3,902 matches
-
și legămîntul încheiat de preoți și Leviți. 30. I-am curățit de orice străin, și am pus rînduială în tot ce trebuiau să păzească preoții și Leviții, fiecare în slujba lui, 31. în ce privea atît darul lemnelor la vremuri hotărîte, cît și cele din roade. Adu-Ți aminte de mine spre bine, Dumnezeule!
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
14. Cînd a văzut împăratul cetății Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s-au sculat în grabă dis de dimineață, și au ieșit înaintea lui Israel, ca să-l bată. Împăratul s-a îndreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotărît, înspre cîmpie, și nu știa că înapoia cetății o mînă de oameni stăteau la pîndă împotriva lui. 15. Iosua și tot Israelul s-au prefăcut că sunt bătuți, și au fugit pe drumul dinspre pustie. 16. Atunci tot poporul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
Neuropsihologie - versiunea pentru acasă. În noaptea aceea, privirea ei îl găsi printre cutele cearșafurilor, amuzată la culme de animăluțul care era proprietatea ei, sigură pe ceea ce știa despre el, pe cunoașterea mereu împrospătată. Cineva mă iubește, cântă ea, un alto hotărât, pe jumătate înăbușit de pernă. Mă întreb cine oare? Adormi în câteva minute. El rămase întins pe întuneric, ascultându-i sforăitul care se transformă după un timp, pentru prima oară în urechile lui, dintr-un hârâit neînsuflețit ca scârțâitul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mândră de el. Nimeni de pe planeta asta nu era ceea ce credeai că e. Își recăpătă controlul asupra feței, uitându-se spre stânga, la stradă. Probabil că orașul ți se pare destul de schimbat. Se aplecă iar spre el, cu o expresie hotărâtă, sarcastică, gata pregătită. Dar el se uita la un grup de patru funcționari de birou, la vreo douăzeci și ceva de ani, dintre care trei erau femei, care se întorcea în clădirea municipală după pauza de o oră. — Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-o să-ți dea înapoi tot timpul ăsta-n care citești comunicate de presă și scrii lucruri de care nimeni n-o să-și mai amintească luna viitoare ? Am stat mult pe gânduri și în cele din urmă am făcut pasul : hotărâtă să-mi dau demisia, am intrat în biroul redactorului-șef de la revista la care lucram și am cerut un soi de pauză. N-a fost nevoie să-mi dau demisia, am primit trei luni de grație, în care să lucrez
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
central și dominant al acestui mic grup și vorbea cel mai mult. De fapt ceilalți doi aveau mai mult rolul de a amplifica spusele sale ca un cor, subliniindu-le - cînd vorbitorul se oprea să-și tragă sufletul - cu gesturi hotărîte, de aproape, sau cu replici de genul: „Aici ai zis-o bine!“, „E clar ca bună ziua!“ sau „Exact cum Îi spuneam unui tip mai zilele trecute...“, replici ce rămîneau mereu incomplete, căci filozoful se lansa din nou În teoriile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pachet de țigări și i-l oferi. Bull luă o țigară din pachet, o aprinse dintr-o singură mișcare, ascunzînd-o Între obrazul său brăzdat și mîna făcută căuș, apoi puse pachetul de țigări În buzunar cu același gest larg și hotărît. — Mulțumesc! zise el scoțînd pe nas fumul Înțepător În fuioare groase. Șezi, băiete! Băiatul se așeză pe vagonet, lîngă bărbat. Timp de cîteva clipe, pe cînd Bull fuma, doi dintre vagabonzi se priviră În liniște, zîmbindu-și pe furiș, apoi cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sînt chiar așa de sigur de treaba asta. Nu cred că Jim a spus o prostie chiar așa de mare cum ziceți voi. Am impresia că e o fărîmă de adevăr În vorbele lui. — Bun! exclamă Joe cu un aer hotărît. Nu v-am spus eu? E plin pămîntul de ăștia. Iată Încă unul care-i de partea mea. Dar abia acum Începe cu adevărat disputa: continuă cu furie, dar cu multă seriozitate, cu acești doi urmași ai lui Horațiu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Știi ce se-n-ntîmplă dacă dă g-g-greș, nu? spunea fratele meu. — Ce? Întrebam eu fascinat. Fratele meu pocnea din degete. S-a zis! Răspundea el. S-a terminat cu ei! Ar muri Într-o c-c-clipă. Categoric! Spunea