17,610 matches
-
cu exactitate, pășind în același timp și urmărind obedient, cu demnitatea neștirbită, toba mare care îi îndruma. Gigi Pătrunjel se surprinse dus pe gânduri pri vindu-i cu invidie. Nu numai că aveau un rost, dar păreau unul și același corp, imens, miriapodic, care se supune unei aceleiași reguli. Meșteșugit din părți corecte și exacte, componente în deplină armonie. Încerca să-și imagi neze cât trebuia că era de bine și de liniștitor sentimentul că aparții fără drept de tăgadă ori urmă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
razele soarelui de prea mult timp și nici mâinile străinului, contrasta puternic cu negrul sutienului fin de dantelă dându-i o nuanță palidă, cadaverică. Îl lăsă la locul lui, hipnotizată de noua imagine care începea să se contureze în oglinda imensă din baie. În acel moment își dovedea utilitatea moftul de a avea o oglindă de acele dimensiuni, în care se vedea în întregime. O oglindă pe care o evitase în ultimul timp. Descheie și nasturii pantalonului, lăsându-l să cadă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dar era o mare încurajare pentru ea. Ținuta decentă, nu foarte sobră, îi dădea încredere și siguranță în ea însăși. Palmele îi erau transpirate pe mapa cu care trebuia să se prezinte la firma angajatoare. Ajunse, în sfârșit, în fața clădirii imense din sticlă fumurie în care era biroul unde fusese chemată pentru interviu. Intră șovăind. Încrederea se estompase ușor pe parcursul drumului care păruse că nu se mai sfârșește, dar mai ales în fața clădirii impozante. La recepție fu întâmpinată de o doamnă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
prelungită într-o tăcere care-i rănise sentimentele. „Sentimente rănite” ce clișeu ieftin. Ale ei sângerară până își pierdură și cea mai vagă urmă de putere. Nu erau moarte, dar nici vii nu puteau fi. Se simțea prinsă într-un imens vid. Timpul trecea fără să se întâmple nimic, nimic care să-i ofere șansa de a se simți din nou vie. Era asemenea sentimentelor ei: nu trăia dar nici nu murea. Era marioneta propriei minți care se atrofiase îngrijorător de când
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nimic. Avea nevoie de căldură și iubire, dar la el nu mai putea ajunge nimic. Nici el nu putea trece de zidul de protecție pentru a oferi din ceea ce era ascuns în imensitatea aceea. Ajunsese la poarta parcului. O poartă imensă din lemn masiv care era închisă și pe care, oricât s-ar fi străduit, nu reuși să o deschidă. Era înțepenită. Se uită în jurul ei și nu văzu pe nimeni care să o ajute. Mai încercă încă o dată, dar tot
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Mai încercă încă o dată, dar tot fără succes. Era deja ușor îngrijorată. Se și vedea dormind în noaptea aceea pe o bancă sub o tufă parfumată de trandafiri și nu-i surâdea deloc ideea. Era singură, închisă în spatele acelei porți imense fără posibilitatea să iasă. În acel moment însă poarta se deschise cu ușurință din exterior, de parcă nu ar fi avut nici o problemă. Un bărbat înalt, solid, o ținea cu grijă în timp ce un grup de copii veseli năvăliră pe aleile parcului
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Odin. Sunt aceștia cei care ridică în semn de salut pălăria, ca zeul scandinav, o mare căldare, o enormă formă de brânză, a cărei margine le cade până la călcâie și care îi privează de a vedea lumina; merg cu o imensă formulă, în care cred că încape totul, pentru a o aplica, dar nu găsesc lapte cu care să facă colosala brânză. Este mai bine s-o faci cu mâinile. Se oprește să scrie: "Scolastica este o vastă și frumoasă catedrală
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
râul; este neted oceanul cerului, fără altceva decât ușoara spumă a norilor la apus; aerul, cărnos și umflat de arome. Se simte băiatul pe pajiște ca păpădia prin aer. De partea cealaltă a râului, orașul cu turnurile și capitelele, iar imensa înflorire de piatră, primăvăratecă de asemenea, se reflectă în oglinda blândelor ape, la fel precum luciul albastru care iese în relief, și în așa fel se reflectă, că pare că cerul se continuă în râu și că este dedublată imaginea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Acesta este unicul ce nu trebuie să-i fie demonstrat, se demonstrează în sine, mai bine zis nu se demonstrează, că este nedemonstrabil. Asta nu e teatru, spună ce-o vrea don Fulgencio; a intrat în scenariu aerul infinitudinii, o imensă realitate misterioasă ce înfășoară teatrul. Și ce foc! Ce foc i-a aprins inima! Cum luminează propriul său cămin! Cămin? "Sărman tată!" îi spune demonul familiar cu voce delicată, arătându-i căminul său într-o nouă lumină. "Sărmană mamă!". Asta
