19,706 matches
-
o fac acum foștii guvernanți”, toate neregulile din ultimii ani, care vor fi descoperite, vor fi făcute publice, și susține că cei care lansează acuzații, chiar dacă ”s-au camuflat acum sub tot felul de culori și sigle, să nu-și imagineze că oamenii i-au uitat și nu știu cine sunt cu adevărat și ce dezastru au lăsat în urmă”. ”Cei care au dreptul să vorbească și să ne judece în orice moment, în orice zi, sunt cetățenii. Ei vor decide, la alegerile
Zgonea: PDL vrea să strice BAC-ul și testele naționale () [Corola-journal/Journalistic/44718_a_46043]
-
zece anișori, dar și bătrâni care cu o zi înainte mai stăteau la rânduri pe la alimentare, muncitori, intelectuali, ici-colo chiar câțiva militari, ca și cum alarma de grad ,,0” nu ar fi existat pentru ei. Toți vorbeau, într un vacarm greu de imaginat... Cei din spate se împingeau, cu disperare parcă, să ajungă cât mai în față, să se convingă că Revoluția a reușit, că toți cei din imensa clădire au dispărut, ori măcar să vadă cât mai multe, așa încât, la un moment dat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
olteanul până în ziuă și s-au împăcat... N-au mai plecat chiriașii Elenei, s-au instalat în căsuța din spatele casei și au devenit oamenii buni la toate. Gheorghe s-a adaptat imediat la economia de piață, cu o ușurință de neimaginat, chiar și pentru el, care ani în șir militase pentru proprietatea socialistă, proprietatea întregului popor, cum o numea, cu plăcere, ca mai toți marii vremii... A înființat o societate, a deschis un magazin de piese auto, apoi încă unul cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu limba, dar eu sunt șmecheră, o ascund pe-a mea în fundul gurii. Orice, numai să nu mă atingă, deși este aproape imposibil. Țin ochii deschiși. Refuz să fac din chestia asta dezgustătoare un sărut adevărat. Nu așa mi-am imaginat primul meu sărut. Nu așa am văzut în filme sau citit în cărți. Nu. Ăsta n-o să fie primul meu sărut. Gura și limba îi sunt așa ude. Dar cum ar putea fi altcumva decât umed și mucos. Îi simt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de targă, în sinea mea știam că murise), dar nu-mi aduc aminte nimic altceva din drumul spre casă. Andra-Claudia Nicoleanu Într-o oră Aud sunetele unei chitare amorțite și înfig cheia în yală. Sigur e Radu, care iar își imaginează că e un rockstar care frânge inimi pe canapeaua basistului. Deschid, intru, închid. Îmi lipesc corpul de ușa garsonierei. Am ajuns. Termin într-o oră. Într-o oră termin. Așez cutiile pe pat, una lângă alta, zici că-s trenuleț
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sau încearcă să o facă pe groza vul. Mai completează un bile țel și dispare spre scenă. Se întoarce și îmi spune că în cinșpe minute. Nu pricep, am rămas gândindu-mă că e gigolo. Și că nu așa îmi imaginam eu că arată un gigolo. Ideea din capul meu clar nu corespunde cu mutra care mă privește pe jumătate slinos de sigur, pe jumătate așteptând o sentință. Mă întorc neîncrezătoare spre Lilyana, dar n-a auzit nimic, e atentă la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vară sau primăvară; poate e toamnă. Karl, unde e Otto? Otto a reușit să zboare. Ioan Maxim Licurici Biroul polițistului avea un perete întreg de sticlă și vedeam, fără să aud, ce-i drept, tot ce se întâmplă. Mi-am imaginat că tot femeia e de vină, pentru că o apuca plânsul când și când. La un moment dat, polițistul i-a adus niște șervețele verzi. Sensibil, dar tot a trebuit să-i dea amendă. Terminasem de scris declarația, eram mândră îndeosebi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dar cum șoferul nu tăcea deloc, m-am prefăcut că vorbim. M-am prefăcut vreun sfert de oră, cel mai tare monolog. M-am simțit bine. Ți-am spus atunci tot ce nu reușesc să-ți spun vreodată. Mi-am imaginat și răspunsurile tale, așa cum am vrut. Ai fost înțelegător, te-ai oferit să vii să mă ajuți, ți-am zis că nu e cazul, că mă descurc, mi-ai spus că dacă-s chioară de ce ies seara cu mașina, am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
animalul mort din fața mea. Moartea îl surprinsese cu o mască a durerii pe figură. Am vrut să plec, dar ceva m a oprit. Nu puteam să las leșul acolo. Dacă îl vedea vreun copil sau vreo femeie mai sensibilă? Îmi imaginam zbieretele ei de frică. Îmi făceam încă planuri, când un bătrân a ieșit din curte și a dat cu ochii de nefericitul animal. Când și-a ridicat privirea și s-a uitat la mine, mi-am imaginat tot ce era