el dînd din cap hotărît. Să fii si-sigur! Dacă dă g-g-greș o dată, s-a terminat! Asta t-t-trebuie să știe me-meserie! Spunea fratele meu. Nu m-aș mi-mira, continua el grav și hotărît, dacă i-ar da șa-șaptezeci și cinci sau chi-chiar o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și bătrînul general Alexander și toți ceilalți (eram așa de săraci, dragul mamei, trecusem prin atîtea greutăți de la război Încoace, Încît cred că asta m-a și Îndemnat, cred că de-aia m-am și băgat În treaba asta: eram hotărîtă să am ceva care să fie al meu). Ei, și apoi, cum să nu țin minte cum am alergat În oraș În ziua cînd am primit prima Înștiințare de plată, un dolar și optzeci și trei de cenți, ăștia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a grăbit singur sfîrșitul În felul ăsta.“ „Da, da, cred că ai dreptate, așa e. Chiar așa e“ - a zis... „Dar tu“ - i-am zis - „tu trebuie să te gîndești la familia ta, așa că nu pleci nicăieri.“ Am fost foarte hotărîtă, Îți dai seama, și atunci, firește, a recunoscut că am dreptate și-a renunțat, dar, vai, dragul mamei, habar n-ai cum a fost... California, China, oriunde! S-ar fi ridicat și-ar fi plecat dacă-l lăsam: tare ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vorbit toți după aia. Țin minte cînd i-am povestit lui taică-tu. A zis: „Doamne! Doar nu crezi că i-a a zis chiar așa!“ Dar așa povesteau toți. Ei, și i-am spus: „Nu pleci nicăieri“. Eram foarte hotărîtă și, cînd și-a dat seama că vorbesc serios, a trebuit să renunțe, firește. Dar totdeauna l-a măcinat asta, dorul de ducă, oriunde, În California, În China... da. Așa e, cum să-ți spun, cît a trăit nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca mulți alții. Toți am crezut că facem bine și cred că ne-am zăpăcit“ - am zis... Ne-am lăsat duși de val și n-am mai stat să cîntărim lucrurile...“ Vai, vai, cînd Îmi aduc aminte! eram pe deplin hotărîtă... dacă știam eu... Tocmai mă pregătisem să mai fac vreo două-trei vînzări și-apoi să mă retrag. Dumnezeu mi-e martor, cred că dacă nu veneau toți rechinii ăia și evreii newyorkezi și afaceriștii dornici de cîștiguri rapide, care-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să-l supunem unui stress. Așa că haideți să-l lăsăm izolat, așa cum se află - și să-l lăsăm să-și dea seama de asta. - Să-și dea seama de ce? - Ne vom consulta cu departamentul de biologie. O voce nouă, calmă, hotărâtă, păstrând în ton o notă de comandă, spuse: - Eu am urmărit pe monitor acest experiment. O decizie nu se ia în felul acesta. Nu știm unde ne aflăm, și nu știm cum am ajuns aici. Scoateți-l din capsula aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
întoarceri, după datele pe care le avea el, era mai complicată decât orice. Așa că aceasta era o nouă minciună pe care situația reală de viață în care se afla o făcea necesară pentru el. Dar din moment ce adevărul ar cere acțiuni hotărâte și rapide din partea acestor oameni, cu atât mai important pentru supraviețuirea lor - inclusiv a celor ticăloși - părea să fie felul în care el ascundea ceea ce știa. Alternativa era să dezvăluie realitatea și, dacă erau urmări, să se străduiască să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de cât calde. Dar cu cât trecea vremea și cum ei abia se apropiau de poalele pantei, nu mai avea nici o îndoială: nu era îmbrăcat pentru o așa climă. Câteva minute mai târziu, păru că venise timpul pentru o acțiune hotărâtă, când băiatul scânci pe neașteptate: - Nu pot. Nu pot. E prea frig. Îngheț. Coborâseră până pe o stâncă mare. Acolo se opriră. Și stăteau pe gheață, frecându-și mâinile așa cum se procedează de obicei pentru a pune sângele în circulație. Peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de o parte, populația rezidentă în Iuda practicând încă o religie aflată în continuitate cu cea din epoca preexilică și asemănătoare prin cult cu populațiile cu care intrau în contact; pe de altă parte, populația rezidentă în Babilon, mult mai hotărâtă să-și păstreze propria identitate națională prin intermediul unei re-instituiri religioase rigoriste, tinzând să anuleze orice posibil element de contaminare de sorginte babiloniană sau de orice altă natură. Primul tip de religiozitate, non-monoteist, deschis la influențele exterioare, este cel care a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