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
așa nu putem sta. Rezolvă-te odată și joacă curat. Așa e... Asta e fapta ta și tu ești cea care decide. Problema e că îți spun și lăsând-o aici expusă, iese. Fata izbucnește în plâns, invadată de o imensă rușine. O crede o fetișcană, o cocotă? Intră mama și atunci Clarita se așează, înecându-o suspinele. Hai, nătângo, nu fi așa, toate astea nu aduc pedeapsă. Decide-te odată. Toți ceilalți, de asemenea, am trecut prin transe asemănătoare. Pentru
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să se mai abțină. Așa se face, că în puține nopți, în întuneric, se aude un: "Taci, taci... Clarita! Clarita ! Clarita !" Așteptata promisiune e gata, pentru că Petra cedează. Când după puține zile Apolodoro înțelege ce a făcut, îl năpădește o imensă rușine și un dezgust și desconsiderare față de sine însuși, ajungând la un: "Demisionez! acum sigur da, sigur demisionez!" Săraca Petra! * Voi scrie ceva înainte, un soi de testament? Nu, un act solemn, serios, fără fraze, nici poziții, dar original. Ca să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și comentatorii profesioniști ai poemelor homerice colindau orașele Eladei; pentru elini, Homer reprezenta suma științei și înțelepciunii, iar textele sale aveau autoritatea absolută în toate domeniile. Asupra tragediei și a sculpturii, a poeziei și a picturii a avut o influență imensă, furnizându-le nenumărate subiecte, teme și motive. Eschil își numea operele „firimituri de la masa lui Homer”, autor ce a dat poporului său conștiința unității de neam și de cultură. Legendele din epopeile homerice sunt cunoscute de toți, ceea ce asigură o
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Legenda Electrei aă „Choeforele” de Eschil După cum se arată într-un capitol anterior, modelul cel mai imitat de autorii antici greci era Homer, în operele sale fiind prefigurate calitățile esențiale ale artei eline. Epopeile marelui poet au avut o influență imensă asupra tragediei și sculpturii, poeziei și picturii, furnizându-le numeroase subiecte, teme și motive. În plus, faptul că legendele din Iliada sau Odiseea erau cunoscute de toți, au asigurat operelor care le au folosit ca sursă de inspirație o bună
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
la începuturi, în 1998 și am constatat că e greu de reținut și pronunțat, nu e unic, nu e românesc, e peste puterea de înțelegere a clientului etc. ... nu e bun. Dar am reușit să-l impun cu efort publicitar imens și doar pentru o anumită categorie de clienți. Mai e cazul în care ești prea sentimental și îți folosești propriul nume. Adaugă-i un atribut care să te ajute la identificarea obiectului de activitate, de exemplu Sandu Instalații sau Mircea
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
deja există structuri fizice. Pe planeta Venus există doar structuri spirituale care se află Într-un chin continuu; acolo este un purgatoriu. Planeta Venus nu mai este de mult o planetă În stare fizică, ci este mai degrabă o masă imensă de sulfuri. Deci oamenii vor putea reveni pe planeta Marte să o readucă la viață cumva În viitor, În sute, mii de ani? Oamenii care sunt acum nu conștientizează că ei se află În pericolul de a fi anihilați ca
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
Noi, pentru că Încetul cu Încetul ne apropiem de finalizarea acestui prim volum de comunicări. Prin urmare, vom Începe cu prezentarea pe scurt a istoriei apariției raselor umane. La Început, acest loc pe care voi Îl numiți Terra a fost o imensă masă de gaz, care, prin mișcarea sa circulatorie, Încetul cu Încetul s-a condensat către centru, dând naștere nucleului. Nucleul a dat naștere la atomi. Atomii s-au multiplicat, dând naștere la reacții chimice. În acel moment, locul pe care
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
C. Noica) ?i pentru c?, mai ales prin crea?ia lui Eminescu, „neamul românesc ?i a că?tigat dreptul la nemurire", cunoa?terea acesteia nu poate decât s? lumineze acel Îngust „petic de cer" ce-?i este Ing?duit din imensul orizont al universalit??îi: „Deasupra tuturor gloriilor efemere ?i de?ert?ciunilor legate de patimile noastre omene?ți, un singur punct r? mane fix, necl?tinat de nici o catastrof? istoric?: geniul. Vechea Helad? a pierit de mult, dar geniul lui
