un loc numit Saliste. Bordeiele erau dese, viața își urma cursul normal până când o epidemie de holera a secerat sute de vieți. Cei care au scăpat cu viață s-au suit mai spre deal întemeind o nouă așezare. Satului i-au spus ceea ce însemna satul locuit de oamenii scăpați de epidemie. Terenul proprietatea Mânăstirii Tismana și a
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
pus amprenta și asupra Mânerăului. După Revoluția de la 1848-1849, ultimii iobagi de aici își dobândesc libertatea. Grănicerul Ilie Toma organiza, după 1860, întâia școală a satului cu o didactică în maniera învățământului nemțesc de la Răcăștia. Ca urmare a epidemiei de holeră din anii 1872-1873, măsurile sanitare încep a se institui cu o mai mare vigoare, prin vaccinarea obligatorie a tuturor nou-născuților din Mânerău. La 1882, un mare incendiu mistuie cea mai mare parte a satului. Spre finalul secolului al XIX-lea
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
care are drept consecință o creștere a șporului demografic, astfel că în 1805 satul este format din 53 de familii. Între anii 1815-1817 pe fondul unei săracii și a foametei crâncene generalizate, populația Transilvaniei se confruntă cu o epidemie de holeră care afectează o mare parte locuitorilor Ardealului, inclusiv populația Maioreștiului. Din dorința de a reduce efectele epidemiei, ulițele satului au fost acoperite cu spini, pentru a-i împiedica pe cei bolnavi să intre în contact cu cei sănătoși. O parte
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
la începuturi cam din 6-7 fumuri (familii), amplasată prin luminișurile pădurii și Văii Bucov, la nord de comună. Cuvântul <betegi> înseamnă <(oamnei) cu beteșuguri>. Trebuie să reamintim că între anii 1784 și1831 au fost vreo 14 epidemii de ciumă și holeră, care au decimat populația. Așa se face că un sat din apropiere numit Pistolești, -sat blestemat de Dumnezeu- [s-a risipit], majoritatea locuitorilor murind de ciumă (vestita ciumă a lui Caragea-Vodă), iar cei ce mai rămăseseră, betegiți, și-au abandonat
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
a lua partea întreagă de război. Oastea Română a intrat în Bulgaria pentru a opri această nelegiuire. Trecerea s-a făcut prin două părți: pe la Bechet și Corabia sub conducerea prințului moștenitor Ferdinand I. Oastea română a suferit mult de holeră și tifos. Pentru că armata română avea misiunea de a aduce pace, principele Ferdinand a ordonat acesteia să nu producă jafuri și urgii. A urmărit să fie apărată viața și avutul norodului din satele bulgare. În acest război, comuna Cașin a
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
pace, principele Ferdinand a ordonat acesteia să nu producă jafuri și urgii. A urmărit să fie apărată viața și avutul norodului din satele bulgare. În acest război, comuna Cașin a pierdut doar un singur soldat, „Cimpoia Gh. Ion”, mort de holeră pe malul bulgăresc al Dunării. Toți ceilalți în număr de 47 s-au întors acasă la căminele lor. În anul 1914 a început unul din cele mai groaznice războaie, Primul Război Mondial, cuprinzând aproape toate statele lumii. Conflictul a început
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
familii, amănunte care le-am mai semnalat în capitolul „evenimente istorice" cu mai multe detalii. Scăderea numărului populației în anul 1880 față de cel existent în anul 1870, se explică prin faptul că în anul 1870 a avut loc epidemiei de Holeră, boală fără leac în perioada respectivă, care a secerat 131 de vieți din localitatea Bălaia. Același dezastru s-a petrecut în toate localitățile Bihorene la vremea respectivă. Despre viața spirituală a populației din Bălaia, se poate spune că în ultimii
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
de la începutul secolului se pare că s-ar datora, în tot comitatul, mișcării antihabsburgice dintre anii 1703-1711. În unele părți locuitorii au fost determinați să se refugieze în Transilvania sau în locuri greu accesibile. Altă cauză ar fi epidemia de holeră din anii 1714-1719. De asemenea, conscrierile din 1715 și 1720 sânt considerate, în cercetarea de specialitate, ca fiind îndoielnice.. Se observă însă o curbă demografică ascendentă, mai ales începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, populația ajungând
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