-i lui Yorke, că trec pe la el, imediat după micul dejun. Degetele manevrară întrerupătorul și anulară contactul. Gosseyn se îmbrăcă repede și se opri pentru ultima inspecție în fața oglinzii din camera de hotel. Văzu un tânăr mare cu o figură hotărâtă. Percepția îi era subtilă ca să nu repereze caracteristicile puțin comune ale acestei imagini. La prima vedere, părea absolut normal, dar în proprii ochi capul său era prea mare față de corp. Doar dezvoltarea umerilor, brațelor și pectoralilor făcea tolerabilă dezvoltarea capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu totul în Leej. Era încă posibil să fie vorba de o capcană. Dar chestia aceea de umbră își putuse da seama deja că întemnițarea lui Gosseyn era mai ușor de spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
amorțise timpanele. Răspunsul ei veni de undeva de departe și era întrerupt de o voce care spunea: Ajutor ajutor, nu mă aude nimeni? Rima întrebă cine era, și după o clipă vocea îi vorbi direct în ureche. Era asexuată și hotărîtă, dar cu o ciudată undă de lipsă de emfază, de parcă tot ce spunea nu putea fi uitat între ghilimele. Zise Mă bucur că m-ați chemat. Lanark își scutură puternic capul și spuse cu fermitate: — îmi puteți spune ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și iar trecutul și iar trecutul. Eram în iad. Fără ochi încercam să plîng, fără buze încercam să țip, și cu toată puterea inimii pe care o ignorasem să strig după ajutor. Mi s-a răspuns. O voce ursuză și hotărîtă - vocea ta - m-a rugat să-i descriu trecutul ei. Experiența golului m-a învățat să vizualizez lucrurile pornind de la indicii insignifiante, și acea voce mi-a permis să te văd în trecut. Pornind de la pietricica și scoica din mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
său zbîrlit pe care nu și-l peria sau pieptăna niciodată. Mergea repede pe străzile cu mai puține magazine, în care oamenii se mișcau în cupluri misterioase. încrederea în sine creștea odată cu întunericul. Pe față i se așternu o expresie hotărîtă, ușor lupească, picioarele izbeau trotuarul cu fermitate, trecea cu pași mari pe lîngă cupluri care se îmbrățișau la gura gangurilor și se simțea izolat în scopul lui de neclintit, care-l plasa dincolo de măruntele satisfacții omenești. N-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o liniștească. Bea ceai din termos. — Ha! bufni Rima batjocoritor. împinse mîna lui Lanark, strînse pumnii pe deasupra cuverturii și începu să se străduie din nou. Mult timp, perioadele de pauză iritată fură urmate de perioade de travaliu tăcut, forțat și hotărît. în cele din urmă își ridică genunchii sus, îi desfăcu larg și zbieră: — Ce se întîmplă? Sora dădu la o parte cuverturile. Lanark se sprijini de peretele de lîngă capul patului și se uită îndelung în despicătura roșie care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Așa că nu-mi pasă de toate astea. Mașina trecea pe o stradă liniștită. Gay o parcă brusc lîngă un zid imens din cărămidă și-și încrucișă brațele pe volan. — E groaznic, zise ea. Pe vremea vechii Elite, erai un om hotărît și independent, în felul tău limitat de a fi. îmi inspirai o ușoară teamă. Te invidiam. Eram o nătîngă pe vremea aia, portavoce a cuiva care mă disprețuia. Și acum, de cînd mi-am pierdut frumusețea și am devenit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Chartei. ― Am impresia că este o problemă dintre cele mai banale ― zise gânditor Erno. Lăsați o notă secretarului meu de la Transporturi și voi avea grijă să se ocupe de problemă. ― Dar baza va fi demontată? ― întrebă ambasadorul cu un ton hotărât. Enro deveni glacial. ― Nu-i absolut necesar. La urma urmei, baza e acolo de foarte multă vreme și, dacă vom fi obligați s-o desființăm, o asemenea măsură ar produce o dezordine de proporții în organizarea transporturilor. Și, dacă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]