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rii, elementele ce configureaz? spa?iul poetic descris tind s? cumuleze semnifică?îi adânc filozofice: luna devine simbol, imuabil al cosmosului, marea o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal? etc. Universul subacvatic este descris ca un imens labirint arhitectural, desf??urându-?i ț?cut frumuse?ea În sclipirile argintii ale astrului nocturn. În inima ??mântului, o alt? lume fantastic? este Închipuit? ce poet, iar fantezia sa pare s? nu aib? limite atunci descrie orizonturi spa?iale nelimitate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lume, nu numai c? nu poate fi supus? Întru totul ra?iunii umane, ci, dimpotriv?, cu fiecare mister dezv?luit, con?tiin?a imperfec? iunii semn al neîmplinirii „ce domin? În contingent" spore?te nelini?tea omului În fă?a imensului necunoscut. Felul cum reu???te Eminescu s? creeze spa?îi poetice unice folosind mereu acelea?i elemente de peisaj (luna, soarele, stelele, p?durea, codrul, lacul, teiul etc.) reprezint? una dintre coordonatele artistice care confer? unicitate operei sale; este vorba
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
te În sugestia „picurilor de ploaie"): „ Triste?i nedeslu?ite-mi vin, dar toat? durerea, ce-o simt, n-o simt În mine, În inim?, În piept, ci-n picurii de ploaie care curg. ?i altoit? de fiin?a mea, imensă lume cu toamnă ?i cu seară ei ?? doare că o ran? Spre mun?i trec nori cu ugerele pline. ?i plou? " Sufletul poetului devine astfel un imens receptacul al durerii universale, al existenței macrocosmosului, condi?ia uman?, „În?eleas? că
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ci-n picurii de ploaie care curg. ?i altoit? de fiin?a mea, imensă lume cu toamnă ?i cu seară ei ?? doare că o ran? Spre mun?i trec nori cu ugerele pline. ?i plou? " Sufletul poetului devine astfel un imens receptacul al durerii universale, al existenței macrocosmosului, condi?ia uman?, „În?eleas? că mitic?, arhetipal? condi?ie cosmic?" , fiind Întruchipat? de fiin?a poetului. Poezia, „dimensiunea spiritual? care suport? cel mai greu defini?iile" (N. St?nescu) , „art? a limbajului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
personalit??îi latențe a lucrurilor. Prin personalitate În?eleg sufletul tainic din lucruri, care nu se exprim? nici În func?ia acestora (utilitatea), nici În specia mai larg? de care apar?în (clasa, legea) " . (N. Manolescu). Revelând „sufletul tainic” al „imensei lumi", poetul „transform? peisajul natural Într-un mediu cultural”, „repetând la infinit acela?i gest arhetipic” prin care fiin?a uman?, Inc? de la Începuturile existen?ei sale, cucerea lumea, organizând-o, recreând-o: „Lumea nu mai este o mas? opac
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Rilke În „Cartea orelor". Acest spa?iu magic str?luce?te prin reflexele „ de argint" pe care luna le revărs? asupr?-i, ca ?i cum l-ar Înnobila cu Însemnele sacre ale mitului: „ Virtutea vizual? Închipuie la poetul nostru un imens telescop imaginativ Îndreptat c?tre lumea interspa?iilor ?i a originelor ". (E. Papu) Ins? poetul nu-?i proiecteaz? numai ochiul În acest spa?iu magic, Întrucat elementele vizuale ce-1 populeaz? relev? „o anumit? facultate transgresiv? peste diferitele grani?e
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mai târziu În filozofia spa? iului mioritic. Aceast? „coborâre" e Întruchipat? În poezia lui Eminescu În simboluri diferite „imagini ale unei mitologii neînchise" (Zoe D. Bu? ulenga) ce se concretizeaz? În descrierea unor spa?îi nelimitate, cum ar fi muntele imens unde I?i aveau s?la? zeii: „ El de dou? ori mai nalt e, decat dep?rtarea-n soare. Stânc? urcat? pe stânc?, pas cu pas În infinit Pare-a se urcă iar fruntea-i, cufundat?-n În???ime, Abia marginile-arat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
timpul stelar sau cu timpul naturii, „inserat În ritmul astrelor" ? ?i pe care Il contrapune „ceasornicului", adic? timpului individual, trec?tor, care este „mo? tenirea omului", timp al „uzurii, al Îmb? trânirii ?i al mor?îi". În aceast? ipostaz? de imens ochi ceresc ce contempl? via?a m?runt? a oamenilor („vecinie str? în? de fr?mântarea de pe p?mânt, trece ?i vede totul, dar la nimic nu ia parte" Schopenhauer), o Întâlnim În poemul cosmogonic „Scrisoarea I", În care este
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]