din secolul al XV-lea și din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1532) în Felmer nu mai existau decât 21 de capi de familie. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația a crescut considerabil, dar în timpul epidemiei de holeră din 1848 au murit 170 de locuitori din Felmer, între care 112 sași, precum și 58 de români și țigani. Din cauza epidemiei de holeră din 1871 au fost înregistrați 80 de decedați, între care 47 de sași și 33 de români
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
capi de familie. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația a crescut considerabil, dar în timpul epidemiei de holeră din 1848 au murit 170 de locuitori din Felmer, între care 112 sași, precum și 58 de români și țigani. Din cauza epidemiei de holeră din 1871 au fost înregistrați 80 de decedați, între care 47 de sași și 33 de români și țigani. În anul epidemiei de gripă spaniolă au mai murit în Felmer 69 de persoane, între care 14 sași și 55 de
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
trăire a vieții spirituale din acest străvechi așezământ românesc. Mănăstirea a funcționat ca chinovie de monahi până în anul 1802, iar după aceea, ca mănăstire de maici. Dintre nenumăratele vitregii ce s-au abătut asupra acestui sfânt lăcaș, amintim epidemia de holeră care a secerat viețile multor maici, epidemie ce a avut loc în anul 1855. Din acest an și până în anul 1906, viața spirituală monahală a mănăstirii a continuat, însuflețind duhovnicește pe creștini. În această perioadă, viața monahală a fost întreruptă
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
Ungurește. În 1872 a fost un foc mare, care a distrus toate gospodăriile de pe Ulița Mare. În 1870 s-a făcut cea mai mare comasare a hotarului, care a rămas până în zilele noastre. În 1893 satul a fost pustiit de holeră, aceasta secerând multe vieți omenești. După 1899, cea mai mare proprietară a pământului a fost văduva Contesa Clem Karacsay care și-a parcelat și vândut moșia sa țăranilor din sat(1904-1906). Tot în acea vreme mai trăiau în sat și
Feiurdeni, Cluj () [Corola-website/Science/300327_a_301656]
-
morți decât nașteri, morții fiind puși chiar câte doi-trei într-o groapă. Vărsatul de vânt a avut și el un număr de victime. În septembrie 1912 vreo zece locuitori ai Coveiului au avut o moarte fulgeroasă în câteva zile, din cauza holerei. Economia satului Covei a fost și este bazată pe agricultură, în principal pe cultivarea cerealelor.Pe zona nisipoasă se mai cultivă și pepeni. Până în anii 50 a fost o industrie casnică foarte activă, apanajul femeilor, care torceau, țeseau, remarcabile prin
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
vorba despre dorința mamei lui Jules de a-l căsători, cel mai probabil cu Laurence. Însă Laurence dorea să se căsătorească cu Charles Duverger, mariaj oficializat pe 2 august 1854. În luna iulie a anului 1854, Jules Seveste moare de holeră. Succesorul său, Émile Perrin, vrea să-l păstreze pe Jules Verne, dar acesta își păstreze libertatea avută anterior. Perrin ajunge să-i propună conducerea "Teatrului Liric". "L-am refuzat. Mi-a propus chiar să conduc singur teatrul, el rămânând director
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
merită, fiind în prezent unul din baletele cele mai frecvent reprezentate și apreciate de public. Pe data de 6 noiembrie 1893, la nouă zile după ce a terminat " Simfonia a 6-a în Si minor "Patetica"" op.74, Ceaikovski moare de holeră pentru că a băut apă nesterilizată din râul Neva. Acesta este motivul oficial. Unii cred că actul a fost deliberat, deci o sinucidere, după ce a fost descoperită relația homosexuală pe care o avea cu nepotul unui nobil rus. Indiferent de motivul
Piotr Ilici Ceaikovski () [Corola-website/Science/299588_a_300917]
-
exact în această perioadă istorică, ce mai este cunoscută și sub denumirea de fin de siècle. Tatăl lui Proust, Achille Adrien Proust, era un faimos doctor și un epidemiolog, profesor la Facultatea de Medicină, care s-a ocupat de studiul holerei, o boală ce făcea ravagii în Europa și Asia. Fiind autorul a 20 de tratate de medicină, epidemiologie și igienă, precum și a unui număr foarte mare de articole medicale, a fost unul dintre modelele lui Proust. Jeanne Clémence Weil, mama
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]