19,061 matches
-
Între timp, Începuse a se Însera și, paradoxal, aerul se Încălzise; printre copaci, dincolo de pînza subțire a norilor, un soare palid ca de vanilie se prelingea către apus, iar zăpada de pe alei se topise, mai persista numai În locurile cu iarbă. Era momentul să-i spun lui Pablo că nu credeam nimic din toate bazaconiile pe care mi le Înșirase. Din fericire, am preferat să tac. Nici el nu părea prea mulțumit de ce ieșise. Tăceam și tăceam unul Împotriva celuilalt, ca și cum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dacă nu călcai cu atenție, la pescărușii care își luau zborul în cîrduri de pe diguri urmărind peștișorii minusculi care înotau la suprafața apei, și la valurile înspumate care se loveau de mal aducînd cu ele tot felul de alge și ierburi de mare de culoare verde, o nuanță aidoma cu cea pe care o avea cămașa sa preferată din acea perioadă. Dacă ai fi deschis ochii doar puțin mai devreme, ți-ai fi dat seama că plumburiul mării anunța schimbarea care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
jumătate de teren, să-i sufoce într-un pressing ucigător. Golul plutește în aer, e doar o chestiune de timp. Milițienii bat toate loviturile libere auturile și cornerele de vreo zece, cincisprezece minute, de cînd secundul a ieșit la marginea ierbii și a dat indicații. Nu se mai aude decît gura unei singure galerii, ceilalți sînt reduși la tăcere. — Și toată tevatura asta doar în jurul unui meci de fotbal? întreabă domnul Președinte cuprins de indignare. — Vuietul de gooool, făcut de suporterii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
jucătorii dinamoviști care zăceau trîntiți pe gazon. Pînă la urmă toată lumea a trebuit să-și ia tălpășița, cazul urma să fie rezolvat la comisii. Ei, și cînd spiritele păreau că se potolesc și fotbaliștii dinamoviști începeau să se ridice din iarbă și să se îndrepte spre cabine, ce credeți că-i vine în minte să facă fundașului central Andone, stîlpului apărării echipei roș-albe? Să se îndrepte înspre tribuna oficială, să-și dea jos pantalonii și să le arate celor de acolo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ușa dulăpiorului în care ținea cutiuțele cu ceaiuri, se ridica pe vîrfuri, alegea una, o desfăcea și o ducea la nas. Extrăgea un plic și îl scufunda în apa care începea să fiarbă. În aceeași clipă, un miros suav de ierburi umplea bucătăria. Inhalîndu-l, simțea cum o lene plăcută i se instala în tot corpul înmuindu-i mușchii, dilatîndu-i încheieturile mîinilor și picioarelor. Vreți să vă răzbunați, dom’ Roja? spune Tîrnăcop. — Credeți că ar mai folosi la ceva? întreabă Roja. — Niciodată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
direcția gardului de sîrmă care se zărea în depărtare și care bănuiam că trebuia să împrejmuiască terenul cu pricina. Din vîrful primei movile pe care am escaladat-o mi-am dat seama că nu greșisem. Puteam distinge clar dreptunghiul de iarbă, delimitat clar de marcajele de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci albe și două, trei acoperișuri de cavouri. Am luat-o ață într acolo. Dar taman cînd ajung lîngă blestematul de gard și mă pregătesc să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înfășurată în foi de cort, pînă la punctul în care a rămas în cumpănă deasupra pragului. După aia a sărit sprinten jos și împreună cu tovarășul său au prins-o fiecare de cîte un capăt și au întins o alăturea în iarbă. Fără să piardă nici o clipă, au procedat la fel și cu al doilea balot, după care, dîndu-și seama că grupul celorlalți începuse deja să se îndepărteze în direcția Unității, au luat-o și ei la picior într-acolo ca nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-o Încasăm. Mi-e scîrbă de asta. SÎnt destui tipi cu adevărat răi de băgat În pușcărie fără să-i mai trimitem și pe cîțiva puști ușchiți la un curs prin corespondență din Închisoare la Univesitatea de Infracțiuni că fumează iarbă sau vînd pastile. Nu poți să-i faci criminali pe oameni pentru că preferă anumite produse. Ai putea la fel de bine să-i bagi În Închisoare pentru că preferă Cornflakes și nu All Bran. O grămadă de aiureli de rahat, clatină el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Împacă cu dispariția lor, nu vor să le fie luate. Au muncit din greu ca să le Înalțe deasupra pă mântului, să inunde cu ele ghetoul, să le