7,197 matches
-
mai bruște, tot la fel și impactul lor asupra personalității tinerilor au fost variate. Pe lângă ineditul constructelor puse la dispoziție și care, unele dintre ele - s-o spunem direct - „picau” pe un orizont de așteptare demult format, fiind tematizări ale imaginarului ficțional mai vechi sau mai nou (telefonul mobil, calculatorul, internetul, combinațiile media-digitale de tot felul etc.), acestea impun noi reprezentări sau ritmicități interne, noi modalități de raportare la cunoaștere, la sine și la alții. Gradul de absorbție a acestora În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Învață”, „Învățătura bună e pe cap cunună”, „A-nvăța de mititel este mult mai ușurel”, „Ce Înveți la tinerețe aia ai la bătrânețe”, „Frumusețea veștejește, iar Înțelepciunea crește”, „Multe greșești, multe Înveți” etc. Pedagogia „savantă” ne determină să brodăm În imaginar, să alunecăm liber cu mintea, iar cea intuitivă ne obligă să fim mai atenți la realitate, ne ține cu picioarele pe pământ. Pedagogia teoretică este visătoare și abstractă, iar cea populară este lucrătoare și concretă. Bunul-simț nu constituie numaidecât un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
privilegiat În existența umană. Casa Îi leagă pe oameni de lucruri și Îi pune În legătură cu semenii. Fiind „centru al lumii”, casa imită structura macrouniversului, aducând sub adăpostul ei atât elemente ale exteriorului fizic (cer/tavan, pământ/podea), cât și ale imaginarului uman (conștient/acoperiș, inconștient/pivniță). O casă „totală” are și pod, și pivniță; are și dedesubt, și deasupra. Are un fundament și un trecut, o speranță și un viitor. Spațiului obiectiv al locuinței i se adaugă un orizont al imaginației
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
în alte țări se urmărește să evidențieze în ce măsură sunt receptate și cum sunt interpretate două categorii diferite de ficțiuni: cele pentru tineret (și adulți) și cele pentru copii și adolescenți și ce fel de referenți culturali oferă acestea copiilor prin imaginarul propus: Unele dintre aceste seriale și filme scenarizează grupuri de tineri, relații interpersonale de prietenie sau dragoste, ca și viața de familie. O întrebare-cheie care necesită răspuns: cum sunt percepute de către copii - de pildă, ca „moduri de a anticipa experiența
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
adulților, ca și imaturitatea caracterologică și a experienței de viață (toleranță redusă la frustrare, egocentrism, impulsivitate, capacitate redusă la autocontrol, subestimarea greșelilor personale, imaturitatea conștiinței morale ca factor reglator de evaluare a situațiilor și de comportament supraexcitabilite emoțională); - dificultatea distingerii imaginarului de real: pentru preadolescenți nu este un efect posibil al transferului de la imaginar (ecranul televizorului: desene animate, seriale) la real (viață), ci rezultatul amalgamului confuz al celor două universuri, la ei predominând credința în realitatea televizuală și tendința accentuată de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
frustrare, egocentrism, impulsivitate, capacitate redusă la autocontrol, subestimarea greșelilor personale, imaturitatea conștiinței morale ca factor reglator de evaluare a situațiilor și de comportament supraexcitabilite emoțională); - dificultatea distingerii imaginarului de real: pentru preadolescenți nu este un efect posibil al transferului de la imaginar (ecranul televizorului: desene animate, seriale) la real (viață), ci rezultatul amalgamului confuz al celor două universuri, la ei predominând credința în realitatea televizuală și tendința accentuată de identificare mimetică cu personaje, acțiuni, situații de pe micul ecran; - violența coabitează aproape natural
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
existăm, dar mai ales în ce lume vor trăi copiii noștri. De altfel, cercetările Centrului Media și Noi Tehnologii de Comunicare iau în considerare o ipoteză mai generală, și anume că impactul televiziunii - în primul rând al violenței televizuale - asupra imaginarului postmodern ține, în esență, de însuși mediumul TV, de particularitățile fluxului, ritmului, imageriei și discursului televizual în ansamblu. Toate aceste caracteristici tehnico-discursive ale televiziunii ca mediu se regăsesc în emergența patternurilor culturale ale formării „generației catodice” pornind de la copilărie. Conform
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
maniheismul, intoleranța, supunerea la legea celui mai puternic” (Frau-Meigs și Jehel, 1997, p. 121). Studiul impactului violenței mediatice nu poate fi redus la tema efectelor. Sensul violenței sociale și televizuale ține de rolul major al televiziunii de azi în crearea imaginarului social ca un imaginar care celebrează și valorizează violența (tendința de a reduce interacțiunile umane și relațiile sociale la raporturi de forță). Cercetarea românească a violenței televizuale. Corpusul investigat și perioadele de studiu. Analiză de conținut Conform contractelor cu Consiliul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