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai sensibilă? Îmi imaginam zbieretele ei de frică. Îmi făceam încă planuri, când un bătrân a ieșit din curte și a dat cu ochii de nefericitul animal. Când și-a ridicat privirea și s-a uitat la mine, mi-am imaginat tot ce era mai rău. Bărbatul a început să-mi vorbească și îmi făcea semne disperate cu mâna. „Nu eu am omorât-o, nu e vina mea“, încercam să îngân, dar nu părea să mă asculte. S-a apropiat de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
La-za-nia. Repetă. La-za nia. Tu nu mănânci vită, puiul mamii, deci nu e papa bun, e bleah. Maria Vlad Ce mai om Sub plapumă. Ziua s-a trezit înaintea mea și aruncă lumină în cameră. Nu văd nimic, dar îmi imaginez șocul pe care lumina l-ar pricinui ochilor mei. Mi-e frică de durerea pe care ți-o provoacă lumina puternică după o noapte de beznă totală, așa că încerc de fiecare dată să mă obișnuiesc cu ea treptat. Ridic un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
acum nu mi dau seama exact ce și cum, dar dintr-odată m-am trezit cu capul în jos, apoi în stânga, dreapta și tot așa. Apoi zgâlțâituri incredibil de rapide, haotice și foarte violente. Liniște. Nu chiar ce mi-am imaginat când am zis că vreau acrobații. În următoarea fracțiune de secundă am văzut aripa strânsă ghemotoc undeva în fața mea. Apoi pilotul a strigat Ține picioarele ridicate. Singurele cuvinte pe care le-a rostit. Apoi pământul care se apropia cu viteză
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din start. Nu ascultau niciodată o scuză până la capăt. Într-o zi, am urcat îm preună în lift. M-a întrebat dacă poate să mă sărute. Nu mă pupasem nici odată și nu liftul era decorul pe care mi-l imaginasem pentru „prima dată“. Am zis însă da. Îmi venea să mă pocnesc peste gură și să sar dracului afară din lift când mi-am dat seama ce zisesem. M a sărutat. Cu limba. Și apoi mi-a pus mâna pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
greu, proptindu-și mutelca de la capătul piciorului de lemn în podea, și-ncepea să șontâcăie prin locantă. I se păru ciudat că încă nu venise. Ridică fața și ascultă. Nu auzi nimic, nici măcar un foșnet de hârtie, dar și-l imagină stând cuminte pe scaunul greu de lemn, înalt și-ncăpător ca o strană de biserică, sprijinit cu piciorul de lemn în tejghea și coatele pe masă, și râsul lui care ar fi trebuit să izbucnească la apariția ei. "Veste mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ca reacție colectivă față de modul de organizare a vieții, de tip materialist, prin mutarea accentului pe obținerea de satisfacții de ordin spiritual și limitarea activităților destinate obținerii de venituri. 8. Motivația de activare onirică, prin care este satisfăcut un vis imaginat la un moment dat. 9. Motivația de rang, strâns legată de funcția ocupată într-o ierarhie, de un anumit prestigiu social, de apartenența la un anumit standard de viață, la un anumit loc în societate. 10. Motivația de shopping - ocazia
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Dimpotrivă, sunt absolut convinsă că toți sau majoritatea dintre noi trecem prin astfel de stări, în viață. Motivele? Nu contează. Unii ar numi-o fugă de responsabilitate. Prostii! Nici pe departe. Dar câți ar recunoaște că o astfel de „evadare”, imaginară de cele mai multe ori, ne împiedică să alunecăm în tenebrele interioare... Pe care le negăm cu îndârjire, dar cărora le putem cădea pradă, oricând? De cine aș fugi eu? Cred că de ...mine, de acea frântură din „Eul” pe care nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
lucru a remarca fraza frumoa-să, liberă de încorsetările specifice adesea unui discurs analitic: Carmelia Leonte nu este nici în structuralism (deși, printre numele citate, figurează un R. Jakobson) și nici în "impresionismul" critic: fraze precum "Putem conchide că Emil Botta imaginează o lume exacerbată, frenetică unde până și abstracțiunile cele mai impalpabile, cele mai nerușinate cu putință îți pot da cu tifla, te pot fenta într-un mod surprinzător, îți pot face cu ochiul, te pot linguși, îți pot înșela așteptările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