miroasă ca pe niște crini imperiali, să meargă prin ele ca printr-o iarbă proaspătă. Ghetoul strălucește acum de curățenie și tu Îmi spui că Îl vei numi de-acum Înainte, ,,A doua Islandă,,, după numele țării Îndepărtate pe care au ,,colonizat-o,,cerșetorii noștri.... Au izbutit! O trudă lungă, nesfârșită, dar a meritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar vrea totuși să privească din alt loc noaptea, stelele: de pe puntea unui vapor, de pe vârful unui munte sau dintr-o grădină plină de flori. Visează o cămașă din pânză albă, curată, Îmbrăcată pe trupul proaspăt Îmbăiat, și mirosul de iarbă cosită pe care de mult, când era copil l-a simțit din plin, Într-o excursie cu școala .... Toate aceste ,,minunății,, , cum le numește, și altele pe care le-a pierdut nici el nu mai știe de când, Îl ajută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acest lucru În fiecare dimineață desculț, În livadă, lângă o brazdă de tufănele luând apă dintr-o cană de lut. Simțeam limba rece și amorțită plăcut. Urma o inspecție prin livada gemând de rod, ca o femeie În pragul nașterii. Iarba se culca supusă sub pașii mei și răspândea o mireasmă puternică, nedefinită, care mă amețea. Dumnezeu o luase pe mama acolo, sus În ceruri, cu gândurile ei cu tot, cu amintirile ei, cu părul ei strălucitor, cu ochii de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
La Întretăierea ,,străzilor,, există o ,,limuzină,, , o fostă Mazda, intrată pe jumătate În pământ, răscoaptă de soare și zbârcită de geruri. Ea folosește drept ,,casă de oaspeți,, pentru cei ce se Încumetă să Înopteze În acest fief al mizeriei. Copaci, iarbă, asfalt, canalizare, mobilier, Încălzire, medicamente, spray-uri, deodorante, pastă de dinți, vitamine, cărți, sunt lucruri de care cu câteva excepții, nimeni de-aici nu a auzit. Ori de câte ori acest cortegiu de năpăstuiți ai sorții năvălește În oraș pentru a cerși, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că a dispărut. Am venit acasă și nu mai era. L-am căutat peste tot, zile În șir, am fost și la poliție, am cotrobăit prin toate cotloanele, pe calea ferată, prin mestecănișul din parcuri, prin subsoluri, prin straturile de iarbă și de flori, prin spitale, dar a fost În zadar. Mi-a rămas de la el cutia asta de tablă În care sunt câteva țigări fumate pe jumătate și amintirea momentelor În care-l tachinam. -Dar uite, Dumnezeu mi te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
agăț pe perete o asemenea amintire. Am Încredere În umbrele strămoșești. Mă ajută să supraviețuiesc. Pe ea nu o interesează strămoșii mei. Nu a privit niciodată fotografia la care eu țin atât de mult. Este mai, și fluturii zboară deasupra ierbii. Cât de superbe sunt culorile lor! Aud trântindu-se portiera unei mașini și repet În gând torentele de cuvinte pe care vreau să le spun. Telefonul sună pentru a cincizecea oară, portiera mai este trântită Încă odată, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine m-ai amenința cu moartea. Un scriitor care-și amenință muza cu moartea. Un titlu de-o șchioapă În cotidiane. Muza care l-a făcut să reverse pe paginile șiruri Întregi de metafore, muza care a umblat cândva prin ierburile crude ale primăverii, beată de iubire, muza care i-a adormit adesea la piept ca un uriaș fluture, muza pe care Însuși scriitorul a transformat-o Într-un Înger al morții. Ți se par grețoase cuvintele mele? Simple dulcegării? Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care-și plângea nenumăratele boli: reumatism, Început de glaucom, monturi, sughițuri, flatulență, cistită, răgușeală, distonie neurovegetativă... ,,Soare și cenușă,, , titlu de carte care se potrivește zilei de luni. Marți se potrivește ,,Sânge și zori,,. Îmi șterg fața cu ghemotocuri de iarbă pe care le smulg din peluza de vizavi. Când l-au târât În celulă, era o zi ploioasă de septembrie. Avea pat de ciment, pernă de ciment,, hârdău de ciment. Și inima lui era de ciment, Împietrită. Pleca departe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi vine În minte ca o rușine. Își aduce aminte de tatăl despotic, de ziua În care i-a crestat cu briceagul obrazul sau Își aduce aminte cum era Închis ore În șir În cămara mirosind a mere uscate și ierburi de câmp, Își aduce aminte de paltonul croit din mantaua de soldat a bunicului, și de nasturii metalici lucioși