legea celui mai puternic” (Frau-Meigs și Jehel, 1997, p. 121). Studiul impactului violenței mediatice nu poate fi redus la tema efectelor. Sensul violenței sociale și televizuale ține de rolul major al televiziunii de azi în crearea imaginarului social ca un imaginar care celebrează și valorizează violența (tendința de a reduce interacțiunile umane și relațiile sociale la raporturi de forță). Cercetarea românească a violenței televizuale. Corpusul investigat și perioadele de studiu. Analiză de conținut Conform contractelor cu Consiliul Național al Audiovizualului, cercetarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
conținuturi, contextele de vizionare sunt diferite, precum și modul de a recepta programele și sensul atribuit conținutului acestora. În funcție de vârstă, ei au capacități cognitive și empatice diferite, o imatură experiență a lumii însăși, precum și a mediului televiziune. Distincția dintre real și imaginar este esențială pentru producerea, de pildă, a efectelor violenței televizuale asupra copiilor: la vârsta preșcolară este dificil pentru copii să vadă în desenele animate (în general îmbibate de violență, ele conținând, conform cercetărilor noastre, de 7 ori mai multe scene
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
să însemne „ceea ce există în mod material în univers” (Kellz, 1981; Dorr, 1983). Pentru ambii, incidența violenței televizuale asupra agresivității manifestate după vizionare este probabil mai mare decât în cazul unor adolescenți sau tineri tocmai din cauza indistincției dintre real și imaginar: pentru preadolescenți agresivitatea nu este un efect posibil al transferului de la imaginar (ecranul televizorului, desene animate, filme etc.) la real (viață), ci rezultatul amalgamului confuz al celor două universuri. Adolescenții sunt mai înclinați să se îndoiască de realitatea conținuturilor televizuale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
1983). Pentru ambii, incidența violenței televizuale asupra agresivității manifestate după vizionare este probabil mai mare decât în cazul unor adolescenți sau tineri tocmai din cauza indistincției dintre real și imaginar: pentru preadolescenți agresivitatea nu este un efect posibil al transferului de la imaginar (ecranul televizorului, desene animate, filme etc.) la real (viață), ci rezultatul amalgamului confuz al celor două universuri. Adolescenții sunt mai înclinați să se îndoiască de realitatea conținuturilor televizuale, fiind mai puțin înclinați să se identifice prin mimetism cu personajele televizuale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
expresie (49%), creativitatea (67%), competența (71%), comportamentul activ (47%), cultura civica (83%), spiritul de competiție (60%), formarea culturală (82%), patriotismul (53%). Comparativ cu școala și cu familia, televiziunea își exercită influența și pe acest plan prin spectacularizare, prin formarea unui imaginar colectiv impregnat de star-sistem, de cultura vedetismului și a aspirației spre celebritate, precum și de violență. Oricum, televiziunea a trecut pe primul loc în modul de a influența criteriile valorilor, ca instanță a autoselectării conținuturilor normativ-axiologice. Autoselecția (criteriile de valorizare) este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
mesajelor publicitare după metoda „segmentării publicului”, în categorii denumite metaforic de un semiolog și sociolog francez, Jean-Luc Excousseau (2005), prin neologisme precum „cocos” (peste 64 ani, generația „a avea și a fi mai mult”, iubesc luxul, fiind dominați de un imaginar ostentativ); „lobos” (burghezi boemi, 38-63 de ani, care cumpără pentru a-și „marca diferența” ei consacră „consumul de masă standardizat”); „les momos” (28-38 de ani, o generație „zen, care nu iubește publicitatea”; este mobilă „material și moral”, dar căreia îi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
limpezească odată cu volumul Cartea de lângă inimă (1959), urmat de Constelația lirei (1963), unde versificația militantului e tot mai clar „subminată” de arta poetică a estetului, iar mult solicitata implicare în real se vede concurată până la eliminare de asumarea exclusivă a imaginarului, într-o profesiune de credință, ecou al celei barbiene din Joc secund (fără însă adâncimea și abstruzitățile aceleia). Valorizată azi, noua lui estetică apare, în contextul acelei epoci, cu totul meritorie. Frecvent citata Artă poetică marchează trecerea la un lirism
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
Besançon, Pierre Manent și Katherine Verdery, a colaborat la volume precum La Révolution française et les Roumains (1989), Cultură și societate (1991), Romania vs. Romania (1996) ș.a., a prefațat volume de Michel Foucault, Ioan Petru Culianu ș.a. Utopica. Studii asupra imaginarului social (1991) este o demonstrație în linia lui Mircea Eliade, unde istoria întâlnește psihanaliza, etnopsihologia încrucișează sociologia, antropologia și istoria instituțiilor. Utopismul (utopologia), înțeles ca gen literar și forma mentis colectivă, e discutat în relație cu mitologia și fantasmele personale
ANTOHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285384_a_286713]
-