din nou cuvintele lui Huizinga. "Jocul oamenilor, în aspectele sale superioare, adică unde înseamnă ceva sau unde sărbătorește ceva, își are locul în sfera sărbătorii și în cea a cultului, adică în sfera sacră"5. Putem conchide că Emil Botta imaginează o lume exacerbată, colorată, frenetică, unde până și abstracțiunile cele mai impalpabile, cele mai nerușinate cu putință îți pot da cu tifla, te pot fenta într-un mod surprinzător, îți pot face cu ochiul, te pot linguși, îți pot înșela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o aventură sortită eșecului. Timpul, ca un ceasornic capricios, își dereglează acele și pornește à rebours, dar mișcarea în sens invers nu duce la un timp câștigat, ci la unul consumat. De aici apariția terifiantă a unor sinucigași care își imaginează că pot stăpâni astfel timpul care le scapă printre degete. Ca apa mării. Timpul subiectiv, interior se confundă cu timpul mecanic. Petru Comarnescu explica acest fenomen cu ajutorul perspectivei inverse, extrapolând o categorie a artelor plastice în analiza poeziei 14. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și a rolului fiecăreia în spectacolul programat. Tocmai această pro-gramare dinainte asigură imensul paradox al spontaneității teatrale. Emil Botta gestionează de multe ori frânturi de imagini, așa cum geometria plană gestionează frânturi de corpuri. Un geometru prizonier al planului își va imagina, probabil, plutirea corpurilor în spațiu, în timp ce corpurile tridimensionale se vor strădui să pătrundă sensul suprafeței. Pentru a câștiga încă un plan e nevoie de un salt imens, spectaculos, un fel de mutație genetică. În această situație, ludicul, ironia nu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu asta, basta. (Râsul tăcut) Dar dincolo de trupul care simula, în haine de seară, o anumită modernitate, de mâna care iscălea, cu o inocență de vierme, atâtea contracte sociale, mut, închis în propria mea ocnă, sufeream. (Meridian) Însăși libertatea, de neimaginat decât teoretic, "e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră". (Cel mai tare) Din dorința de a umple cumva aceste spații închise, de a nu mai suferi atât, apare o nouă boală: pluralitatea. Lui Botta îi e teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
izvorâte din Aristotel, că arta trebuie să întreacă natura prin forța de a produce simboluri, poetul fiind capabil să substituie simbolismul natural, să înlocuiască natura cu propria lui natură. Este tocmai ceea ce se întâmplă în lirica lui Emil Botta, care imaginează o natură fantastică, pierdută într-un timp mioritic, și totuși reală, adânc implantată în spiritualitatea românească. Botta încarcă natura, prin cuvânt, cu un semantism incredibil, exploziv și frenetic. Este o natură mirifică, la un prim strat al lecturii, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Fiecare popor vrea să fie el însuși. Și am vrut și noi, ăștia de dreapta, să fim români. Sunt român și, ca român, mă socot buricul pământului. Că dacă n-aș fi român, n-aș fi nimic. Nu mă pot imagina francez, englez, german. Adică nu pot extrapola substanța spiritului meu la alt neam. Sunt român prin vocație. Tot ce gândesc devine românesc. Dacă există o știință a națiunii, eu sunt de meserie român. Naționalismul poate fi practicat și cuviincios. Nimeni
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
duc lipsă de idei originale. Suntem oameni maturi și responsabili, ei Își doresc o familie adevărată... tu ce părere ai? Părerea mea este că... nu am nici o părere. Am văzut că Andreea o făcea pe misterioasa, dar nu mi-am imaginat că sunt capabili de așa ceva. Chiar suntem niște marionete În mâinile lor? Sau ei sunt ceva mai maturi decât noi? Eu din prudență, chiar nu știu ce să spun. Nu spune nimic, suntem și rămânem buni prieteni, măcar atât pot spera din partea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
stări de criză acută. Dacă Manuela e ușor indispusă și trece pe dinaintea vitrinei unui armurier, gândul morții i se insinuează brusc în minte și începe să o obsedeze. Niște priviri dornice de bărbat, surprinse pe stradă, o fac să își imagineze o întreagă aventură erotică. Universul acestor prime cărți ale autoarei, prin caracterul lor pretențios și luxos, și prin unghiul monden prin care e privit, se înrudește social cu lumea lui Proust în Les plaisirs et les jours. Apropierea e însă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]