În care Își vedea chipul. Se ridică din fotoliu, aprinde lumina și cele cinci becuri lunguiețe fac ca lucrurile să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la preocupat În chip deosebit educația unicului fiu. Copilăria și adolescența le-am petrecut bătând colinele din orășelul Vinci, cu ale cărui frumuseți Dumnezeu a fost atât de darnic. Păsările care zburau În Înaltul cerului, cele care coborau până la firul ierbii, cele captive În colivii, și cele cărora le dădeam drumul să zboare după ce deveneam pentru un timp proprietarul lor, mi-au fost prieteni apropiați, ființe dragi. De fapt am și scris, că prima mea amintire , este un vultur ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
visează mizeria. Antoniu bâjbâie după o lumânare. O găsește și o aprinde, lăsând să se scurgă câteva picături de ceară pe fundul unei farfurioare, ți lipind lumânarea de el. Curenții de aer mișcă mica flacără ca pe un fir de iarbă bătut de vânt și, În lumina ei, chipul lui Kawabata pare un fragment de pictură murală, al cărui dramatism e subliniat de clar-obscurul Încăperii. Kawabata a murit În somn, spre dimineață. Era miezul nopții când fluturarea morții s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de sable-urile și roșurile intense care-mi frigeau ochii. Picta Într-un decor de țară, lucruri care aminteau de Balcic, de lumina de-acolo, de albul orbitor al după-amiezilor Încremenite, unde marea ce udă tot timpul stânci calcaroase și ierburi aride. Devenisem străvezie, forța culorilor lui se reflecta În mine, Își făcuse un drum ușor și sigur. Câteodată picta animale exotice, deschisese chiar o expoziție care-l făcuse celebru la Paris. Lucra tor timpul, cu o voință și dăruire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai părăsit definitiv ca un cimpanzeu laș, ar fi Plăcințica.. Numai ea ar putea să rupă zilnic câte-o fărâmă din soare și să mi-o Întindă cu surâsul pe buze. Plăcințica nu e femeie, nu e floare, nu e iarbă, nu e copac, nu e porțelan, nu e nor, este o lumină Între orizont și cer, care pâlpâie incontinuu. Dar nici Plăcințica nu mai este ce-a fost; s-a transformat Între timp, Într-un ecou harnic și laic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pestriț uriaș al străzii King's Parade. Dincolo de stâlpii de iluminat se profila, înălțându-se spre cer, silueta King's Chapel cu crenelurile ei tivite cu albastru pe fundalul nopții înalte și înstelate. În lumina lunii clădirea senatului arunca pe iarbă o umbră mai întunecată până în zona unde era alungată de lumina felinarelor. Grandoarea și familiaritatea acestor clădiri parcă sporea solemnitatea demersului meu, așa cum se întâmplă când bătrânii familiei onorează cu prezența lor o cununie. Mă simțeam rău din nou, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Mai sus de conturul întunecat al unui copac cu ramuri plecate, lumina lunii cădea pe zidul din spate al casei cufundate în întuneric. Două uși mari cu geam dădeau din grădină spre o încăpere de la parter. Am pășit încet prin iarbă și am pus mâna pe ușă. A trebuit să mă opresc o clipă pentru a depăși valul de panică ce mă cuprinsese. Aveam impresia că respirația mea și chiar bătăile inimii mele se aud în toată casa, ca zgomotul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aș fi văzut-o pe femeia aia În viața mea. Dar era Dora. Nu putea să aibă mai mult de șaisprezece, șaptesprezece ani, maximum. Avea părul blond și lins, pomeții Înalți și bine conturați, buzele subțiri ca un fir de iarbă. Chiar dacă irișii erau neobișnuit de ridicați și parțial acoperiți de pleoape, aproape Încețoșați, privirea ei era provocatoare. Cu umerii trași, Dora părea foarte atentă, aproape suspicioasă. Impresia creată era de persoană care nu se simțea liberă, dar care era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
femei se afla un individ care căra pe puțin douăzeci de perechi de pantofi În jurul gâtului. Am constatat surprins că era același tip care Îmi vânduse cămașa mult prea strâmtă de pe mine. Se deplase cu greu, pantofii agitându-se ca iarba În vânt, la fiecare pas. Tăind-o prin mulțime, am trecut Între un panou de publicitate și doi polițiști cu mustățile răsucite În sus și mâinile Încrușișate la spate. Apoi am intrat În gară. Pe o stradă lăturalnică din spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]