Vladimir Tismăneanu (2001), Religion, Fiction and History. Essays in Memory of Ioan Petru Culianu (I-II, 2001). A îngrijit (în colaborare cu Mona Antohi) antologia Ioan Petru Culianu, Jocurile minții. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie (2002). SCRIERI: Utopica. Studii asupra imaginarului social, București, 1991; Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română, București, 1994; Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, București, 1997; Imaginaire culturel et réalité politique dans la Roumanie moderne. Le Stigmate el l’utopie, Paris-Montreal, 1999; Al treilea discurs. Cultură
ANTOHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285384_a_286713]
-
ce păcătuiesc uneori prin artificialitate abstractă, pentru a descoperi ulterior în poezie forma de expresie adecvată personalității sale. Volumul Pharmakon (1989), publicat în versiune integrală în 1990, sub titlul Căutarea căutării (Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), atrage atenția prin substanțialitatea imaginarului, nealterată de numeroasele referințe livrești, de la Hölderlin la Mallarmé. În poezia lui A., în care obiectele proliferează refuzând ordinea, esențială pare a fi dimensiunea organicului. După 1989 autorul publică un volum de interviuri, 1990. Vremea în schimbare (1993), o traducere
ANTONESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
corp pacificând contrarii, armonizând masculinul și femininul, este echivalentul operei de artă sublime, al frumuseții În stare pură. Un ideal de perfecțiune pe care Îl Întrupează grațioșii efebi, androgini simbolici. Ei devin În realitate, dar mai ales ca produse ale imaginarului, unele dintre cele mai intense obsesii ale multor autori de care ne ocupăm. Așa pot fi interpretate relațiile pedofile sau iubirile invertite ale dandy-lor scriitori și artiști, dar și ale personajelor pe care aceștia le creează, fie că e vorba
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a lui Charles Brookfield? În Portretul lui Dorian Gray? Aceleași Întrebări sunt valabile pentru Brummell, Byron, Baudelaire, Sue, D’Annunzio sau Beerbohm. Ce se Întâmplă cu aceste persoane? Ele devin uneori personaje, trec, cu alte cuvinte, Într-un regim al imaginarului, Însă nu numai În literatură, ci chiar În viața de zi cu zi, pe care o concep, cum se va vedea ceva mai Încolo, ca pe suprema operă de artă. Narcisismul tc "Narcisismul " Din momentul În care Își face Însă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Spre a nu-l uita, În zilele noastre, pe Roland Barthes, cu al său Sistem al modei. În fond, ce este veșmântul? O aparență a profunzimii, se vor grăbi să răspundă specialiștii. Și vor avea dreptate. Vestimentația e proiecția unui imaginar colectiv, dar și - În momentele de ruptură - a unuia strict individual. Ea se structurează Într-un Întreg sistem expresiv, moda, care dă seamă, scrie Barthes, „de rolul complex pe care vrem să-l jucăm În societate”1. Oricât ar părea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
veritabile edificii ambigue ideologic și echivoce moral. Abia din această perspectivă Înțelegem funcția artistului, abia acceptând ocolul prin abstracțiunea și artificialitatea frumuseții putem continua, acceptând că, da, artistul e artist doar În măsura În care e și critic! Un critic al... cui? Al imaginarului? Al realului? Al amândurora? Din nou, Wilde reușește să deruteze: „Forma cea mai Înaltă, ca și forma cea mai joasă de critică, e o modalitate de exprimare a autobiografiei”. Ce caută, În acest mic scenariu din care persoana umană pare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nici răul și nici binefacerile. El nici măcar nu se mai bucură de nenorocirile pe care le-a provocat 2. Aceasta definește nihilismul și autorizează crima. Crima, Într-adevăr, ajunge să fie Îndrăgită. E suficient că-l comparăm pe Lucifer din imaginarul Evului Mediu cu Satan al romanticilor. Un adolescent „tânăr, trist și Încântător” (Vigny) ia locul animalului cu coarne. „Frumos, de o frumusețe nepământeană” (Lermontov), solitar și puternic, Îndurerat și disprețuitor, el asuprește cu neglijență. Dar scuza lui e durerea. „Cine
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Eminescu, 1973. Marino, Adrian, Viața lui Alexandru Macedonski, București, EPL, 1966. Matzneff, Gabriel, La diététique de Lord Byron, Paris, Gallimard, 1987. Melchior-Bonnet, Sabine, Istoria oglinzii, București, Editura Univers, 2000, traducere de Luminița Brăileanu, prefață de Jean Delumeau. Mihăieș, Mircea, Atlanticul imaginar, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2002. Mihăieș, Mircea, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea, Timișoara, Editura Amarcord, 1995. Mihăilescu, Dan C., București. Carte de bucăți, București, Editura Fundației Pro, 2003. Moers, Ellen, The Dandy. From Brummell to Beerbohm, New York, The
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de l’Entreprise, Éditions Economica, Paris, 1993, p. 38. footnote>. Previziunea dezvăluie o stare viitoare necesară, inevitabilă (o eclipsă de soare), care are ca bază o lege obiectivă, o procesualitate cu faze necesar corelate. Prospectarea reprezintă o construcție - în spațiul imaginar - a viitorului posibil, accesibil și dezirabil, a schimbării unei realități sociale pe principiul «dacă - atunci», adică dacă se vor lua o serie de măsuri posibile, atunci se va ajunge la un anumit viitor, dacă se vor lua alte măsuri, atunci
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]